Contestaţie la executare. Decizia nr. 707/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 707/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 707/A
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată C. Națională de A. și D. Naționale din România - Direcția de D. și Poduri C. împotriva încheierii din 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-contestator I. I. și intimatul B. T. A. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.411 cod procedură civilă, după care, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ în data de 18.03.2015, contestatorul I. I. în contradictoriu cu intimata CNADNR - Direcția Națională De D. Si Poduri C. S.A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită îndeplinite de către B.EJ. T. A.-D. în dosarul de executare silită nr. 2402/EX/2014 ce are ca titlu executoriu procesul verbal de constatare a contravenției seria R_/ 22.02.2012, solicitând anularea formelor de executare ca fiind nelegale, întemeiate pe un titlu executoriu nul de drept.
În fapt, a arătat că, la data de 09.03.2015 a primit prin poștă o înștiințare de înființare a măsurii popririi, în temeiul unui proces verbal de contravenție despre care nu are cunoștință și care nu i-a fost comunicat niciodată. Mai mult, nu a primit până acum nici o somație de executare, primind deja actele de înființare a popririi.
A apreciat că sunt în prezența contestării unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanța judecătorească, motiv pentru care cererea sa este admisibilă.
Astfel, observând că este vorba despre achitarea unei sume de bani în euro, a dedus că procesul verbal despre care face referire executorul judecătoresc este emis pentru lipsa rovinietei, iar un asemenea proces verbal, care este emis în format electronic, așa cum este practica în materie, este nul de drept, pentru următoarele motive:
Astfel, prin prevederile art.1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicarea acestei norme. Conform acestor prevederi „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice". D. interpretarea acestui text a rezultat destul de limpede că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică,
Văzând aceste definiții prevăzute de art. 4 în contextul prevederilor art. 1 care stabilește domeniul de licăre a legii respective, a rezultat destul de clar că legea invocată de C.N.A.D.N.R., respectiv Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică nu este aplicabilă, deoarece se contestă legalitatea întocmirii unui proces-verbal de contravenție, proces-verbal tipărit pe suport de hârtie și comunicat contravenientului conform prevederilor generale în materia comunicării actelor de procedură. însă unui proces-verbal clasic, redactat sau tehnoredactat pe suport de hârtie nun poate fi „atașată sau logic asociată** o semnătură electronică deoarece aceasta, conform legii respective, reprezintă un set de „date în formă electronică" având un anumit conținut și un anumit obiect. Se poate spune deci, că din interpretarea prevederilor Legii nr. 455/2001 a rezultat destul de limpede că o semnături electronică poate fi atașată doar unui înscris în formă electronică, fiind exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică (olograf sau tipărit pe orice altfel de suport material).
În aceste condiții, concluzia care se desprinde este în sensul că Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică nu este aplicabilă acestui gen de cauze.
Cu privire la modul în care C.N.A.D.N.R a înțeles să facă aplicarea acestor norme în vederea implementării propriului sistem, a constatat că, agentul constatator identificat prin numele său în conținutul procesului-verbal este într-adevăr titularul unui „certificat" având calitatea de„client" în sensul Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1.259/2001, „certificat" emis de CERTSIGN S.A., în calitate de ,,Furnizorul de Servicii de Certificare" în sensul acelorași norme. De asemenea s-a mai putut constata că, așa cum a rezultat din mențiunile care însoțesc fotografia de la locul și data constatării contravenției, această constatare s-a făcut prin mijloace electronice, în urma constatării contravenției rezultând un document (înscris) în formă electronică la care a fost atașată semnătura electronică, a respectivului „client" (agentul constatator al C.N.A.DJN.R,).Acest document în formă electronică a fost apoi transmis în format electronic de la locul constatării contravenției (locul camerei video de supraveghere de pe DN X Km Y+Zm), la unul dintre sedii regionale ale CN.A.D.N.R. unde pe baza „descifrării" semnăturii electronice atașate a fost recunoscut și imprimat pe suport de hârtie rezultând astfel procesul-verbal de contravenție care îi va fi comunicat contravenientului.
Deci, rolul semnăturii electronice în tot acest context este identificarea persoanei responsabilă de constatarea prin mijloace electronice a contravenției de la locul săvârșirii acesteia (agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.) de către operatorul de la sediul C.N.A.D.N.R. în vederea tipăririi procesului-verbal care va fi comunicat contravenientului, iar odată cu transpunerea documentului din formă electronică în formă tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial, își încetează orice funcție. Cu atât mai mult aceasta nu poate să suplinească prezența semnăturii agentului constatator, care trebuie să însoțească procesul-verbal de contravenție.
