Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:044._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6/R
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. M.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de Președintele C. Județean M. și C. Județean M., împotriva sentinței civile nr. 2842/05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata I. Ș., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luata act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de 18 ianuarie 2016, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 06.09.2012, sub nr._/225/2012, contestatorii C. Județean M. și Președintele C. Județean M., în contradictoriu cu intimata I. Ș., au formulat contestație la executare prin care au solicitat anularea tuturor formelor de executare silită în temeiul art. aer. 399, art. 400 și art. 401 alin. 1 lit. a C.p.c., pornite în dosarul de executare nr.48E/2012 întocmit de B.E.J. P. C..
În motivarea contestației se arată că în fapt prin Sentința nr.143 din data de 26.01.2009 pronunțată de către Tribunalul M. în Dosarul nr._, președintele C. Județean M. a fost obligat să plătească funcționarilor publici din aparatul de specialitate, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu, corespunzător datei numirii fiecărui funcționar public în cadrul C. Județean M. și timpului efectiv lucrat, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Împotriva sentinței nr. 143/26.01.2009 a fost declarat recurs, iar Curtea de Apel C. a pronunțat Decizia nr.2740 în data de 28.05.2009, prin care a admis recursul declarat de către președintele C. Județean M. și a modificat în parte sentința, în sensul că pentru perioada 01.01.2004 - 3.12.2005 a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților.
Pe cale de excepție, solicită să se constate perimarea de drept a executării silite și să se dispună desființarea acesteia, potrivit art. 389 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive:
La data de 26.06.2012 B.E.J. P. C. a comunicat somația nr. 48E/2012 înregistrată la C. Județean M. sub nr. 4780/27.06.2012, având ca obiect punerea în executare a Sentinței nr.143 din data de 26.01.2009, pronunțată de către Tribunalul M. în Dosarul nr._ și a Deciziei nr. 2740/28.05.2009 a Curții de Apel C..
Împotriva actelor de executare silită, Președintele C. Județean M. a formulat contestație la executare, formându-se dosarul nr._/225/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (contestație perimată în data de 18.12.2013).
După 2 ani și jumătate de la prima somație, în cadrul aceluiași dosar de executare, la data de 04.02.2015, B.E.J. P. C. a comunicat o nouă somație, înregistrată la C. Județean M. sub nr. 1481/10.02.2015.
Conform art. 389 alin. 1 din Codul procedură civilă: "Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Aceasta înseamnă că odată declanșată urmărirea, creditorul urmăritor ar fi trebuit să se implice în activitatea execuțională, stăruind în executare, fapt ce în speță nu s-a întâmplat, acesta lăsând să treacă mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, respectiv de la data de 26.06.2012, când a fost comunicată Somația nr. 48E/2012.
În speță, cererea de executare silită formulată în cadrul dosarului de executare s-a perimat, conform art. 389 alin. 1 din C. proc. civ., trecând mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare.
Pe fond, după investirea celor două hotărâri judecătorești, toți funcționarii publici din aparatul de specialitate al C. Județean M. au primit sumele restante actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective, conform hotărârii pronunțate de instanța judecătorească.
În urma calculului efectuat pentru fiecare salariat în parte, a rezultat că intimatei I. Ș. i se cuvenea pentru perioada decembrie 2005 - decembrie 2008 suma netă de_ lei, actualizată cu indicele de inflație, conform hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, sumă ce i-a fost achitată integral în două tranșe (4636+5401=_) astfel:
-în data de 06 martie 2009 a fost achitată suma de 4636 lei
-în data de 05 iunie 2009 a fost achitată suma de 7044 lei din care 1643 lei reprezentând salariul aferent lunii mai 2009 și 5401 lei reprezentând a doua tranșă din diferențele salariale privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Din aceste considerente legale, apreciază că reluarea executării silite, după perimarea de drept a executării, este total netemeinică și nelegală.
Având în vedere cele expuse anterior, solicită admiterea contestației la executare și să se dispună desființarea actelor de executare silită împotriva C. Județean M. și a Președintelui C. Județean M..
Solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură civilă.
În drept, apreciază că sunt incidente prevederile art. 389, art.399, 400, 401 alin. 1 lit. a) și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că actele de executare silită au fost întocmite anterior intrării în vigoare a NCPC.
