Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1498/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1498/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 145/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 348/A
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant R. C. și apelantul pârât O. N., împotriva sentinței civile nr. 1498/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care s-a luat că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 27.01.2014, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâtul O. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea unui număr de 35 de oi, pe care acesta le deține fără drept.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că deține împreună cu pârâtul un număr de 72 de capete de ovine, convenind ca pârâtul să se ocupe de acestea, ulterior însă, a solicitat restituirea ovinelor dar pârâtul a refuzat pe motiv că acestea au murit.
Reclamantul a menționat că, în mod voit pârâtul a tăiat crotaliile cu care acestea erau inscripționate, existând riscul ca aceasta să le valorifice. A mai arătat că, la auzul acestor vești s-a adresat medicului veterinar care i-a eliberat alte crotaliile pentru a fi montate, însă s-a lovit de refuzul vehement al pârâtului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 563 C. civ.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că este de notorietate în comunitatea sa faptul că deține peste 100 de ovine, de care se ocupă împreună cu familia sa, aceasta fiind sursa lor de trai.
Acesta a mai arătat că susținerile reclamantului sunt nefondate, deoarece acesta nu are nicio legătură cu efectivul său de ovine sau cu ocupația sa de cioban, întrucât acesta este agricultor, deținând o mulțime de utilaje agricole și prestând atât personal cât și pentru alți cetățeni din . utilajele sale.
A mai arătat că relația sa cu reclamantul s-a redus la ajutor reciproc, reclamantul efectuându-i cu utilajele agricole diverse lucrări pe terenul său, acesta plătindu-i fie bani, fie produse (brânză, miel, câte o oaie), conform înțelegerii. Totodată, a mai arătat că, dacă reclamantul a avut nevoie de un miel sau o oaie să le sacrifice pentru un eveniment, i le-a acordat în schimbul lucrărilor agricole.
De asemenea, pârâtul a arătat că, într-adevăr în urmă cu 1 an de zile, reclamantul a deschis o discuție referitor la numărul de oi, și dacă a efectuat demersuri pentru a intra în posesia subvențiilor APIA, ocazie cu care a arătat că nu a făcut nici un demers în acest sens.
A mai arătat că, cu ocazia acestei acțiuni a constat că reclamantul este înregistrat la primărie și la mediul veterinar cu 72 oi, obținând în acest sens subvenții de la APIA M..
Acesta a menționat că nu a crotaliat ovinele însă în fiecare an tehnicianul veterinar, C. D. a venit și i-a tratat oile, fapt pe care îl poate proba în instanță.
Judecătoria Vănju M. prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „revendicare mobiliară”, formulată de reclamantul R. C..
A fost obligat pârâtul O. N. să restituie reclamantului un număr de 18 capete de ovine.
A fost pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că,acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care se apără dreptul de proprietate îndreptată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Astfel, potrivit disp. art.563 alin.1 C. civ. „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”
Astfel, potrivit acestor dispoziții, reclamantului îi revine obligația pentru a-și legitima pretențiile și a triumfa în cadrul acțiunii promovate, să facă dovada pe de o parte a faptului că este titularul dreptului de proprietate dobândit prin oricare din modurile prevăzute de lege, asupra bunurilor mobile, iar pe de altă parte să dovedească faptul că acestea sunt în posesia sau detenția pârâtului.
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor rezultă că părțile au deținut împreună în coproprietate în cote egale un număr de 72 ovine, pârâtul ocupându-se de îngrijirea acestora.
O parte dintre aceste ovine au decedat, însă din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă care este numărul ovinelor decedate. Din declarația martorului P. I. reiese că pârâtul a pretins că toate oile decedate aparțineau reclamantului.
Instanța a reținut că au decedat jumătate din numărul de ovine deținute de părți, și întrucât nu s-a făcut dovada culpei pârâtului cu privire la decesul acestora, prejudiciul cauzat urmează a fi suportat de ambele părți, în mod egal, conform cotei cuvenite fiecăruia.
Întrucât din efectivul inițial de 72 capete ovine deținute de părți, mai există decât jumătate, respectiv 36 capete ovine, iar părțile dețineau animalele în coproprietate în cote egale, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea a jumătate din efectivul de ovine care mai există, respectiv 18 capete ovine.
În speța de față, reclamantul prin probatoriul administrat a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții necesare admisibilității acțiunii în revendicare, astfel încât instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată în parte și a admis-o ca atare.
În consecință, având în vedere cele anterior menționate, instanța a obligat pârâtul O. N. să restituie reclamantului un număr de 18 capete de ovine.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel reclamantul R. C. și pârâtul O. N. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel apelantul reclamant R. C. a precizat că instanța nu a încuviințai interogatoriul luat paratului pe motiv ca nu ar fi fost cerut prin acțiunea introductivă, neobservând ca interogatoriul l-a solicitai in faza de regularizare, odată cu cererea prin care a solicitai încuviințarea probatoriului.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond este lipsită de temei legal, este nemotivata, având in vedere contradicția vădita din considerentele sentinței pe care o critică apelantul reclamant cu privire la numărul oilor decedate. Instanța a ajuns la concluzia ca au decedat jumătate din efectivul de oi pe care-l deține împreuna cu paratul.
Mai mult decât atât din probatoriul administrat nu rezulta numărul de oi ramase, instanța reținând in mod greșit faptul ca din întreg efectivul de oi au rămas decât 36, iar întrucât nu s-a făcut dovada culpei pârâtului cu privire la decesul oilor se impune ca prejudiciul să fie suportat in mod egal.