În concluzie, se poate spune că într-adevăr sistemul tehnic implementat și utilizat de C.N.A.D.N.R. respectă normele tehnice impuse de HG nr. 1.259/2001, dar numai în scopul realizării unui circuit intern „securizat" al documentelor electronice privitoare la constatarea contravențiilor prevăzute de OG nr. 15/2002, fiind astfel garantată identitatea persoanelor responsabile de constatarea acestor contravenții prin mijloacele electronice de la locul săvârșirii acestor fapte și autenticitatea înscrisurilor în formă electronică" trimise de aici până la sediile regionale ale instituției unde acestea vor fi transpuse pe suport de tipărit de hârtie.
Având în vedere cele expuse, se poate concluziona că atât din punct de vedere al aplicării Legii nr. 455/2001 cu privire la semnătura electronică, cât și din punct de vedere al argumentelor tehnice invocate de către CN.A.D.N.R. în cauzele având acest obiect care ajung pe rolul instanțelor de judecată, soluțiile de respingere a plângerii contravenționale împotriva acestor procese-verbale, având ca și consecință menținerea ca legală a acestora este neîntemeiată.
Practic, în raport cu persoana contravenientului, procesul-verbal respectiv are regimul juridic similar cu al oricărui proces-verbal de contravenție încheiat de un agent constatator și care este supus legii generale în materie, respectiv OG nr. 2/2001, trebuind să conțină, pentru legalitate, elementele prevăzute de art 17 din respectiva ordonată sub sancțiunea nulității absolute: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Mai mult, ÎCCJ a admis recent un recurs în interesul legii, stabilind că procesele verbale de contravenție care nu au o semnătură olografă a agentului constatator sunt lovite de nulitate absolută.
În concluzie, a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile art.711 și urm.C.pr.civ. corob. cu OG2/2001 rep.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatei un exemplar al contestației și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 07.04.2015 intimata CNADNR - Direcția Națională De D. Si Poduri C. S.A., a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel potrivit art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 "împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că, s-a adresat B. T. A. D. cu cererea de executare silită, solicitând prin aceasta executarea silita a debitorului I. I. pentru recuperarea debitului în cuantum de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire așa cum prevede art. 8 alin. 3 din O.G. nr 15/2002 completată și modificată prin actele ulterioare, constituind venit propriu al C.N.AD.N.R. S.A - D.R.D.P. C., stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției seria R_/ 22.02.2012 emis de către C.E.S.T.R.I.N - București .
În conformitate cu prevederile OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 7 "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului".
Fapta posesorilor de autovehicule de a utiliza infrastructura rutieră fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție la OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare și se sancționează cu amendă așa cum prevede art.8, alin. (1) si cu obligația la plata tarifului de despăgubire stabilit în funcție de tipul vehiculului folosit, potrivit anexei nr. 4. așa cum prevede art.8, alin. (3).
Astfel, autovehiculul aparținând contravenientului I. I., fiind depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinietă valabilă, i s-a emis de către C.E.S.T.R.I.N - București R_/ 22.02.2012.
P.V.C.C. a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de un act normativ, respectiv OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel bucurându-se de o triplă prezumție: de legalitate, autenticitate și veridicitate, așa încât face dovada în ceea ce privește constatările agentului constatator.
Astfel, PVCC seria R_/ 22.02.2012 a fost emis de CNADNR SA - CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR iar PVCC-ul s-a încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor și Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, conform prevederilor art. 9 alin.2 si 3 al OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea PVCC să facă plângere la PVCC, dar nu și-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al CNADNR SA -DRDP C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii și a tarifului de despăgubire.
Deoarece tariful de despăgubire prevăzut în înștiințarea de plata din PVCC se face venit la CNADNR SA, pentru aceasta suma s-a demarat procedura executării silite.
PVCC neatacat în termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo altă formalitate din punct de vedere al amenzii și al tarifului de despăgubire.
În susținerea celor motivate, a înaintat dovada comunicării către contravenient a procesului verbal de constatare a contravenției R_/ 22. 02.2012 emis de CESTRIN București cu mențiunea ca procesul verbal de constatare contravenției în cauza a fost comunicat contravenientului în termen și în mod legal, prin afișare, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG 2.
Potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În consecință, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a doua condiții: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar in al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Daca prima condiție este îndeplinită în cauza, referitor la cea de a doua condiție, se constata ca, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însa nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silita.
