Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 18/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:046._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18/A
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil – minori și familie - formulat de apelanta - reclamantă S. D. A. împotriva sentinței civile nr.613/MF/05.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apelanta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.411 cod procedură civilă, după care, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 29.01.2015 sub nr._/225/2014, reclamanta S. D. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. D. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului M. Alessio G. să se facă în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mama reclamantă, obligarea pârâtului sa contribuie la cheltuielile de creștere, învățătura, educare si pregătire profesionala a copilului, cu o pătrime din venitul sau lunar net. A solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat faptul că din concubinajul cu pârâtul, începând cu luna noiembrie 2008, a rezultat minorul M. Alessio G., născut la data de 29 mai 2011, pe teritoriu italian si anume în localitatea Savona, Italia.
La data de 13 august 2013, când părțile s-au întors în țară, pârâtul i-a părăsit, lăsând-o pe reclamantă să-l crească pe minor singură.
Mai mult, a arătat reclamanta faptul că pârâtul consuma băuturi alcoolice în exces, era violent și nu avea grijă de familie, lipsind perioade îndelungate de acasă și având anturaje dubioase. De asemenea, de când s-a înstrăinat de familie, din luna august 2013, nu a contribuit deloc la educarea, creșterea și întreținerea copilului, refuzând chiar și să ia legătura cu aceștia.
Ca atare, în ceea ce privește exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului, a precizat că acesta, în vârsta de 3 ani, trebuie să-i fie încredințat spre creștere și educare, deoarece de la naștere și până în prezent, l-a crescut, întreținut și i-a purtat de grijă singură, fără alt ajutor.
În același timp, a menționat că pârâtul refuza să participe la întreținerea minorului, de la naștere și până în prezent, reclamanta fiind cea care îi asigură toate cele necesare traiului.
A învederat că, în prezent, este în continuarea studiilor la o școală postliceală, în specialitatea de asistent medical de farmacie, iar în ceea ce privește creșterea și educarea minorului, pe întreaga perioada a studiilor, o ajuta mama sa, L. Nicolița, care este angajată în Italia și bunicii maternali, cu care locuiește, aceștia din urma fiind pensionari.
Referitor la stabilirea contribuției pârâtului la creșterea și educarea minorului, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să contribuie cu o parte din venitul său salarial net, în cuantumul prevăzut de lege, cu condiția să fie angajat.
A mai precizat că în cazul în care pârâtul dorește să aibă legături personale cu minorul și să-i fie stabilit un program de vizitare, a menționat că nu se opune.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 398 si art.400, raportat la dispozițiile art.402 C. civ.
În dovedirea acțiunii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu martorii L. D. și L. Zambila și anchetă socială, precum și orice alt mijloc de probă, necesar aflării adevărului.
A solicitat judecarea cauzei și in lipsa părților.
A anexat la cerere copie certificat de naștere minor M. Alessio G. și împuternicire avocațială.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamantă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ. și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 C.p.civ., în sensul ca, în raport de dispozițiile art. 197 Cod procedură civilă și OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, i s-a pus în vedere reclamantei să atașeze la cerere dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
I s-a adus la cunoștință reclamantei că potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, are posibilitatea de a formula, în condițiile OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Cererea va cuprinde mențiunile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008 și va fi însoțită de înscrisurile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008.
La data de 30.10.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanței nr._(61) /09.03.2015.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 15.04.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu cele solicitate de către reclamantă, mai puțin cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și, de asemenea, a solicitat să aibă legături personale cu minorul.
În motivare a arătat că în anul 2008 luna noiembrie a început o relație cu S. D. A. din care a rezultat minorul M. Alessio G. născut la data de 29.05.2011 în Savona, Italia
În luna august 2013 aceasta a plecat în vacanță în Romania împreuna cu copilul după care i-a zis pârâtului că are altă relație cu altcineva.
A menționat faptul că motivele aduse de către reclamanta sunt total neadevărate și false, nu pârâtul a părăsit domiciliul, nu a avut anturaje dubioase, chiar a muncit pentru a întreține familia.
A precizat că după despărțire i-a trimis reclamantei lunar bani pentru întreținerea copilului, iar aceasta a refuzat ca pârâtul să vadă minorul, astfel că din luna noiembrie 2014 nu a mai avut legături personale cu minorul.
Reconvențional, a solicitat să i se permită a vizita minorul în fiecare săptămână, în ziua de sâmbăta de la ora 10 la ora 18, in sărbătorile legale, în ziua de naștere a copilului și în vacanța de vară să-i fie încredințat 2 săptămâni, în luna iulie de la 01.07 până la 15.07.
