Revendicare imobiliară. Sentința nr. 145/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 835/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 835/A

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. C.

Judecător V. N.

Grefier Lucreția I.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant R. I. împotriva sentinței civile nr. 145/19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A.,intimați fiind R.-R., DIRECȚIA S. M., având ca obiect,revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. A. substituind pe avocat B. I. D. pentru apelantul reclamant lipsă intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act, că prin serviciul registratură avocatul apelantului reclamant a depus la dosar cerere de probatoriu însoțită de împuternicire avocațială.

Avocat I. A. substituind pe avocat B. I. D. pentru apelantul reclamant a depus la dosar o delegație de substituire.

Avocat I. A. substituind pe avocat B. I. D. pentru apelantul reclamant susține cererea de probatoriu, respectiv solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și martori și ulterior încuviințarea probei cu o expertiză. Solicită încuviințarea acestor probe deoarece la instanța de fond nu au fost admise obiecțiunile la raportul de expertiză .Cu martorii dorește să dovedească unde este situat terenul ,dacă terenul coincide cu terenul apelantului, deoarece instanța de fond nu a stabilit acest lucru.

Instanța respinge cererea de probatoriu solicitată de apelant prin apărătorul său ales, deoarece la instanța de fond au fost audiați martori și a fost efectuată o expertiză cu privire la amplasamentul terenului.

Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față:

Avocat I. A. substituind pe avocat B. I. D. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanței de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare. Expertul la instanța de fond nu a identificat corect terenul .Cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului de față ;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 04.08.2014 sub nr._, reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor –R. și Direcția S. M., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 2500 mp, teren cu vegetație forestieră situată în .) 52, . M..

În motivare a arătat că, în fapt, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului său, R. I., Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, în baza Legii nr.18/1991, a procedat la punerea în posesie, ulterior fiind emis Titlul de proprietate nr._/09.01.1995.

A menționat reclamantul că, potrivit titlului de proprietate i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și a fost pus în posesie asupra terenului în supraf. de 2500 mp, situat în tarlaua ( sola) 52, . vecinii: N- ogaș, E- Corobae P, S- R. I., V- R. V..

Concluzionează reclamantul că, de la momentul eliberării titlului de proprietate, la diferite intervale de timp a solicitat Ocolului Silvic Tarnița să procedeze la marcarea de arbori pentru folosința proprie, iar până în anul 2013 Ocolul Silvic Tarnița a răspuns afirmativ cererilor reclamantului, în anul 2013 fiindu-i comunicat că, terenul cu vegetație forestieră pe care a solicitat marcarea nu mai aparține reclamantului, ci aparține Statului Român în administrarea Ocolului Silvic Tarnița.

În drept au fost invocate disp. art.555, 563,566 cod civil și art.192 C..

În dovedire a depus la dosar: copie după T.P. nr._/09-01-1995, adresa nr._/26-08-2013, nota de constatare, adresa nr.313/27.01.2014 emisă de Primăria Ponoarele și protocol de predare –primire nr.1074/21.10.1996 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, expertiză tehnică în specialitatea silvicultură și cu martorii.

Pârâtele Regia Națională a Pădurilor R. și Direcția S. M. nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014, instanța în baza disp. art. 22 C., a solicitat Primăriei comunei Ponoarele să comunice, în copie conformă cu originalul, actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/09.01.1995, dacă a fost întocmit proces verbal de punere în posesie, în caz afirmativ, să fie comunicat în copie conformă cu originalul, să precizeze dacă în ceea ce privește terenul revendicat de reclamant au fost încheiate protocoale de predare –primire a suprafeței de teren cu vegetație forestieră, în caz afirmativ, să se comunice instanței în copie conformă cu originalul, răspunsurile fiind înaintate cu adresa nr. 324/_ și nr.773/23.02.2015.

A fost ascultat martorii R. V. și C. I., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

La termenul de judecată din data de 24.02.2015, instanța a desemnat expert în cauză pe D. D. P. urmând ca acesta să identifice terenul cu vegetație forestieră situat pe raza comunei Ponoarele, județul M., în punctul ,, Vulpea M.”- 2500 mp situați pe tarlaua (sola), . vecinii: N- ogaș, E- Corobae P., S- R. I., V-R. V.; să precizeze dacă terenul precizat mai sus a fost predat prin protocol de către Ocolul Silvic Tarnița către CLFF Ponoarele; să stabilească dacă reclamantul a fost pus în posesie pe terenul precizat mai sus; să stabilească dacă în urma reamenajării fondului forestier din anii 2003 și 2013 s-a modificat numerotația tarlalelor (solelor) și parcelelor fondului forestier de pe raza comunei Ponoarele, cu precădere în zona punctului ,, Vulpea M.”; să stabilească dacă în prezent, ca urmare a schimbării numerotației tarlalelor ( solelor) sau parcelelor în fondul forestier vizat în prezenta cauză, terenul pe care reclamantul a fost pus în posesie de către CLFF Ponoarele, a fost inclus în fondul forestier administrat de R. prin Direcția S. M. și Ocolul Silvic Tarnița și în prezent, cine stăpânește ( administrează) efectiv terenul cu vegetație forestieră precizat la obiectivul numărul 1, raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 20.04.2015.

