Sechestru asigurător. Decizia nr. 350/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1835/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 350/A
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant M. M. împotriva încheierii din data de 06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._, intimaț-pârât fiind Micșon J., având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 07.10.2014, judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 20.04.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 Cod procedură civilă, să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M., la data de 11.07.2014, sub nr._, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtul Micșon J., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la concurența sumei de 12.536 lei, ce se compune din 11.020 lei dublul sumei c/val preț + 956 lei despăgubiri + 500 lei onorariu avocat +60 lei notare litigiu BCPI Vânju M. .
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 03.09.2013, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 1975/03.09.2013, având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 14.500 mp, teren arabil situat în extravilanul satului R., ., compusă din 2.500 mp situat în T.41, P.13, 10.200 mp. situat în T.45, P.58 și 1800 mp situat în T.3 I, P.34.
Prețul vânzării a fost de 5.510 lei preț pe care l-a achitat pârâtului odată cu întocmirea actului la notarul public, antecontractul de vânzare cumpărare fiind semnat de pârât fără obiecțiuni.
A mai arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală și să intabuleze terenul în cartea funciară, să suporte până la încheierea actului autentic costul taxelor și impozitelor către Administrația fiscală.
Reclamantul a precizat că, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, prin art.3 din convenția părților, promitentul vânzător a garantat promitentului cumpărător și a declarat pe proprie răspundere că deține proprietatea terenului ce a făcut obiectul antecontractului, că acest teren nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-au înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, potrivit. art. 3 alin.3 din convenția părților, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.
După încheierea antecontractului și plata prețului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, iar în urma demersurilor făcute a constatat că o parte ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare, mai exact pentru suprafața de 10.200 mp situat în T.45, P.58 a fost respinsă cererea privind înființarea cărții funciare pentru terenul respectiv prin încheierea nr. 5584/24.03.2014.
De asemenea, a mai arătat că față de notificările din cartea funciară rezultă cu certitudine că promitentul vânzător a manifestat totală rea credință, deși la data încheierii antecontractului, acesta a garantat și a declarat că terenurile ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare nu au fost și nu vor fi înstrăinate.
Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale de admisibilitate pentru instituirea sechestrului asigurător, impuse de art. 952 alin. (1) NCPC, astfel: prin certificatul de grefă atașat la cerere s-a făcut dovada intentării acțiunii fiind constituit dosarul cu nr._ din data de 02.07.2014, prin care a solicitat rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1975/03.09.2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, obligarea pârâtului conform clauzelor contractuale, la restituirea sumei de 11.020 lei, ce reprezintă dublul sumei de 5510 lei plătită cu titlul de preț, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 956 lei, ce constau în c/v impozit pe teren, taxe notariale și alte cheltuieli și cheltuieli de judecată, creanța este constată printr-un înscris, respectiv prin antecontractul de vânzare cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate, este vorba de o creanță exigibilă, pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20.06.2014 ora 10.00 la BNP B. C., pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat.
În ceea ce privește temeinica cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamantul solicită să se constate că deși el și-a îndeplinit la timp și în totalitate obligațiile asumate, pârâtul a acționat cu rea - credință și a înstrăinat terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, în acest sens pârâtul și-a micșorat patrimoniul și îl poate micșora în continuare în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual de la executarea silită existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 951 și următoarele C.., cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificatul de grefă, cererea înregistrată la data de 02.07.2014, încheiere de certificare nr. 35/20.06.2014, chitanța nr. MH_ din 08.07.2014, antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1975/03.09.2013, un set de chitanțe privind onorarii de avocat și mediator, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru și copie delegație avocațială.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Vînju M. la data de 06.08.2014 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de sechestru asigurător formulată de reclamantul M. M., reținând următoarele:
Potrivit disp. art. 952 alin.1 C. pr. civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile in care debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau sa-și ascundă ori să-și risipească averea. In aceste cazuri creditorul trebuie să asigure îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 si sa depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Astfel, pe lângă condițiile reglementate de disp. art. 952 alin. 3 C. pr. civ., de care creditoarea a înțeles sa se prevaleze, în cauză, pentru admisibilitatea cererii, trebuie îndeplinita și condiția existentei unei creanțe constatate prin act scris.