Instanța de fond nu dat dovada de rol activ în soluționarea cauzei în sensul că nu a administrai probe necesare dezlegării pricinii, mai mult decât atât nu s-a luat act că pe perioada procesului s-a dispus sechestrului judiciar pentru efectivul de 30 capete ovine.
Prin motivele de apel a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In motivele de apel apelantul pârât O. N. a precizat că instanța de fond a obligat pârâtul să-i restituie reclamantului un număr de 18 oi. în lipsa unor probe care să dovedească fără putință de tăgadă pretențiile reclamantului.
Astfel, prin acțiunea sa reclamantul a susținut că deținea împreună cu pârâtul . fri cote egale, un număr de 72 oi. revendicând de la pârât însă 35 capete ovine și nu jumătate din efectiv, adică 36 capete, așa cum s-ar presupune că i-ar reveni, conform afirmației sale că au cote egale din numărul total de 72 capete.
Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul probează că este înscris personal la medicul veterinar, la rol și la APIA cu un număr de 72 ovine, ceea ce ar presupune că el este proprietarul exclusiv al acestor animale.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu s-a putut determina numărul concret al animalelor pe care cei doi se susține că le dețin în comun, martorul Bogasieru declarând că știe că fiecare dintre părți are câte 40 de oi și că medicul veterinar i-a spus că a crotaliat oile reclamantului, martorul P. I. declarând că știe că reclamantul singur avea 70 de oi crotaliate pentru care primea subvenții, martorul V. declarând că știe că pârâtul singur are 60 de oi care nu sunt crotaliate .
Rezultă totuși, altceva, din demersurile făcute de reclamant și anume faptul că acesta și-a preconstituit probe pentru a putea ulterior să susțină că el este proprietarul a 72 ovine, situație generată de faptul că acesta a încasat subvenția APIA timp de 3 ani pentru niște animale care. în realitate, nu sunt ale lui.
Probabil acesta este și motivul promovării prezentei acțiuni, prin care susține inclusiv că pârâtul i-a vândut oile. pentru a avea justificare la un eventual control privind încasarea acestor subvenții.
Pârâtul are, oi este cioban, iar oile sale nu au fost niciodată crotaliate (interogatoriu pârât, declarație martor C. D., declarație martor V. I.).
Intre reclamant și pârât au existat o vreme relații de prietenie și ajutor reciproc, reclamantul lucrându-i cu utilajele sale terenurile agricole ale pârâtului, iar acesta recompensându-1 cu miei, oi și brânză.
Din declarațiile martorilor rezultă că aceștia cred că reclamantul are oi deoarece știu că primește subvenții APIA pentru un efectiv de ovine.
Așadar, nimic în acest dosar nu a dovedit în concret dacă pretinsele animale ale reclamantului se află în posesia pârâtului și. mai ales. câte ovine are în proprietate reclamantul, numărul acestora.
In condițiile în care nu s-a putut stabili cu certitudine numărul ovinelor, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, apreciind în mod absolut aleatoriu, neprobat, că pârâtul trebuie să-i restituie reclamantului un număr de 18 ovine.
Nu rezultă din nici o probă a acestui dosar acest număr de ovine.
Întrucât soluția instanței nu este susținută de probe concrete și concludente, apelantul pârât O. N. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea fondului cauzei.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, instanța a luat interogatoriu părților și a audiat martorii Șescu R. G. și S. C..
VERIFICÂND legalitate și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor formulate cu referire și la disp. art. 479 alin. 2 teza a II-a C.p.c, instanța constată apelurile nefondate.
Astfel, potrivit art. 249 C.p.c., ceșl care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În cazul de speță, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe O. N. pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună obligare acestuia la restituirea unui număr de 35 de oi pe care pârâtul le deține fără drept.
Deși, potrivit adeverinței nr. 3/20.01.2013 (fila 2 dosar fond) și 136/20.01.2014 a Primăriei Gârla M. ( fila 2 dosar fond), reclamantul figurează înscris în Registrul Agricol ca proprietar al unui număr de 72 capete ovine, prin acțiunea introductivă, reclamantul precizează că deține împreună cu pârâtul un număr de 72 capete ovine, ceea ce înseamnă că din cele 72 capete ovine pentru care este proprietar, doar un număr de 35 capete, proprietatea sa (pe care le revendică, de fapt) se află în posesia pârâtului.
Numai că, din depoziția martorului D. C. M. (fila 33 dosar fond) rezultă că deține și el un număr de 13 oi pe care le îngrijește pârâtul și că a existat o înțelegere între acest martor și cele două părți, în sensul că oile să fie îngrijite de pârât, însă subvențiile pentru acestea să fie încasate de către reclamant, care este și înregistrat la primărie cu aceste oi.
În raport de depoziția acestui martor, rezultă că din cele 38 de oi pretinse de reclamant 0prin acțiunea introductivă, 13 sunt ale martorului D. C. M., motiv pentru care, văzând și probatoriul în legătură cu decesul a 3-4 capete ovine, în mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia obligării pârâtului să îi restituie reclamantului doar diferența de 18 capete ovine.
Dată fiind această situație de fapt, sentința atacată este temeinică și legală, apelurile urmând sa fi respinse ca nefondate, făcându-se aplicarea disp. art. 480 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantul reclamant R. C., cu domiciliul în . M. și apelantul pârât O. N., cu domiciliul în . M. ,împotriva sentinței civile nr. 1498/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/4 ex.
Data 18.06.2015
Jud.fond.-L. L..
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