A mai solicitat ca minorul să nu părăsească teritoriul României mai mult de 3 luni și să fie înștiințat de plecare.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat reclamantei un exemplar al întâmpinării depuse de către pârât, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 06.05.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a învederat că este de acord ca pârâtul să poată veni în vizita la copil de două ori pe lună, în zilele de sâmbăta ale săptămânilor respective, în zilele de sărbători legale și la ziua de naștere a minorului, iar în vacanta de vară îl poate lua 2 săptămâni, dar în luna august și nu iulie.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, la termenul de judecată din data de 08.06.2015, în temeiul art. 255 alin. 1 cod procedura civilă rap. la art. 258 alin. 1 cod procedură civilă, apreciind că probele solicitate sunt admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La același termen de judecată, instanța a emis adresă către locul de muncă al pârâtului, pentru a comunica veniturile nete obținute pe ultimele 6 luni precum și media acestora.
De asemenea a emis adresă către S. A. Tutelară din cadrul Primăriei Dr. Tr. S. pentru a efectua o anchetă psiho-socială la domiciliul reclamantei cu privire la creșterea și educarea minorului și la S. A. Tutelară din cadrul Primăriei Șimian pentru a efectua o anchetă psiho-socială la domiciliul părinților pârâtului.
Prin adresa nr._/23.07.2015 S. A. Tutelară din cadrul Primăriei Dr. Tr. S. a înaintat la dosarul cauzei anchetă psiho-socială la domiciliul reclamantei cu privire la creșterea și educarea minorului M. Alessio G..
De asemenea, la data de 03.09.2015 s-a înaintat adresă cu privire la veniturile pârâtului.
Având în vedere faptul că nu s-a putut efectua ancheta psihosocială la domiciliul pârâtului deoarece acesta locuiește în A. I., la termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța a dispus emiterea unei adrese către S. A. Tutelară din cadrul Primăriei A. I. pentru a efectua o anchetă psiho-socială la domiciliul pârâtului.
Prin adresa nr._/2015 S. A. Tutelară din cadrul Primăriei A. I. a înaintat la dosarul cauzei anchetă psiho-socială la domiciliul pârâtului.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.613/MF/05.11.2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a admis acțiunea, pentru următoarele considerente:
La data de 29.01.2015 reclamanta a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului M. Alessio G. să se facă în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mama reclamantă, obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătura, educare și pregătire profesională a copilului, cu o pătrime din venitul sau lunar net.
Potrivit art.483 alin.(1) C.civil, autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar conform alin.(2) al aceluiași articol, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului (...).
De asemenea, potrivit art.486 C.civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și copil (după caz, conform dispozițiilor art.264 C.civil) luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială hotărăște potrivit interesului superior al copilului, aceleași reguli fiind aplicabile, mutatis mutandis și în cazul stabilirii locuinței minorului, după cum rezultă din prevederile 496 C.civil.
Autoritatea părintească este prevăzută de art.483 și următoarele din noul cod civil și este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Regula este aceea că, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar excepția, în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească va fi exercitată numai de către unul dintre părinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 3 din Legea nr. 272/2004 orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Ambii părinți trebuie să înțeleagă că în cadrul relațiilor personale pe care le au cu copiii lor minori, nu trebuie să se comporte față de aceștia ca și când ar exercita posesia asupra unor bunuri care le aparțin neapărat în timpul alocat, interesul major al copilului fiind mai presus decât interesul părintelui.
Instanța de tutelă urmează a analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți, în caz contrar, dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești unuia singur dintre părinți, dispunându-se astfel.
În speță, reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în exclusivitate de către mamă.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, dar si la poziția procesuală a pârâtului, care prin concluziile pe fond și-a exprimat acordul cu privire la acesta cerere, instanța a dispus ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se facă în exclusivitate de către mamă, apreciind că este în interesul acesteia.
La luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din Legea 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Conform art.32 din Legea 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. De asemenea, art.43 din același act normativ prevede că are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, iar art.44 din același act normativ, stipulează dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
În ce privește domiciliul minorului, din concluziile anchetei psihosociale, s-a reținut că minorul a locuit în mod constant cu mama sa.
Constatând că minorul are 4 ani și locuiește de la naștere și până în prezent cu mama sa fiind bine îngrijit, aspecte ce reies din concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, aspecte de natură să creeze prezumția simplă a unei legături afective puternice dintre mamă și copil, în acest moment al evoluției psihice și fizice a acesteia și împrejurarea că tatăl are o altă familie cu care locuiește, minorul nefiind niciodată prezent în acest mediu, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului să stabilească locuința acesteia la mama.
Dispunând stabilirea domiciliului minorului la mamă, instanța este obligată să se pronunțe și cu privire la pensia de întreținere datorată de tată, în temeiul art.402 Noul cod civil, având în vedere că descendentul este prezumat a fi în nevoie câtă vreme este minor, oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Ca urmare, întrucât obligația de întreținere există între părinte și copilul său – art.516 alin.1 Noul cod civil, instanța a admis această cerere.
Din cuprinsul art. 530 alin 1 și 2 C. civ. rezultă că obligația de întreținere se execută în natura, prin asigurarea celor necesare traiului, iar dacă nu se execută de bună voie în natura, instanța de tutela dispune exercitarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilite în bani.
