Ordin de protecţie. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 19/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:046._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/A
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător V. N.
Grefier G. B. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. A.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă C. N. împotriva sentinței civile nr. 5/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Baia De A. în contradictoriu cu intimatul-pârât I. R., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal facut in sedinta publica a răspuns avocat B. Anișoara pentru intimatul-pârât, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură dovezile de îndeplinire a procedurii de citare și o cerere de judecare în lipsă formulată de apelanta-reclamantă, iar la dosarul cauzei s-a depus anterior ședinței de judecată împuternicirea avocațială din partea avocatei B. A..
Nemaifiind formulate cerereri și constatând cauza în stare de judecată, s-a dat cuvântul asupra apelului:
Avocat B. A. solicită, potrivit art.466-482, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Consideră că motivele invocate de apelanta-reclamantă nu sunt dovedite și justificate în condițiile art.3,5 și 23 din Legea 217/2003, solicitând de asemenea și obligarea la cheltuieli de judecată.
Procuror D. A. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
A arătat că, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea 217/2003, întrucât între apelanta-reclamantă și intimatul-pârât nu au existat raporturi de familie sau relații de conviețuire în sensul dispozițiilor art. 5 din Legea 217/2003.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 15.01.2016, sub nr._, reclamanta C. N., în contradictoriu cu pârâtul I. R. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 14.01.2016, pârâtul a săvârșit fapta de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 al. 2 Cp, tentativă de viol, prevăzută de art. 218 al. 6 Cp, amenințare, prevăzută de art. 206 al. 1 Cp, intrând peste reclamantă în locuința acesteia din ..
Totodată, reclamanta a arătat că în urma faptelor din data de 14.01.2016, a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Baia de A., arătând, de asemenea, faptul că actele de violență s-au petrecut în prezența minorului I. Ricardo B., existând o situație de risc pentru minor.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale și relații de la Serviciul cazier Judiciar din cadrul Poliției Orașului Baia de A., privind cazierul judiciar al pârâtului.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.01.2016, instanța a procedat la audierea reclamantei, a cărei declarație a fost consemnată și depusă la dosar, procedând, totodată, la luarea interogatoriului pârâtului, ale cărui răspunsuri au fost consemnate și depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 5/20.01.2016, Judecătoria Baia De A., a respins cererea formulată de reclamanta și a stabilit că Onorariul avocat-asistență juridică obligatorie se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C. N., în contradictoriu cu pârâtul I. R. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2)Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 217/2003 „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a)ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b)soțul/soția și/soțul sau fostul soț/fosta soție;
c)persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d)tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e)reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijesc persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
În speță, instanța a reținut, potrivit susținerilor părților, că reclamanta C. N. și pârâtul I. R. au conviețuit împreună, cu mai mult timp în urmă, din relația acestora rezultând minorul I. Ricardo B.. De asemenea, s-a reținut că în prezent reclamanta C. N. nu mai conviețuiește cu pârâtul I. R., fiecare având propria sa familie, reclamanta locuind în orașul Baia de A., ., județul M., iar pârâtul în orașul Baia de A., ..
Astfel, față de domeniu de aplicare al Legii nr.17/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, se constată că emiterea ordinului de protecție se impune numai în condițiile strict stipulate de actul normativ incident, luarea acestei măsuri fiind necesară pentru apărarea vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății persoanei, valori puse în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei exercitat împotriva altui membru al familiei.
De aceea, în speță s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.17/2003, între reclamanta C. N. și pârâtul I. R. neexistând raporturi de familie sau relații de conviețuire în sensul dispozițiilor art.5 din același act normativ, considerente pentru care instanța va respinge cererea formulată de reclamantă privind emiterea unui ordin de protecție.
Onorariul avocat-asistență juridică obligatorie, în cuantum de 300 lei, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.526/20.01.2016, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs recalificat în apel reclamanta C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt apelanta a solicitat Ordin de protecție în contradictoriu cu intimatul, care în data de 14.01.2016 a pătruns în locuința acesteia fără a avea acordul său și în prezența minorului I. Ricardo B.-fiul din afara căsătoriei, al reclamantei cu pârâtul.
Apelanta-reclamantă consideră că instanța de fond a aplicat în mod greșit art.315 din Codul de procedură Civilă, deși în speță erau aplicabile dispozițiile art.316 din codul de procedură civilă deoarece în procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se pot asculta rudele și afinii prevăzuți de art. 315, în afară de descendenți.
Din textul de lege mai sus indicat reiese că în mod greșit s-a dispus că martora L. G., nepoata apelantei nu poate fi ascultată.
Apelanta a solicitat audierea martorei Irinou D. însă din același motiv instanța de fond nu a admis audierea acesteia.