Referitor la mențiunile contestatorului cu privire la semnătura agentului constatator, a arătat că acesta interpretează in mod eronat legislația, atât timp cat procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat si semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 si a HG 1259/_, astfel, potrivit art. 4 din Legea 455/2011 privind semnătura electronica, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar iar potrivit art. 5 al aceleași legii înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Totodată semnătura electronică a proceselor verbale de contravenție de care agentul constatator valorează asumarea celor consemnate în acesta.
În plus, OG 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătura se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și semnăturii electronice.
Față de cele arătate a solicitat instanței, a se observa deplina legalitate a formelor de executare din dosarul execuțional nr. 2402/EX/2014 ce are ca obiect titlu executoriu - proces verbal de constatare a contravenției seria R_/ 22.02.2012 și prin urmare, să se respingă contestația ca neîntemeiată, să constate deplina legalitate a formelor de executare.
În drept, a invocat disp.art. 205 -208, C.proc. civ.
Potrivit art. 223 Cod procedura civila a solicitat judecarea în lipsă.
Prin rezoluția din data de 10.04.2015 s-a comunicat întâmpinarea către contestator, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar la data de 20.04.2015 contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a invocat prescripția executării sancțiunii raportat la prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii."; art. 25 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la dala aplicării acesteia."; art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, -„împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia."
Prin rezoluția din data de 21.04.2015 s-a fixat termen de judecată la data de 13.05.2015, cu citarea părților, contestatorul cu mențiunea achitării taxei de timbru in cuantum de 20 lei.
La termenul de judecată din data de 13.05.2015 s-a luat act că intimata a depus la dosar precizări la răspunsul la întâmpinare formulat de petentul I. I. prin care a solicitat instanței să constate netemeinicia acțiunii si drept consecința sa dispună respingerea acesteia cu menținerea formelor de executare silita.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C. pr. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin încheierea din 13.05.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis excepția prescripției executării sancțiunii invocate de contestator, a admis contestația la executare, a anulat actele de executare silită întocmite de B.EJ. T. A.-D. în dosarul de executare silită nr. 2402/EX/2014, pentru următoarele considerente:
Contestatorul I. I., în contradictoriu cu intimata CNADNR - Direcția Națională De D. Si Poduri C. S.A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită îndeplinite de către B.EJ. T. Anilen-D. in dosarul de executare silită nr. 2402/EX/2014 ce are ca titlu executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, solicitând anularea formelor de executare ca fiind nelegale, întemeiate pe un titlu executoriu nul de drept.
Prin somația de înștiințare de înființare a măsurii popririi din data de 09.03.2015 emisă de B.EJ. T. A.-D. în dosarul de executare silită nr. 2402/EX/2014 s-a solicitat înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale contrastatorului I. I. conform titlului executoriu - Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
S-a reținut că procesul verbal ce constituie titlu executoriu a fost comunicat contestatorului la data de 05.03.2012, prin afișarea la domiciliul acestuia a actului sancționator, conform procesului-verbal aflat la fila 19 dosar.
Potrivit disp. art. 27 „ Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
D. dispozițiile menționate, a rezultat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Intimata nu a făcut comunicarea prin poștă cu aviz de primire, ceea ce echivalează cu necomunicarea procesului-verbal de contravenție.
Potrivit art.14 din OG 2/2001 necomunicarea procesului-verbal contravențional in termen de 30 de zile de la aplicarea sancțiunii, conduce la prescripția executării amenzii contravenționale.
Termenul de 30 de zile este un termen de procedură, calculul termenului de o lună făcându-se conform prevederilor art.101 alin.3 C.proc.civilă, împlinindu-se, așadar, în ziua corespunzătoare zilei de plecare din luna următoare aplicării sancțiunii contravenționale.
În cauza de față, intimata nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu, respectiv a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, prin modalitatea prevăzută de lege.
Ca atare, devin incidente disp art 14 alin 1 din OG nr 2/2001, respectiv prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Prescripția executării este o cauză legală de stingere a forței executorii a unui titlu executoriu ce are ca efecte stingerea obligației organului de executare de a da curs executării, stingerea dreptului creditorului de a obține executarea silită, stingerea obligației debitorului de a se supune executării silite.
A rezultat că prescripția se înfățișează ca o sancțiune procesuală pentru creditor și ca un beneficiu legal pentru debitor, dar nu are efect asupra titlului executoriu care rămâne în ființă, dar nu mai poate fi executat.