Ținând cont de unele soluții din practica judecătorească, susținute și în doctrină, alin 3 al art. 530 C.civ. prevede că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținerea.
Din concluziile anchetei sociale efectuate cu privire la pârât a rezultat că acesta se află într-o relație de concubinaj cu o altă femeie de aproximativ 2 ani.
Din adresa nr. 99/27.08.2015-fila 41, a rezultat că media veniturilor nete obținute de pârât în ultimele 6 luni este de 821,5 lei, iar de la data de 01.09.2015 i-a încetat contractul de muncă.
Cu privire la modul de calcul al pensiei de întreținere, având în vedere vârsta minorului, ce implică necesități sporite, instanța a apreciat că în raport de sumele necesare acoperirii nevoilor de creștere, educare și ale celor cultural-recreative specifice vârstei minorului și în raport cu prevederile art. 529 alin 2 C. civ. a obligat pârâtul să plătească pensie de întreținere în beneficiul minorului M. Alessio G., în cuantum de 144 lei/lună începând cu data introducerii acțiunii 29.01.2015 până la împlinirea vârstei majoratului.
În ceea ce privește data de la care se datorează pensie de întreținere, instanța a reținut prevederile art. 532 alin. 1 C.civ., respectiv data introducerii acțiunii, neinvocându-se și nefăcându-se dovada unei situații de excepție prevăzută de alin. 2 din art. 532 C.civ.
Cu privire la dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorul:
Conform art. 401 C. civ., părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Acest drept este expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale al drepturilor copilului.
Acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 262 al. 2 Cciv., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui care nu locuiește cu copilul său pentru a-și îndeplini îndatoririle față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Analizând așadar interesul minorului în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanța a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minori și mama lor, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale căror interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copii trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Curtea a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, care se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, instanța a apreciat că este în interesul minorilor să ia legătura cu tatăl sau în afara domiciliului mamei.
Astfel, chiar dacă minorul se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui și, în aceeași măsură al minorului, de a avea o relație firească, afectivă și efectivă cu tatăl său în afara domiciliului pârâtei, mai ales că în prezent minorul este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonat de către tatăl său, iar sentimentul că și tatăl dorește să îl vadă, că este iubit de ambii părinți poate da minorului o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-l în evoluția sa viitoare.
Nu s-a dovedit în cauză că tatăl ar fi avut un comportament violent față de minor sau în prezența acesteia, că ar afecta prin manifestările sale viața și sănătatea copilului, sau familia extinsă a tatălui ar avea o influență nefastă asupra comportamentului copilului.
Din probele administrate, înscrisuri, martori, anchetă psihosocială a rezultat că între minor și tatăl sau este creată deja o relație de afecțiune și familiaritate, minorul având legături personale cu tatăl sau, acesta fiind luat de tată la domiciliul său.
În temeiul art. 401 c.civ, a dispus ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate:
- în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună de vineri orele 17.oo până duminică orele 12.00.
- a treia săptămână din vacanta de iarnă a minorului.
- a doua zi a sărbătorii Sf. P., începând cu ora 10.00 până la ora 20,00.
- două săptămâni în lunile de vară, în perioada concediului de odihnă al reclamantului, minorul urmând a fi luat și adus de pârât de la și la domiciliul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța a încălcat disp. art. 529 alin. 2 c. civ., stabilind o pensie de întreținere în cuantum de 144 lei, deși din actele depuse al dosar cu privire la veniturile pârâtului, rezultă că suma pe care acesta trebuie să o achite, este de 200 lei, lunar, că sunt mari costurile cu grădinița frecventată de minor, iar suma stabilită de instanță, nu acoperă nevoile minorului.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în parte, în sensul majorării pensiei de la 144 lei la 200 lei.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că prima instanță a stabilit corect cuantumul pensiei de întreținere lunară în favoarea minorului rezultat din relațiile de concubinaj ale părților, având în vedere veniturile realizate de pârât în ultimele 6 luni, comunicate cu adresa nr. 99/2015( fila 41 dosar fond), vârsta acestuia, care nu a împlinit 5 ani, nevoile acestuia, specifice vârstei, criteriu prevăzut de art. 529 alin. 1 c. civ. ,dar și prevederile alin. 2, potrivit cărora ,pentru un copil, întreținerea datorată se stabilește până la o pătrime din venitul său net.
Ca atare, criticile apelantei ce vizează cuantumul pensiei de lunară și încălcarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 c. civ., nu pot fi reținute.
Așa fiind, apreciind că nu este fondat apelul, în conf. cu art. 480 alin. 1 c. pr. civ. ,urmează a fi respins și păstrată hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil – minori și familie - formulat de apelanta - reclamantă S. D. A. având CNP_, domiciliata in municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr.613/MF/05.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. D. având CNP_, domiciliat in municipiul A. I.,., jud. A., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M22.02.2016.
tehnoredactat M.B., Ex.2/ pag.
jud.fond U. M.G.
Cod operator 2626
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2016. Tribunalul... → |
|---|