La solicitarea apărătorului reclamantului, la termenul de judecată din data de 24.03.2015, instanța a dispus întocmirea unei adrese către OCPI M. să comunice dacă există proces verbal de punere în posesie privind titlul de proprietate nr._ din data de 09.01.1995, în caz afirmativ, să fie înaintat în copie conform cu originalul, răspuns înaintat cu adresa nr._/31.03.2015.

Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor –R. și Direcția S. M., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 2500 mp, teren cu vegetație forestieră situată în .) 52, . M..

Instanța reține că, potrivit art. 563 C.civ. „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.

Așadar, potrivit regulii „actori incubit probatio”, ( cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească), regulă care rezultă din art. 249 C.p.c, pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.

Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert D. D. P., instanța reține că, suprafața de 0,25 ha pădure care face obiectul prezentei cauze a fost predată de către Ocolul Silvic către Primăria comunei Ponoarele, astfel că nu se mai află în administrarea Ocolului Silvic Tarnița și, totodată Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele nu a efectuat punerea în posesie, efectiv în teren, în u.a. 77, reclamantului R. I..

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul R. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivele de apel apelantul reclamant a precizat că, raportat la concluziile raportului de expertiză, instanța nu a administrate și celelalte probe solicitate de apelant, respectiv audierea martorilor D. ; I. și I.- G., probă care avea menirea de a contribui la dezlegarea pricinii .Chiar dacă martorii pe care i-a solicitat a fi audiați nu au fost propuși prin cererea de chemare; în judecată, instanța în baza rolului activ putea din oficiu să pună în discuție necesitatea administrării acestei probe, cu atât mai mult cu cât apelantul solicitase încuviințarea și administrarea probei cu martori ca probă necesară în dezlegarea pricinii.

La termenul când s-au propus probele, apelantul a solicitat audierea pădurarului:care a fost prezent la punerea apelantului în posesie, dar instanța a prorogat discutarea .acestei probe după întocmirea raportului de expertiză;

Instanța a respins obiecțiunile formulate de mine la raportul de expertiză întocmit în cauză, deși, după cum a precizat în respectivele obiecțiuni, în opinia apelantului, expertul nu a identificat în teren- terenul cu vegetație forestieră cuprins în Titlul de Proprietate nr._/09.01.1995 . Ori, fără o identificare în teren a terenului cu vegetație forestieră, instanța nu poale să ajungă la o concluzie temeinică și legală . De aceea, consider apelantul că audierea martorilor propuși de apelant, martori care au participat la predarea terenului către CLM Ponoarele și la punerea apelantului în posesie, era absolut necesară pentru o justă soluționare a cauzei .

Prima instanță a soluționat cauza fără a strânge toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, plecând de la faptul că s-a bazat doar pe raportul de expertiză, raport care conține concluzii contradictorii și de la considerentul că nu există un proces-verbal de punere în posesie, deși un astfel de proces-verbal a fost înaintat de OCP1 M. purtând denumirea de Titlu de Proprietate (nr.33/33, Anexa 13 la raportul de expertiză) .

Prin motivele de apel a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea întregului probatoriu solicitat de apelant..

In drept și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.466 și următoarele C.proc.civ.

Apelul est nefondat.

Cu privire la motivul de apel constând în respingerea de către instanță a administrării celorlalte probe solicitate și a neexercitării rolului activ, Tribunalul reține că la primul termen de judecată instanța a pus în discuție probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, încuviințând pentru acesta proba cu doi martori din cei trei propuși, interogatoriul pârâtelor, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate. Toate aceste probe au fost administrate în cursul judecății în primă instanță.

Este adevărat că reclamantul, prin avocat a solicitat la termenul la care s-a judecat cauza audierea a încă doi martori, însă în mod corect proba a fost respinsă, având în vedere că nu a fost cerută prin cererea de chemare în judecată, cât și pentru faptul că fuseseră deja audiați doi martori.

De asemenea, se constată că proba solicitată nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 254 al. 2 din codul de procedură civilă pentru a fi încuviințate și în cursul procesului, iar cu privire la rolul activ al instanței în administrarea altor probe, al. 6 al aceluiași articol prevede în mod expres că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Nici susținerile referitoare la expertiza efectuată în cauza nu pot fi primite. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că la efectuarea ei au participat la fața locului, din partea reclamantului, mandatarul acestuia din proces, R. G., care a și pus la dispoziția expertului titlu de proprietate pe care se întemeiază acțiunea și alte acte.

De altfel, faptul că expertul a identificat terenul reclamantului rezultă cu evidență din raportul de expertiză. Conform obiectivelor stabilite, expertul a identificat în mod corect terenul reclamantului în funcție de actul de proprietate invocat de acesta pentru dovedirea dreptului de proprietate și a concluzionat că suprafața de teren revendicată, indicată în teren de reclamant, nu este aceeași cu cea din titlu de proprietate, și aparține intimatei-pârâte.

Față de cele expuse, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, va fi respins apelul formulat de apelantul reclamant R. I. împotriva sentinței civile nr. 145/19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul reclamant R. I., domiciliat în comuna Ponoarele, ., împotriva sentinței civile nr. 145/19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A.,intimați fiind R.-R., DIRECȚIA S. M., cu sediul în Dr. Tr. S., . C., nr.22, județul M. ,ca nefondat.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.

Președinte,

C. E. C.

Judecător,

V. N.

Grefier,

Lucreția I.

CC/LI/45 ex.

Data 16.12.2015

Jud.fond. C. Bajmatară

Confidențial cod.op.2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 145/2015. Tribunalul MEHEDINŢI