Având în vedere motivele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța, în temeiul art.14 din O.G. nr.2/2001, a admis excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale invocată de contestator și, pe cale de consecință, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. I. în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din Romania – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale, iar pe cale de consecință a anulat actele de executare, respectiv înștiințarea de înființare a popririi emisă de B.EJ. T. A.-D. în dosar nr. 2402/EX/2014.
În ceea ce privește critica contestatorului în sensul că absența semnăturii olografe de pe procesul-verbal duce la nulitatea de drept a acestuia, instanța a înlăturat-o cu următoarea motivare:
În circuitul juridic semnătura are rolul de a identifica persoana de la care emană o manifestare de voință producătoare de efecte juridice.
Semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui certificat digital calificat, care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului in spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului-verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și, pe această cale, a competenței acesteia în emiterea procesului verbal. Semnătura electronică realizează cu certitudine funcția semnăturii, respectiv de a-l identifica pe autor, iar art. 17 din OG 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf ori electronic. În consecință, art. 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui acest text de lege, astfel încât instanța a reținut că procesul-verbal este semnat.
D. perspectiva aceluiași principiu al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care nu produce nici unul, s-a impus a se interpreta art. 10 din O.G. nr. 15/2002, astfel încât să se asigure aplicarea în general a actului normativ și în special a art. 8 și art. 9 alin. 2, alin. 3, care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Forma imprimată a procesului verbal este singura modalitate care asigură în acest moment realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul verbal. Nu s-a putut reține că pe calea imprimării, documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic.
În consecință un proces-verbal de contravenție generat și semnat electronic îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii.
Pentru considerentele menționate, instanța a admis excepția prescripției executării sancțiunii, a admis contestația la executare și a anula actele de executare silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe cale de excepție, invocă excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel potrivit art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 "împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Prin încheierea pronunțata în data de 13.05.2015 Judecătoria Dr .Tr. S. a admis contestația la executare formulată de I. I. dispunând anularea formelor de executare întreprinse în dosarul execuțional nr. 2402/EX/2014.
Prin soluția astfel pronunțată consideră că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii.
Astfel, cu cererea de executare silită s-au adresat B. T. A.-D., solicitând prin aceasta executare silită a debitorului I. I. pentru recuperarea debitului în cuantum de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire așa cum prevede art. 8 alin. 3 din O.G. nr 15/2002 completată și modificată prin actele ulterioare, constituind venit propriu al C.N.AD.N.R. S.A - D.R.D.P. C., stabilit p.v.c.c. . nr._ din 22.02.2012.
Instanța a invocat în mod eronat faptul că, în lipsa unei comunicări legale a procesului verbal în speță, debitorul nu a putut formula plângere contravențională, fiind privat în acest sens de beneficiul legii în acestă materie.
In acest sens, învederează instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr.10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel să constate faptul că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR -SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor sus rubricate, trebuia să constate faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Totodată, solicită instanței de judecată să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Deci, în privința celor reținute de instanță cu privire la Decizia ICCJ nr. 10 din 10.06.2013 întrucât acestea își au aplicabilitatea după data publicării Deciziei in Monitorul Oficial al României și anume 23.07.2013, conform principiului neretroactivității prevăzut de Codul Civil " Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", rezultând fără echivoc că, principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute. întrucât deciziile pronunțate de ICCJ dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căruia nu i se aplică principiul retroactivității legii contravențională mai favorabilă, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
În aceste condiții, întrucât, Decizia 10/2013 își produce efectele, potrivit art. 517 alin 4 C.P.C., de la data publicării sale in M.O al României, Partea I, adică de la data de 23.07.2013, neproducând efecte retroactive în privința unor efecte juridice deja consemnate, concluzionează ca o abordare diferită ar periclita însăși securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept.
De asemenea, reiterează prevederile art. 712 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În consecință, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a doua condiții: in primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Daca prima condiție este îndeplinita în cauză, referitor la cea de a doua condiție, se constată că, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însă nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silită, astfel că instanța în mod greșit s-a pronunțat în soluționarea contestației la executare asupra aspectelor ce țin de soluționarea plângerii contravenționale .
În concluzie, solicită admiterea apelului cu modificarea încheierii din 13.05.2015 pronunțata de către Judecătoria Dr .Tr. S. în dosarul civil nr._, în sensul respingerii contestației la executare formulata de către I. I., menținerea formelor de executare emise in 2402/EX/2014 de către B. T. A. D. ca neîntemeiată.
Contestatotul I. I. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. ca fiind temeinică și legală.
În fapt, prin cererea formulată a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită îndeplinite de către B.EJ. T. A.-D. în dosarul de executare nr. 2402/EX/2014, la cererea creditorului CNADNR - Direcția Națională De D. Si Poduri C. S.A.
