Pretenţii. Sentința nr. 963/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 963/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 15730/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/A
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât O. P. G. împotriva sentinței civile nr. 963/05.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Județean de Urgenta Drobeta T. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin încheierea de ședință din data de 19.09.2014 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 24.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 raportat la art.420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării apelului și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 28.11.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul O. P. G. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 348 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 19.10.2008 numitul Ț. F. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 19.10.2008 – 21.10.2008, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 348 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc.pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere petentului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. respectiv să indice CNP pentru pârât, conform art. 194 litera a Cod procedură civilă, să indice probele pe care le solicită, pentru proba cu înscrisuri să le depună în copii certificate conform cu originalul și în 2 exemplare, iar pentru proba testimonială, în situația în care o solicită, să indice numele, prenumele și adresa martorilor, să precizeze obiectul cererii și valoarea lui, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu înscrisurile corespunzătoare, să precizeze de fel de dobândă solicită, de când curge, cuantumul acesteia și modul de calcul, să precizeze cuantumul penalităților solicitate, de când curg, cuantumul acestora și modul de calcul.
La data de 13.12.2013 prin precizările depuse la dosarul cauzei reclamantul a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Pârâtul O. P. G. nu a depus întâmpinare în termenul acordat de 25 zile, astfel încât instanța constată decăzut pârâtul din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, prin sentința civilă nr. 963/05.03.2014 Judecătoria Drobeta T. S. a reținut următoarele situații de fapt și de drept:
În perioada 19.10.2008 – 21.10.2008 numitul Ț. F. a fost internat în S. Județean de Urgență Drobeta T. S., contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 348 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant.
Conform susținerilor reclamantului, numitul Ț. F. a fost victima unei agresiuni, fiind internat la secția chirurgie generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S., în perioada 19.10. – 21.10.2008, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate. În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, dobândind calitatea procesuală a acestora, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”
S-a observat că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite, este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și implicit răspunderea civilă delictuală.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art.998 și urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Fapta pârâtului O. P. G. de a-l lovi pe numitul Ț. F. la data de 20.08.2008, aspect ce a rezultat și din adresa nr. 135/27.10.2009 a Postului de Poliție Bălăcița constituie o faptă ilicită.
Prejudiciul a fost în cuantum de 348 lei, pentru cele două zile de spitalizare de care a beneficiat Ț. F., potrivit decontului depus la dosar de reclamant la data de 13.12.2013.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
A rezultat astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, acestuia fiindu-i imputată săvârșirea unei fapte ilicite.
În cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora.
În acest sens, prin dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată, s-a prevăzut că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atâta timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane. Dimpotrivă, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a autorului agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres în lege: „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Din considerentele mai sus arătate, instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul O. P. G. și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 348 lei despăgubiri.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța a reținut că dobânda legală are un caracter accesoriu dreptului principal, precum și prevederile art.1088 Cod civil, potrivit cărora "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
În speță, instanța a constatat că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea dobânzilor și anume: obligația constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata sumei de bani se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit O.G. nr. 9/2000 și OG 13/2011, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare pentru Ț. F. întrucât nu a avut nici un conflict cu acesta.
La termenul de judecată din 19.09.2014, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 411 pct. 2 c.pr.civ.
La 24.03.2015 prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 19.09.2014 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
Potrivit art. 416 alin. 1 din Codul de procedura civila raportat la art. 420 alin. 1 c.pr.civ. orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept chiar împotriva incapabililor, daca a rămas in nelucrare din motive imputabile parții timp de 6 luni, perimarea putând fi constatată din oficiu sau la cererea părții interesate.
Cum de la data pronunțării încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța, în baza art. 416 din Codul de procedura civila raportat la art. 420 c.pr.civ, urmează a constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelantul-pârât O. P. G. încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. împotriva sentinței civile nr. 963/05.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. cod fiscal_, cu sediul în Drobeta T.-S., . nr.4, jud. M., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M./19.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond C. A.-R.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2334/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