Așadar, analizând condiția existentei unei creanțe constată prin act scris, instanța a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Astfel, este adevărat ca între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia creditorul a achitat cu titlu de preț, suma de 5510 lei, iar prin intermediul cererii de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vînju M., creditorul a solicitat rezoluțiunea judiciara a antecontractului de vânzare cumpărare, întemeiat pe disp. art. 1549 C.civ.
Or, chiar dacă creditorul a făcut dovada plății prețului, existența dreptului său de creanță împotriva debitorilor cu privire la această suma, este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind rezoluțiunea antecontractului, ca urmare a unei culpe a debitorului in îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întrucât convenția părților nu conține un pact comisoriu apt sa conducă de drept la rezoluțiunea actului juridic asumat. ., la momentul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, în patrimoniul creditorului s-ar fi născut dreptul de a-i pretinde creanța, însa in ipoteza data, nașterea dreptului creditoarei asupra sumei achitata cu titlu de preț, este condiționata de constatarea judiciara a rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, creditorul nu are la acest moment o creanța constatata printr-un act scris împotriva debitorilor, nașterea acesteia fiind condiționata de rezoluțiunea convenției, care presupune dovedirea unei culpe a debitorilor în îndeplinirea obligațiilor asumate, aspecte care desigur urmează a fi tranșate odată cu soluționarea litigiului pe fond.
S-a reținut că, reclamantul din prezenta cauza a formulat o cerere de instituire a unui sechestru asigurator asupra unui bun imobil, proprietatea pârâtului. Cerința actului scris, ca o condiție de admisibilitate a unei cereri de instituire a unui sechestru, este prevăzută atât pentru situația în care cererea de instituire a sechestrului asigurator este întemeiată pe alin. 1 al art. 952 C. pr. civ. sau pe alin. al 3-lea al aceluiași articol.
Așadar, antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părți la data de 03.09.2013, nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executor în acțiunea de fond, respectiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părților în situația anterioara, respectiv obligarea promitentului vânzător la restituirea prețului plătit de către promitentul cumpărător. Măsura sechestrului asigurator urmărește să pună la îndemâna creditorului un mijloc de executare al creanței sale, iar existența unui act scris in care să fie constatata creanța reprezintă pentru instanța investita cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului un început de dovada a pertinenței susținerilor creditorului. Prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumita sumă de bani.
În antecontractul de vânzare-cumpărare creanța pretinsă de către reclamant nu este individualizata. Acțiunea în rezoluțiune urmărește rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare având ca și consecință repunerea părților în situația anterioara. In același timp însa art. 1549 cod civil permite judecătorului să analizeze dacă se impune rezoluțiunea sau daca dimpotrivă este posibila executarea. In această situație, a incertitudinii, asupra existentei viitoare a raportului juridic nu se poate discuta de existenta unei creanțe constatata, sub aspectul întinderii sale, într-un înscris, deoarece numai instanța de judecata va putea stabili care va fi suma ce trebuie restituita de către promitentul vânzător promitentului cumpărător.
În ceea ce privește sumele indicate de reclamant în cererea de instituire a sechestrului asigurator, reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe împotriva pârâtului, dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtului cu privire la aceste sume fiind condiționat de soluționarea acțiunii în rezoluțiune.
Față de aspectele reținute, instanța a considerat inutil a mai analiza celelalte condiții prevăzute de disp. art. 952 alin. 1 și 3 C.pr.civ
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată cererea de sechestru asigurator formulată de reclamantul M. M..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că:
În mod netemeinic, nelegal, instanța a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile a pârâtei, apreciind în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri de instituire a sechestrului asigurător, că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executoriu în acțiunea de fond și că în antecontractul de vânzare cumpărare creanța nu este individualizată.