Apelanta-reclamantă mai susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a noțiunii de „membru de familie”, nu a avut în vedere prevederile Legii 25/2012 care modifică Legea 217/2003.
Astfel instanța de judecată a limitat noțiunea de „membru de familie”, deși Legea 25/2012 nu a stabilit limitativ aplicabilitatea Ordinului de Protecție ci un cadru extins.
Nu s-a avut în vedere relația de „familie” existentă între apelantă, intimat și fiul nelegitim al celor doi Irineu Ricardo-B..
Conform art. 5 din Legea nr.25/2012, legiuitorul a înțeles să extindă aplicarea noțiunii de „membru de familie”, fiind incluse și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, reprezentanți legali.
Legiuitorul a extins noțiunea de „membru de familie” pentru a conferi protecție sporită față de toți cei care sunt agresați sau sunt într-un pericol iminent.
Instanța de fond nu a avut în vedere practica judiciară din domeniul Ordinului de Protecție și nici aplicarea prevederilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nu s-a avut în vedere faptul că Ordinul de Protecție este o varietate a Ordonanței Președințiale, fiind incidente dispozițiile art. 996 alin (1) din Codul de Procedură Civilă.
Deși reprezentantul Ministerului Public a precizat că reclamanta a formulat plângere prealabilă de punere în mișcare a urmăririi penale, împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin.2 Codul Penal, tenatativă de viol, prevăzută de art.218 alin. 6 Cod Penal și amenințare prevăzută de art. 206 alin.1 Cod Penal.
Starea de pericol în care s-a aflat apelanta, susține aceasta că este dovedită de faptul că s-a apelat serviciul de urgență 112 și s-a formulat plângere penală.
De asemenea apelanta pune în vedere faptul că intimatul este recidivist, a mai fost în conflict cu legea penală și prezintă un pericol atât pentru apelantă, cât și pentru fiul acesteia.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta este fosta concubină a pârâtului, iar împreună cu minorul rezultat din această relație, I. Ricardo, locuiește într-un imobil situat pe . din localitatea Baia de A..
Din cuprinsul înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că reclamanta are o stare de sănătate alterată, manifestată prin episoade depresive și tulburări emoționale, iar prin declarația dată în fața primei instanțe, pârâtul a recunoscut că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, la data reclamată, respectiv 14.01.2016, a intrat în locuința reclamantei pentru a-i cere explicații vizavi de plata unei pensii de întreținere stabilită în favoarea minorului, susținând că, deși aceasta i-a cerut insistent să plece, a refuzat.
Potrivit aceleiași declarații, minorul a asistat la mare parte din discuțiile dintre părți, ce par a fi fost destul de aprinse câtă vreme, pentru aplanarea acestora și plecarea pârâtului din respectivul imobil aproape de miezul nopții, a fost nevoie atât de intervenția nepoatei reclamantei și a altei persoane, alertate de minor, dar și a rudelor pârâtului, care au fost anunțate de incident de către fratele acestuia.
De asemenea, invocând starea de ebrietate în care se afla, pârâtul a susținut că nu-și amintește să o fi lovit sau să o fi amenințat pe reclamantă și a justificat dezbrăcarea de lenjeria de corp pe care o purta ( maiou) prin prisma temperaturii ridicate existente în locuința reclamantei la acea dată.
Tribunalul evidențiază că, prin legea 217/2013, s-a creat un instrument de protecție a persoanelor care sunt victime ale violenței în familie si care pot, astfel, beneficia de protecție în scopul garantării integrității și libertății personale, atât fizice cât și psihice, față de agresor. În acest caz, cercul în care victima și agresorul se încadrează este unul prestabilit, calificat de legiuitor sub noțiunea de "membru de familie", fără însă a stabili limitativ aplicabilitatea ordinului de protecție la cadrul familial așa cum a fost stabilit de legea civilă în genere, ci la un cadru extins ce are în vedere persoanele care conviețuiesc.
Concret, prin reglementarea cuprinsă în art.5, legiuitorul definește noțiunea de membru de familie conferindu-i un înțeles special și extensiv față de legea civilă în general, si anume: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Se observă că legiuitorul extinde noțiunea de membru de familie chiar și asupra unor persoane care nu au astfel de legături cu victima, tocmai în vederea conferirii unei protecții sporite față de toți cei care conviețuiesc cu sau fără existența unor raporturi de rudenie ori afinitate. Cu toate că în dreptul nostru, de regulă, nu se conferă efecte juridice relațiilor care nu îmbracă o formă prevăzută de lege (căsătorie, rudenie), așa cum rezultă și din cuprinsul art. 277 NCC care interzice și nu echivalează alte forme de conviețuire în afară de căsătorie, ordinul de protecție se referă și la aceste categorii de persoane.