În dovedire au depus următoarele înscrisuri: Somația nr.49E/2012 din 04.02.2015, înregistrată la C. Județean M. sub nr.1481/10.02.2015; tabel cu calculul sumei cuvenite doamnei I. Ș., actualizat cu indicele de inflație, conform hotărârii judecătorești; extras din statul de salarii privind acordarea primei tranșe, în cuantum de 4.636 lei; extras din statul de salarii privind acordarea celei de-a doua tranșe și a salariului aferent lunii mai 2009, în cuantum de 7.044 lei; - adeverință de salariu, care atestă salariul lunii mai 2009; extras din tabelul cu numele și conturile la B.R.D. Groupe Societe Generale - Dr. Tr. S., ale salariaților C. Județean M.; extras din Interogare fișă cont privind viramentul bancar din data de 06.03.2009; extras din Interogare fișă cont privind viramentul bancar din data de 05.06.2009.
Intimata a depus întâmpinare (fil.36-37) prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare, excepția tardivității formulării contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat. Solicită ca instanța să respingă excepția perimării executării silite invocată de contestatori, prevalându-se de prevederile OUG nr. 71/2009 prin care s-a reglementat suspendarea de drept a executărilor silite pornite în temeiul titlurilor executorii constând în hotărâri judecătorești.
În dovedire, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriu și expertiză contabilă.
La solicitarea instanței, a fost înaintat dosarul de executare nr. 48/E/2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul ( fila 52-80).
Instanța a administrat și încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 2842 din 05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ respins ca neîntemeiată excepția netimbrării, excepție invocată de intimat prin întâmpinare; a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare întocmite până la data de 26 iunie 2012, excepție invocată de intimat prin întâmpinare; a fost respinsă ca tardiv formulată contestația la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite până la data de 26 iunie 2012; a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva somației nr. 49/E/2012 din 4 februarie 2015 și a actelor subsecvente, excepție invocată de intimat prin întâmpinare; s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de intimat prin întâmpinare; a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorii C. Județean M. și Președintele C. Județean M. în contradictoriu cu intimatul I. Ș.; a fost anulată în parte somația nr. 49/E/2012 din 4 februarie 2015 și a actele subsecvente emise de B. P. C. în dosar nr. 49/E/2012 în limita sumei de 4111 lei reprezentând drepturile bănești nete datorate în baza titlului executoriu, actualizate, precum și în limita sumei de 2095 lei reprezentând cheltuieli de executare; a fost admisă în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 286,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța a reținut disp. art. 6 alin. 5 coroborat cu art. 5, alin. 1 din Legea nr. 71/2011, din interpretarea cărora per a contrario, rezultă că legea nouă nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Față de aceste dispoziții, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile Vechiului C.civ., ca drept material aplicabil, iar din punct de vedere procedural se apreciază că este aplicabil Vechiul C.proc.civ., întrucât executarea silită s-a început anterior datei de 15 februarie 2013 ( art. art. 24 Noul C.proc.civ. și art. 3 din Legea nr. 76/_ privind punerea în aplicare a Noului C.proc.civ.)
Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța s-a a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția netimbrării, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 și art.2 din OUG nr.80/26.06.2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art. 30 alin. 1 din OUG nr.80/26.06.2013, sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile formulate de instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
A.. 2 definește noțiunea de venituri publice ca fiind veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele locale, ș.a.
Or, în speță creanța urmărită reprezintă drepturi salariale obținute de creditori prin hotărâre judecătorească, resursele financiare necesare achitării acestor sume fiind puse la dispoziția contestatorului din venitul bugetului de stat.
Față de împrejurarea că instituția contestatoare se încadrează în situațiile exceptate de la obligația plății de timbru, instanța a respins excepția netimbrării contestației la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța a reținut precederile art. 401, alin. 1, pct. 1 Vechiul C.proc.civ., contestația la executarea silită se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Cum contestația la executare este formulată în data de 18 februarie 2015, iar actele de executare contestate au fost comunicate în data de 10 februarie 2015, văzând și prevederile art. 101, alin. 1 Vechiul C.proc.civ., instanța a constatat că nu a fost respectat termenul procedural pentru contestarea actelor de executare întocmite până la data de 26 iunie 2012.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare întocmite până la data de 26 iunie 2012, excepție invocată de intimat prin întâmpinare cu consecința respingerii ca tardiv formulată a contestației la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite până la data de 26 iunie 2012.
În ceea ce privește restul actelor contestate, s-a observat că în cazul acestora a fost respectat termenul procedural, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva somației nr. 49/E/2012 din 4 februarie 2015 și a actelor subsecvente, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de intimat prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Potrivit art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, s-a constatat că nu există triplă identitate de obiect, părți și cauză, deoarece soluția ce s-a pronunțat în cauza menționată a fost de perimare a contestației la executare, fiind lăsată în nelucrare o perioadă îndelungată de timp, astfel încât instanța a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 143/26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, s-a dispus obligarea contestatoarei să plătească intimatei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004, până la încetarea raporturilor de serviciu, corespunzător datei numirii ca funcționar public în cadrul C. Județean M. și timpului efectiv lucrat – filele 57-61.