Prin sentința civilă atacată instanța de fond a admis contestația.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației solicită respingerea acesteia întrucât sunt în prezența contestării unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanța judecătorească, motiv pentru care cererea sa este admisibilă.
Așa cum a arătat și dovedit, procesul verbal care a stat la baza înființării popririi este un act nul de drept, întrucât a fost emis în format electronic.
Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a stabilit în concret domeniul de aplicarea acestei norme, care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Mai mult, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii, stabilind că procesele verbale de contravenție care nu au o semnătură olografă a agentului constatator sunt lovite de nulitate absolută.
Prin urmare, susținerile apelantei sunt nefondate și în consecință solicită respingerea apelului.
Asupra excepției inadmisibilității contestației la executare față de disp.art.39 alin.4 din O.G. nr.2/2001.
Art.712 alin.1 C.pr.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art.713 alin.2 C.pr.civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Art.39 alin.4 din O.G. nr.2/2001 împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
D. interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate se poate concluziona că pe calea contestației la executare pot fi invocate aspecte de nelegalitate ale actelor de executare iar motivele de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În cauză, tribunalul constată că prin contestația formulată intimatul contestator a invocat faptul că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție . nr._/ 22.02. 2012, pus în executare în dosarul de executare 2402/EX/2014 și că acest proces verbal este nul de drept întrucât nu au fost respectate disp.Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică.
Așadar, cum motivele contestației nu privesc aspecte de fond, adică acele aspecte care privesc fapta pentru care a fost sancționat contravențional, ci doar aspecte care împiedică procesul verbal de contravenție să devină titlu executoriu, tribunalul apreciind că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, în temei art.248 C.pr.civ., o va respinge.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulat tribunalul constată următoarele:
Prin sentința apelată prima instanță a reținut că intimata nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu, respectiv a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, prin modalitatea prevăzută de art.27 din O.G.nr.2/2001, prin poștă cu aviz de primire astfel că a constatat incidente disp. art. 14 alin 1 din OG nr 2/2001, respectiv incidența prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Apelul este nefondat.
Potrivit disp. art. 27 „ Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Deși din dispozițiile menționate, nu rezultă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, cu toate acestea tribunalul constată că ordinea comunicării a fost stabilită prin R.I.L. nr.10/2013 prin care I.C.C.J. a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În aceste condiții, cum în cauză se constată că procesul verbal ce constituie titlu executoriu a fost comunicat contestatorului la data de 05.03.2012, prin afișarea la domiciliul acestuia a actului sancționator, conform procesului-verbal aflat la fila 19 dosar de fond, tribunalul în acord cu prima instanță, constată că intimata nu a făcut comunicarea prin poștă cu aviz de primire, astfel că procesul-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu nu este comunicat.
Față de acestea, cum legiuitorul sancționează prin art.14 din OG 2/2001 necomunicarea procesului-verbal contravențional in termen de 30 de zile de la aplicarea sancțiunii, cu prescripția executării amenzii contravenționale,tribunalul constată că în mod corect prima instanță a anulat actele de executare.
Aspectele invocate de apelantă în sensul că a realizat comunicarea în mod legal și înainte de apariția R.I.L. nr.10/2013 astfel că prima instanță ar fi trebuit să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate nu pot fi primite.
Potrivit art.514 alin.1C.pr.civ. pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Potrivit art.517 alin.4 C.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Așadar, dacă în legătură cu modul de comunicare a procesului verbal de contravenție potrivit art.27 din O.G.nr.2/2001,au existat interpretării diferite, de la data publicării în Monitorul Oficial a R.I.L. nr.10/_ dezlegarea dată modului de comunicare a procesului verbal de contravenție este obligatorie. Prin urmare, în orice litigiu născut ulterior adoptării recursului în interesul legii instanțele sunt obligate să constate că dacă intimata nu a făcut comunicarea procesului verbal de contravenție în primul rând prin poștă cu aviz de primire, atunci acesta nu este comunicat, cu toate consecințele ce decurg din această necomunicare.
Pentru toate aceste motive, apreciind apelul nefondat în temei art.480 alin.1 C.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-intimată C. Națională de A. și D. Naționale din România - Direcția de D. și Poduri C. cu sediul în C., Calea Severinului,nr.l7, jud. D., C._, J_ împotriva încheierii din 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-contestator I. I. CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. și intimatul B. T. A. D., având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.30.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/ 12 pag.
jud.fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 285/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2013. Tribunalul... → |
|---|
