Acţiune în constatare. Sentința nr. 1298/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1298/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 156/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 156/A
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă B. M. D. împotriva sentinței civile nr.1298/14.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. C. ( C. J.), având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns procurator P. I., pentru apelanta-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea procuratorului apelantei-reclamante, procura judiciară de reprezentare și cerere de amânare motivând că nu se poate deplasa din partea timpului nefavorabil.
Față de faptul că la apelul cauzei se prezintă procuratorul apelantei-reclamante, instanța apreciază că cererea de amânare a rămas fără obiect.
Constată instanța că din eroare a fost conceptat în cauză în calitate de intimat M. R., acesta nefiind parte în fața instanței de fond.
Procurator P. I., pentru apelanta-reclamantă, depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 31.03.2015, înregistrată sub nr.754/ 332/2015, reclamanta B. M. D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M. R., să se constate vânzarea-cumpărarea unui autoturism marca „Dacia 1310” pe care l-a vândut pârâtului în anul 2013 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism.
În fapt, a arătat că a fost proprietara autoturismului marca „Dacia 1310” pe care l-a cumpărat la data de 05.01.1998. În anul 2013 a vândut acest autoturism pârâtului, însă nu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu acesta, astfel că nu poate radia autoturismul din evidențele fiscale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 1669 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, act de identitate, certificat de naștere . nr._, certificat de căsătorie . nr._, dovada achitării taxei de timbru și a solicitat audierea martorului S. C..
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a formulat probe în apărare, deși avea această obligație potrivit disp.art.201 alin.1 C.proc.civ.
La data de 14.04.2015, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a arătat că evaluează obiectul cererii la suma de 1000 lei și precizează că a vândut autoturismul numitului Ș. C. (zis C. J.), aceasta fiind persoana cu care înțelege să se judece.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1298/14.10.2015 Judecătoria Vânju M., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 31.03.2015, înregistrată sub nr.754/ 332/2015, reclamanta B. M. D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M. R., să se constate vânzarea-cumpărarea unui autoturism marca „Dacia 1310” pe care l-a vândut pârâtului în anul 2013 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism. În cursul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că a vândut autoturismul lui Ș. C., solicitând ca acesta să fie conceptat în calitate de pârât.
Martorul S. C. a declarat că în anul 2005 tatăl reclamantei a vândut autoturismul marca „Dacia 1310” aparținând reclamantei unor persoane al căror nume nu îl cunoaște, nu știe care a fost prețul vânzării, nu știe ce s-a întâmplat cu autoturismul.
Potrivit art. 1669 C.civ., text aflat în vigoare în 2013 indicat de reclamantă ca fiind anul încheierii convenției de vânzare-cumpărare, „ când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.”
Instanța a reținut că pentru valabilitatea contractului de vânzarea având ca obiect bunuri mobile nu este necesară încheierea contractului în formă autentică, iar forma scrisă este o condiție ad probaționem, contractul fiind unul consensual, valabil încheiat prin realizarea acordului de voință între părți.
În situația premisă prevăzută de art. 1669 c.civ., instanța verificând îndeplinirea condițiilor de validitate, poate suplini consimțământul părții care refuză încheierea actului în forma prevăzută de lege.
Instanța a reținut că reclamanta, prin probatoriul solicitat și administrat în cauză, nu a făcut dovada încheierii unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu pârâtul având ca obiect autoturismul marca „Dacia 1310” cumpărat la data de 05.01.1998, promisiune care să îndeplinească condițiile legale de validitate pentru încheierea unui act de vânzare cumpărare. Astfel, reclamanta nu a arătat care este prețul pe care l-a convenit cu pârâtul pentru vânzarea autoturismului, prețul fiind un element esențial pentru valabilitatea contractului de vânzare cumpărare.
În lipsa unui element esențial al convenției pretins încheiate, instanța nu poate suplini consimțământul pârâtului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că, instanța de fond nu a depus toate diligențele pentru ca pârâtul să confirme existența vânzării autoturismului, acesta neprezentându-se la nici un termen de judecată.
Mai arată că, în prezent, pârâtul se află probabil în Belgia și este în imposibilitate să indice domiciliul acestuia.
Examinând apelul formulat tribunalul reține următoarele :
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se constate vânzarea-cumpărarea unui autoturism marca „Dacia 1310” cu număr de înmatriculare 2.MH.4382 pe care l-a vândut pârâtului în anul 2013 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism.
Apelul este nefondat.
În conformitate cu art.1179 C.civ. care reglementează libertatea formei, contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă, legiuitorul consacrând, așadar, caracterul consensual al contractului în general și la vânzării cumpărării în special. Prin urmare, din punct de vedere al formei, în lipsa unei dispoziții exprese de natura celei cuprinse în art.1244 C.civ., care impune înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, a convențiilor care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară, în materia înstrăinării unui autovehicul folosit legiuitorul nu impune o formă specială fiind suficient acordul de voință, forma scris fiind necesară așa cum a reținut și instanța de fond doar pentru dovada acestei înstrăinării.
În același timp, cum reclamanta susține că a predat bunul vândut, în aprecierea tribunalului, față de cele de mai sus, vânzarea a fost perfectată la momentul predării bunului și prin urmare, nu s-ar putea discuta despre o promisiune de vânzare. Cu toate acestea în lipsa dovezii de înstrăinare reclamanta are interes în promovarea prezentei pentru a putea radia din evidențe fiscale calitatea sa de proprietar.
Așadar, dacă nu s-a întocmit un înscris, deși convenția de înstrăinare există, cu toate acestea nu poate fi dovedită decât în condițiile art.309 C.pr.civ. privind admisibilitatea probei cu martori, reclamanta trebuia să dovedească existența convenției cu pârâtul, predarea bunului și că a primit prețul vânzării.
Față de acestea, se constată că în fața instanței de fond deși au fost încuviințate probele solicitate și a fost ascultat martorul propus de reclamantă cu toate acestea nu s-a reușit a se face dovada încheierii convenției și nici a transmiterii bunului către pârât. Astfel martorul S. C. a arătat că reclamanta prin intermediul tatălui său a vândut un autoturism Dacia 1300 dar nu a putut preciza cărei persoane a fost înstrăinat, care a fost prețul vânzării și ce s-a întâmplat cu autoturismul vândut.
Prin urmare cum nu a făcut dovada că a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu pârâtul și că i-a predat acestuia bunul în mod temeinic a fost respinsă acțiunea.
Aspectele din cererea de apel privind pe numitul M. R. nu vor fi analizate deoarece în fața de fond prin precizarea de acțiune de la fil.16,reclamanta a menționat că a vândut autoturismul lui Ș. C.(zis C. J.) și că înțelege să se judece cu acesta.
Așadar cum reclamantei îi revenea obligația de a dovedi existența convenției încheiate cu pârâtul conform art.249 C.pr.civ. tribunalul constatând că aceasta nu și-a îndeplinit obligația dar și faptul că în apel nu a solicitat alte mijloace de probă pentru a dovedi netemeinicia sentinței de fond,în temei art.480 alin.2 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-reclamantă B. M. D. cu domiciliul în . M. (la familia P. I.) împotriva sentinței civile nr.1298/14.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. C. ( C. J.) cu domiciliul în .. M., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.01.03.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/3 pag.
jud.fond L. L.
Cod operator 2626
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Hotărâre din 02-02-2016,... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