Prin decizia nr. 2740/28 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, pronunțată în recurs, a fost schimbată parțial sentința recurată în sensul că pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 3 decembrie 2005 constată prescris dreptul la acțiune – filele 54-56.
Prin cererea de executare silită înregistrată la Birou executor Judecătoresc C. G. s-a întocmit dosar de executare nr. 48/E/2012 – fila 53.
Prin încheierea din data de 17 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosar nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 143/26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ – filele 65-66.
În ceea ce privește critica contestatorului privind intervenirea perimării executării silite, instanța a reținut că potrivit art. 389, alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executate, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
În speță s-a observat că suspendarea executării silite nu s-a solicitat de către creditoare, ci executarea silită a fost suspendată de drept ope legis, prin efectul art. 1, alin. 2 din OUG nr. 71/2009 – „În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Astfel, prin acest act normativ s-a dispus eșalonarea plăților astfel: art. 1, alin. 1 – „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
S-a observat că sumele achitate în lunile martie, respectiv iunie 2009 au respectat criteriile de eșalonare prevăzute de aceste act normativ, astfel încât nu s-a putut reține o pasivitate a creditoarei în executare, pasivitate care să atragă perimarea executării silite.
De asemenea, s-a observat că suspendarea executării silite a intervenit ca urmare a voinței legiuitorului, independent de voința creditorului, împrejurare care, se apreciază, este de natură să conducă la suspendarea termenului de perimare de 6 luni.
De altfel, Noul Cod de procedură civilă, neaplicabil în speță, a reglementat expres, în mod diferențiat, consecințele suspendării executării silite la inițiativa creditorului și consecințele suspendării executării silite ( legale sau dispusă de instanță), în sensul că s-a optat pentru soluția ca suspendarea executării la cererea creditorului să aibă efect suspensiv asupra termenului de perimare ( art. 697, alin. 2, teza I Noul C.proc.civ.)
Constatând că suspendarea executării silite a intervenit ope legis, nu la inițiativa creditorului, neputându-i-se reține o culpă în pasivitatea executării, instanța a apreciat ca nefiind întemeiate susținerile contestatorului privind intervenirea perimării executării silite, motiv pentru care a respins aceste susțineri.
În ceea ce privește susținerea contestatorului că sumele au fost achitate încă din cursul anului 2009, instanța a reținut următoarele:
Astfel, din raportul de expertiză întocmit de expertul contabil U. L. și contrasemnat de expertul parte P. I. rezultă în data de 6 martie 2009 contestatoarea a achitat intimatei suma de 4636 lei, iar ulterior, contestatoarea a mai achitat suma de 5401 lei în data de 5 iunie 2009 – fila 109.
S-a observat că sumele identificate de experți corespund cu susținerile contestatorului, însă mai departe opiniile diferă.
Astfel, expertul desemnat de instanță și-a însușit punctul de vedere al contestatorilor, iar expertul parte a avut o opinie separată, favorabilă intimatei.
Aspectul divergent al celor doi experți a vizat prima plată, respectiv suma de 4636 lei achitată în data de 6 martie 2009.
Instanța a observat că plata sumei de 4636 lei a fost efectuată în data de 6 martie 2009, deci înainte de soluționarea irevocabilă a recursului din data de 28 mai 2009.
Instanța nu va avea în vedere susținerea contestatorului că a achitat această sumă, din moment ce acest aspect a fost analizat de instanța de recurs, aspect ce nu îndreptățește instanța de executare să analizeze caracterul acestei plăți intimat.
De altfel titlul executoriu, astfel cum a devenit irevocabil, determină, în lipsa executării de bunăvoie, începerea procedurii de executare silită potrivit dispozitivului hotărârii, astfel încât instanța de executare este chemată să analizeze dacă au fost respectate etapele executării silite și nu să analizeze valabilitatea titlului executoriu însăși. În caz contrar ar fi afectată autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu.
Contestația la executare este mijlocul procedural, specific acestei etape procesuale prin care sunt sancționate cu anularea actului nelegal nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare – art. 399, alin. 2 C.proc.civ.
Potrivit art. 399, alin. 3 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Or, în speță, titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, astfel încât nu pot fi primite pe cale de contestație la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Împrejurarea că plata sumei de 4636 lei a fost considerată de către contestator ca fiind valabil efectuată echivalează cu operațiunea compensării a două creanțe reciproce.