Consideră netemeinică și nelegală soluția dată, întrucât cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu față de cererea principală, iar judecătorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței nu este necesar a se cuantifica creanța, acest control judecătoresc căzând în sarcina instanței ce soluționează fondul cauzei. De asemenea, în antecontractul de vânzare cumpărare se precizează că promitentul vânzător a primit întreaga sumă, în același antecontract se menționează că în cazul în care nu se poate perfecta contractul de vânzare-cumpărare din vina promitentului vânzător acesta va fi obligat la restituirea dublului prețului.
Atâta timp cât nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile ce fac obiectul antecontractului, iar prețul nu a fost restituit de promitentul vânzător, suma prevăzută a devenit exigibilă.
Consideră că au fost întrunite condițiile imperative privind instituirea sechestrului întrucât a făcut dovada intentării acțiunii principale având ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1975/03.09.2013 în care a fost prevăzut prețul, însă a solicitat rezoluțiunea antecontractului cu executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului și despăgubiri a existenței unui înscris. Consideră că, în mod nelegal, instanța a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința existenței unui act scris, în condițiile în care la dosar a fost depus antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1975/03.09.2013.
În speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 952 alin. (1) Cod pr. civilă pentru înființarea sechestrului asigurător, în sensul că deține o creanță constată prin act scris (antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâta a fost notificată să se prezinte în data de 20 iunie 2014 ora 10:00 la BNP B. C. pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu s-a prezentat) și de asemenea a dovedit că a intentat acțiune prin Certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Vânju M..
Instituția sechestrului asigurător are menirea de a asigura acțiunea civilă, având ca obiect luarea de către instanță a măsurilor care să asigure executarea unei hotărâri viitoare, să prevină actele de înstrăinare a bunurilor de către debitorul de rea credință care ar periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obține. Probele administrate în cauză au relevat faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1975/03.09.2013, având ca obiect vânzarea suprafeței totale de 14.500 situat în extravilanul comunei Punghina, .. M., s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală, să intabuleze terenul în cartea funciară și să achite taxele și impozitele aferente.
Promitentul vânzător a garantat cumpărătorul și a declarat pe proprie răspundere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, promitenții vânzători s-au obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.
A dovedit că după încheierea antecontractului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, însă a constatat că o parte din terenul ce a făcut obiectul vânzării a fost înstrăinat către alte persoane.
În acest sens, pârâta și-a micșorat patrimoniu-cu rea credință, în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual, de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța. Astfel, față de fapta pârâților sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 952 alin 3 cod proc. civilă privind instituirea sechestrului asigurător și instanța trebuia să dispună și sub acest aspect instituirea sechestrului întrucât a adus dovezi în acest sens.
În atare situație, având în vedere că prin cererea principală a solicitat rezoluțiunea antecontractului, executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului stipulat în antecontract precum și cheltuielile pe care le-a dovedit cu înscrisuri și cum a făcut dovada că debitorul prin fapta sa a micșorat patrimoniul, sunt întrunite condițiile privind admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător
Măsura instituirii sechestrului este o măsură de conservare și constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia sa sau a altor persoane în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu. Potrivit art 953 teza II cod procedură civilă, creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului, ceea ce denotă că executorul are libertatea de a aprecia care sunt aceste bunuri, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire, cel interesat poate formula contestație.
Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii de ședință din 06.08.2014, în sensul admiterii cererii privind instituirea sechestrului asigurător, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 20.04.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistentei motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 07.10.2014 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 19.05.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 07.10.2014 și cel al repunerii pe rol, 19.05.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul civil declarat de apelantul-reclamant M. M., domiciliat în municipiul București, .. 1, sector 1 împotriva încheierii din camera de consiliu din 06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._, intimat-pârât fiind Micșon J., cu domiciliul în ., județul M., având ca obiect sechestru asigurător.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. M.C./Tehnored. M.B.
Ex. 4/6 pag.
Jud. fond: B. G.
Cod op. 2626
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 212/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul... → |
|---|
