Pretenţii. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 78/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 78/A
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței civile nr.1012/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul reclamant a solicitat judecarea în lipsă, după care,a fost reținută cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 30.07.2015 sub nr._, reclamantul S. Clinic Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe pârâtul C. M., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că numitul C. M. a fost internat la S. Clinic Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în perioada 22.07 – 01.08.2012, fiind victima unei agresiuni/accident. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 2.230,00 lei. Consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită constă în inacțiunea pârâtului de a comunica identitatea persoanei care l-a vătămat, dacă a formulat plângere împotriva acesteia; fapta a fost săvârșită cu vinovăție; reclamanta a suferit un prejudiciu constând în contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, care este urmarea directă a faptei ilicite.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 2.230,00 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, dobânda legală de la data introducerii cererii până la data plății și cheltuieli de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 95/2006, OG 9/2000, OG 13/2011, Codului de procedură civilă.
La termenul din 28.10.2015 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a invocat în motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, două temeiuri distincte: art. 313 din Legea nr. 95/2006 și răspunderea civilă delictuală.
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Din analiza dispoziției legale anterior menționate, s-a reținut că spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu de la însăși persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii (spitalul), având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În contradicție cu textul pe care își întemeiază acțiunea, reclamantul a acționat pe calea acțiunii de față împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acesteia.
Opinia majoritară exprimată în minuta CSM din 01.04.2009 este în sensul că, în situația în care persoana spitalizată a fost victima unei agresiuni, față de prevederile art. 313 al. 1 din legea 95/2006 si art. 1 pct. 34 din OUG 72/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent că este sau nu asigurată, ci autorul faptei. S-a considerat că această interpretare este în conformitate cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul.
Art. 1357-1358 cod civil reglementează răspunderea civilă proprie pentru fapta delictuală. Ca și condiție pentru angajarea răspunderii delictuale, se cere săvârșirea unei fapte ilicite. Reclamanta a pretins că fapta ilicită a pârâtului constă în inacțiunea pârâtului de a comunica identitatea persoanei care l-a vătămat, dacă a formulat plângere împotriva agresorului, vinovat de diminuarea patrimoniului reclamantei cu valoarea reprezentând cheltuielile de spitalizare ale vătămatului. Interpretarea reclamantei nu este întemeiată. Fapta ilicită este fapta prin care se încalcă regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune. Pârâtul nu a încălcat nici o normă de conduită. Legea reglementează dreptul de a formula plângere ca persoană vătămată, și nu obligația. Neexistând nici o dispoziție legală care să oblige victima agresiunii să formuleze plângere împotriva autorului, pasivitatea pârâtului nu poate constitui faptă ilicită, sub forma inacțiunii.
Întrucât una din condițiile generale de exercitare a acțiunii civile este și calitatea procesuală care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că intimatul-pârât a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier/agresiune, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 22.07.-01.08.2012,iar în urma acestei internări figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 2230,00 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent.
A menționat că lipsa plângerii penale prealabile a persoanei vinovate nu împiedică furnizorul de servicii medicale de a acționa în instanță pentru recuperarea prejudiciului.
Apelantul-reclamant își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitoare la producerea accidentului rutier/ agresiunii cu nr._/11.11.2013.
Arată că art. 313 din aceeași lege, se referă cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor prevăzute în Legea 95/2006 există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât și din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor, calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că a trimis adresa către IPJ M. și pârât care au rămas fără finalitatea urmărită. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasivă a pârâtului-pacient, astfel că s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
A susținut că în mod eronat instanța de fond a hotărât că pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 2230,00 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale pe perioada 22.07.-01.08.2012.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 2230,00 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății.
În procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.1012/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M., domiciliat în comuna D., . având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /08.02. 2016/Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond F. A./Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul... → |
|---|