Într-adevăr, compensarea legală poate fi temei al contestației la executare, întrucât vizează cauze de stingere a obligației intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, lăsând neatins fondul procesului definitiv judecat prin hotărârea ce se execută.
Astfel, pentru a putea opera o compensație este necesar ca ambele părți să aibă calități reciproce de debitor și creditor, așa cum prevăd dispozițiile art.1143 și următoarele din vechiul C. civil (art.1616 Noul Cod Civil).
În speță, această condiție nu este îndeplinită, contestatorii neavând calitate de creditori în raporturile cu intimatul ( cu privire la suma de 4636 lei), întrucât contestatorii nu sunt în posesia unui titlu executoriu pentru această sumă.
Rezultă că doar ceea ce-a doua plată (suma de 5401 lei din data de 5 iunie 2009) este valabil efectuată în temeiul titlului executoriu, astfel încât, văzând concluzia exp. U. L. că suma totală datorată este de 9512 lei, instanța constată că în speță contestatorii mai datorează intimatei suma de 4111 lei ( 9512 lei-5401 lei=4111 lei) - fila 106.
Pe cale de consecință, instanța a anulat în parte somația nr. 49/E/2012 din 4 februarie 2015 și a actele subsecvente emise de B. P. C. în dosar nr. 49/E/2012 în limita sumei de 4111 lei reprezentând drepturile bănești nete datorate în baza titlului executoriu, actualizate.
În ceea ce privește cheltuielile de executare cuprinse în somația din data de 4 februarie 2015, în sumă de_,00 lei, instanța a reținut că executorul judecătoresc a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare prin procesul –verbal din data de 20 iunie 2012 – fila 73 – când a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 2095 lei, fără ca ulterior să întocmească un alt proces – verbal pentru cheltuieli suplimentare.
Or, cheltuielile cuprinse în somația contestată sunt mai mari decât cele stabilite prin procesul –verbal din data de 20 iunie 2012, fără să existe o justificare legală a acestei majorări. Văzând că procesul –verbal privind cheltuielile de executare din data de 20 iunie 2012 nu mai poate fi contestat întrucât s-a împlinit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 Vechiul C.proc.civ., instanța nu a putu cenzura modul de stabilire a acestor cheltuieli cuprinse în procesul – verbal.
Apreciind ca nelegală suma pretinsă peste cuantumul stabilit prin procesul – verbal din 20 iunie 2012, instanța a anulat în parte somația nr. 49/E/2012 din 4 februarie 2015 și a actele subsecvente emise de B. P. C. în dosar nr. 49/E/2012 în limita sumei de 2095 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare, față de prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța a reținut că soluția pronunțată de instanță a fost de admitere în parte a contestației, motiv pentru care cheltuielile de judecată vor fi acordate proporțional și pe cale de consecință a admis în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 286,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii mai susmenționate au declarat recurs recurenții Președintele C. Județean M. și C. Județean M.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au motivat în esență, că la data de 26.06.2012 B. P. C. a comunicat somația nr. 48/E/2012 având ca obiect punerea în executare a sentinței nr. 143/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosar_ și a deciziei nr.2740/28.05.2009 a Curții de Apel C., că împotriva acestei somații s-a formulat contestație la executare, contestație perimată la 18.12.2013 în dosar_/225/2012. După perimarea acestei contestații la executare la 04.02.2015 B. P. C. a comunicat o nouă somație înregistrată la C. Județean M. sub nr. 1481/10.02.2015.
În consecință, creditorul urmăritor nu a stăruie în activitatea execuțională lăsând să treacă 2 ani și jumătate între cele 2 acte de executare.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța a respins contestația pe fond deși din expertiza efectuată reiese clar că intimatei i-au fost achitate sumele datorate în două tranșe, plătindu-i-se mai mult cu 576 lei.
Au apreciat că, în cauză operează compensația legală, că plata sumei de 4636 lei efectuată la 06.03.2009 s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu-sentința civilă 143/2009 care potrivit art. 278 din vechiul cod pr.civilă era executoriu de drept. Faptul că sentința 143/2009 a fost pusă în executare de bunăvoie și nu ca urmare a executării silite nu conduce la pierderea dreptului de a cerere reconstituirea prestației în cazul în care, ulterior s-a constatat că prestația nu era datorată.
Întrucât pentru perioada 05.12._08, intimata avea de primit suma de_ lei, C. Județean M. debitor în fața acesteia, a plătit prin compensație diferența de 5401 lei la data de 05.06.2009.