De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în interpretarea art. 8 din Convenție referitor la viața privată, recunoaște nu numai relațiile de natură biologică ci și relațiile de ordin afectiv în baza cărora se creează raporturi asemănătoare celor de familie.
Prin urmare, Tribunalul evidențiază că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată, trebuie interpretate in sensul ca conceptul de membru de familie intră și "persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc", adică acele persoane care au avut o relație de concubinaj, deci o relație asemănătoare aceleia dintre soți, sintagma " dacă conviețuiesc” nepresupunând cerința ca victima sa conviețuiască cu agresorul la data solicitării ordinului de protecție, așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond, o asemenea condiție fiind greu de îndeplinit in condițiile in care, intre cele două părți există relații tensionate și conflictuale. Legiuitorul a stabilit in art. 5 lit. c faptul ca protecția conferită de lege se extinde si asupra celor care s-au aflat la un moment dat . concubinaj, indiferent daca la data apelării la protecție mai conviețuiau sau nu împreună, sintagma mai sus enunțată prevăzută în textul legal fiind destinată să definească în mod clar categoria de persoane ce intra sub incidenta art. 5 lit. c, respectiv a concubinilor. O alta interpretare ar fi de natură să excludă din sfera de protecție a legii o categorie importantă de persoane, deși relațiile pe care acestea le-au stabilit au natura unor relații de familie .
Legea definește în art. 3 înțelesul juridic al conceptului de violență în familie ca reprezentând "orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate", pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol noțiunea să se completeze dispunându-se că reprezintă violență în familie și "împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale".
În speță, Tribunalul constată că, cererea reclamantei de a solicita protecție pentru sine și minor față de fostul său concubin este una întemeiată câtă vreme, relația invocată intră sub protecția legii, iar la interogatoriul luat, pârâtul a recunoscut multe dintre manifestările imputate, susținând că a intrat în locuința reclamantei fără a avea acceptul acesteia, că a refuzat să dea curs solicitărilor adresate de a părăsi acel imobil, ca și faptul că, plecarea sa a intervenit la miezul nopții și a fost influențată de intervenția rudelor chemate de către minor, respectiv că la acel moment s-a aflat sub influența alcoolului și nu-și poate aminti dacă a lovit-o și amenințat-o pe reclamantă.
Astfel fiind, apreciind în sensul gravității comportamentului manifestat de pârât la data de 14.01.2016 cel puțin sub aspectul atitudinii agasante de impunere a propriei voințe și a controlului personal, precum și a provocării unei stări de tensiune și de suferință psihică la adresa reclamantei și fiului acesteia, care a asistat la . săvârșită, Tribunalul constată că, pentru înlăturarea stării de pericol se impune adoptarea față de aceștia a unor măsuri de protecție, astfel cum au fost stabilite prin Legea 217/2003 actualizată, în concret a emiterii ordinului de protecție ce se referă la limitarea distanței până la care pârâtul se poate apropia de cei doi și de locuința acestora
În temeiul celor de mai sus, apreciind că sunt întemeiate criticile apelantei, în conformitate cu art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul și schimba sentința, în sensul admiterii cererii, emiterii ordinului de protecție, urmând ca în baza art. 23 alin.1 lit. d din Legea nr. 217/2003, să se dispună obligarea pârâtului de a păstra o distanță de minim 100 m atât față de reclamantă și minor, cât și față de locuința acestora situată la adresa mai sus indicată, măsuri ce se impun pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin.
Față de disp.art .31 din același act normativ, ordinul de protecție se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Inspectoratului de Poliție M. și Postului de Poliție al comunei Isverna.
Făcând și aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă C. N. domiciliată în orașul Baia de A., ., județ M., împotriva sentinței civile nr. 5/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Baia De A. în contradictoriu cu intimatul-pârât I. R., domiciliat în orașul Baia de A., ., județ M., având ca obiect ordin de protecție.
Schimbă sentința.
Admite cererea.
Emite ordinul de protecție în favoarea reclamantei C. N., CNP_, domiciliată în localitatea Baia de A., ., județul M. și a minorului I. Ricardo, născut la data de 24 iunie 2004.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamantă și față de minorul I. Ricardo, precum și față de locuința acestora, situată la adresa mai sus indicată.
Măsura de mai sus se dispune pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului Ordin.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei totale de 560 lei cu titlu de onorarii avocat din oficiu pentru asistența juridică acordată acestuia, precum și la achitarea în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Prezenta se va comunica Inspectoratului Județean de Poliție M. și Postului de Poliție din localitatea Baia de A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, V. N. | |
Grefier, G. B. I. |
G.I./MA/ 6 EX/02 Februarie 2016
J.F B. C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Hotărâre din 26-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 18/2016.... → |
|---|