Au apreciat întrunite condițiile prev. de art. 1143 și urm. cod civil pentru a opera compensația legală.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea contestației la executare.
Intimata I. Ș. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a C. Județean M., C. Județean M. nefiind parte în dosarul de executare 49/E/2012.
A susținut că prin această pretinsă contestația la executare nu se aduce nici o critică dosarului de executare silită și nici formelor de executare silită care au fost întocmite în 2012 și nu au fost contestate de debitori. Nici expertiza întocmită în dosarul de executare nu a fost contestată de debitori.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse, având în vedere probatoriul administrat și dispozițiile legale în materie se apreciază recursul întemeiat.
Intimata I. Ș. este funcționar public în cadrul aparatului de specializare al C. Județean M..
Potrivit disp. art. 102 al.1 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, Președintele C. Județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice cu persoane fizice și juridice române și străine, precum și în justiție.
În conformitate cu disp. art. 91 din Legea 215/2015 C. Județean în exercitarea atribuțiilor prev. la art. (1) aprobă la propunerea președintelui C. Județean bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Având în vedere aceste dispozițiile legale, se apreciază ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a C. Județean, invocată de către intimată, considerându-se că acestuia îi incubă obligația corelativă drepturilor solicitate a fi valorificate de către intimată de a vira fondurile necesare a acestor drepturi.
Față de motivele invocate în recurs, care se circumscriu aceluiași cop, instanța le va analiza în mod unitar și va răspunde tuturor printr-un considerent comun.
Cu privire la critica legată de intervenirea perimării executării, se apreciază că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale în materie, art. 389 C.pr.civ., disp. OUG 71/2009 și a constatat că suspendarea executării silite a intervenit ope legis și nu la inițiativa creditorului și că nu se poate reține o culpă în pasivitatea executării.
Cu privire la celelalte motive de recurs, se reține că pentru a opera compensația este necesar ca datoriile să fie și simultane întrucât finalitatea acestei operațiuni juridice se limitează doar la plata restului necompensat împiedicând astfel părțile să facă plăți inutile. În privința simultaneității aceasta trebuie să existe la momentul la care cel puțin una dintre părți cere executarea obligației.
În cauză, deși potrivit art. 20 al.1 din Decretul 167/1958 debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit, trebuie observat totuși că debitorul contestator și-a executat nu obligația inițială izvorâtă din raporturile de muncă și în legătură cu, care prin decizia 2740/28.05.2009 pentru perioada 01.01._05 s-a constatat intervenită prescripția dreptului material la acțiune ci obligația stabilită în titlul executor reprezentat de sentința 143/26.01.2009.
Este adevărat că această sentință nu a fost pusă în executare silită, dar întrucât era definitivă și avea caracter executoriu, debitorul și-a executat obligația cuprinsă în acest titlu de bună voie, iar manifestarea sa a fost făcută nu numai pentru a da eficiență dispoziției cuprinsă în art. 3711 al.1 C.pr.civ. și potrivit căreia obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie dar și pentru a evita tergiversarea executării unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească cât și eventualele cheltuieli de executare.
Față de acestea, constatând că debitorul contestator nu a făcut altceva decât să se supună puterii unei hotărâri și că trebuie acordată prevalență executării benevole a unei hotărâri judecătorești ca efect al actului de justiție, în raport cu executarea silită, se apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 20 al.1 din Decretul 167/1958, că ambele părți au calități de creditor și debitor simultan putând opera compensația datoriilor reciproce.
În raport cu aceste susțineri, se constată că urmare a compensației sumei de 4636 lei plătită intimatei la 06.03.2009, debitorul și-a executat întreaga obligație cuprinsă în titlurile executorii: sentința 143/26.01.2009 și decizia civilă 2740/28.05.2009 pentru perioada 04 decembrie 2015-decembrie 2008 și prin urmare nu se mai impunea emiterea unei somații pentru executarea obligației întrucât aceasta a fost executată.
În consecință, urmează ca recursul că fie admis, casată parțial sentința și admisă contestația în sensul că vor fi anulate toate formele de executare în dosar 49/E/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Admite recursul formulat de Președintele C. Județean M. și C. Județean M., împotriva sentinței civile nr. 2842/05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata I. Ș., având ca obiect contestație la executare.
Casează parțial sentința.
Admite contestația în sensul că anulează toate formele de executare în dosar 49/E/2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 20
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. M. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L. /15. 02. 2016
Tehnoredactat D.D. / 2 ex.
Jud. fond Z. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 2949/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
