Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 98/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 98/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 37/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:046._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 37/A/MF
Ședința publică de la 29 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât G. C., împotriva sentinței civile nr.98/MF/05.02.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-pârât G. C. asistat de avocat N. S. și avocat V. E. pentru intimata reclamantă lipsă G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. S. pentru apelantul-pârât depune la dosar, chitanța nr._/10.02.2016, ce atestă achitarea taxei de timbru în cuantum de 20 lei și în copie conformă cu originalul adeverința nr. 264/29.02.2016 eliberată de Școala Gimnazială nr.5 Drobeta Turnu Severin.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat N. S. pentru apelantul-pârât, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată. Susține că părțile au avut domiciliul comun în Italia, că minorul este bine îngrijit și s-a făcut dovada conform adeverinței depuse la acest termen că nu există pericolul ca acesta să piardă anul școlar.
Avocat V. E. pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată. Arată că s-a stabilit de organele din Italia că minorul s-a integrat în societate și nu are probleme la școală, iar părțile de comun acord au stabilit să vină în România pentru a se împăca, iar după o zi apelantul a luat minorul și la dus la concubina sa din Schela.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 15.01.2016 a fost înregistrată la aceasta instanța sub nr._, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâtul G. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art. 919C. Pr. Civilă, coroborat cu art. 998 C. Pr. Civlă, stabilirea provizorie a locuinței minorului Gramescu Dario, născut la data de 14.06.2009 la locuința reclamantei din localitatea Campannori Gr agnano, Italia până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și stabilire a locuinței formulată în dos.nr._/225/2014, cu termen de judecată la data de 21.01.2015.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15.12.2014 a introdus acțiune de divorț de soțul său, pârâtul G. C., prin care a solicitat, în temeiul art. 397 C.Civil exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru minorul GRAMESCU DARIO, născut la data de 14.06.2009, în localitatea L., Italia, în temeiul art.400 C.Civil stabilirea locuinței minorului la locuința sa, din Italia, localitatea Campannori Gragnano, în temeiul art. 402 C. civil coroborat cu art. 529 -534 C. Civil, să fie stabilită contribuția pârâtului pentru creșterea și educarea minorei și, în temeiul art.383 al.3 C.civil revenirea la numele avut anterior și anume de P..
A arătat că până înainte de Sf.I., minorul a locuit împreună cu reclamanta în Italia, iar de sărbătorile de iarnă a luat legătura cu pârâtul, aceasta fiind cu minorul în Italia și pârâtul i-a solicitat să revină în România în vederea reluării relațiilor de căsătorie.
A înțeles că pentru binele copilului trebuie să renunțe la viața sa din Italia și a venit cu minorul in România cu toate că avea serviciu și locuință în Italia, minorul era înscris la școală, plecând doar pentru perioada de vacanță a copilului și în concediul său.
A menționat că a stat împreună cu pârâtul, la domiciliul comun din România din ..M., doar o zi, pentru ca, a doua zi, chiar înainte de Sf.I., acesta să ia copilul și să plece la concubina sa care, locuiește în Drobeta Turnu Severin, iar de atunci a refuzat să mai aducă minorul la domiciliul comun.
În aceste condiții i-a solicitat să-și dea consimțământul pentru a putea pleca din nou în Italia, pentru ca minorul să-și continue studiile, dar acesta a refuzat.
A avut termen la divorț pe data de 14.01.2016 și a crezut că pârâtul se va răzgândi și-i va da acceptul pentru a părăsi țara cu minorul, dar acesta a refuzat categoric inclusiv în fața instanței de judecată, fapt ce a determinat-o să introducă prezenta cerere.
A solicitat judecarea cauzei să se facă în temeiul art.998, coroborat cu disp.art.919 C.Pr. Civilă pe baza înscrisurilor existente la dosarul de divorț, fapt pentru care a solicitat ca instanța să se pronunța având ca probe probatoriul administrat în dos._/225/2014 unde au fost audiați martori, a fost efectuată anchetă socială, a depus înscrisuri din care rezultă că minorul este la școală în Italia, că are condiții optime de creștere a minorului, că realizează venituri fiind angajată cu forme legale, motiv pentru care a solicitat atașarea acestui dosar în probatoriu.
Față de aceste motive, a solicitat admiterea cererii stabilirea provizorie a locuinței minorului la locuința subsemnatei din localitatea Campannori Gragnano,Italia până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și stabilire a locuinței formulată în dos. nr._/225/2014.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei (fila 7 dosar).
În cauză, s-a formulat la data de 19.01.2016 de către reclamantă o cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 12.02.2016, cererea fiind admisă prin încheierea din data de 20.01.2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 29.01.2016.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de grefă emis în dosarul nr._/225/2014 de Judecătoria Dr.Tr.S., în copie: declarațiile martorilor Ș. E. M., G. N., Moșurlea G., T. C. I., G. C., G. I., P. Nicolița, G. M. audiate în dosarul nr._/225/2014, o adeverință în limba italuană care atestă că minorul este înscris la o școală din Italia, referat anchetă socială întocmit de Primăria Breznița Ocol în dosarul nr._/225/2014,. Proces verbal ascultare minor întocmit în dosarul nr._/225/2014.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 35 dosar).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, motivând că nu este de acord să fie stabilit provizoriu domiciliul minorului la domiciliul acesteia din Italia, întrucât minorul este înscris la școală în Dr.Tr.S. și a considerat că până la soluționarea divorțului nu s-ar impune stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei.
Reconvențional, pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său din România, fiind în interesul minorului să rămână în același mediu în care s-a născut și dezvoltat, fiind puternic atașat de acest loc.
În temeiul art. 254-258 C. proc. civ a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisuri.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis cererea formulată de reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâtul G. C.; s-a dispus stabilirea provizorie a locuinței minorului G. Dario, născut la data de 14.06.2009, la mama reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/225/2014, având ca obiect divorț și stabilire locuință minor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 996 Noul C.., instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială este, așadar, o acțiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile obișnuite, cât și anumite condiții speciale, ce o caracterizează, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
De principiu, atât din textul legal incident ( art. 996 din Noul Codul de procedură civilă), cât și din jurisprudență, ordonanța președințială nu va fi admisă decât dacă îndeplinește cumulativ cele trei condiții imperative, ale urgenței, neprejudecării fondului și vremelniciei măsurii solicitate.
Prin caracterul vremelnic al ordonanței trebuie înțeles că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii, limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens, existând posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplinește condiția de admisibilitate a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară. Rezultă deci că se analizează in abstractoîndeplinirea acestei condiții, instanța urmând a respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură să soluționeze în mod definitiv raporturile dintre părți, fiindu-i imposibil să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează să devină definitivă prin neintroducerea unei acțiuni de drept comun.
În ceia ce privește condiția urgenței, deși legea nu dă o definiție a noțiunii de „urgență”, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgență ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Art.263 cod civil a statuat principiul că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia.
Referitor la locuința copilului după divorț, potrivit art.400 din același cod s-a prevăzut că, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Din interpretarea judicioasă a dispozițiilor de mai sus, compară concluzia judicioasă că interesul superior al minorului este criteriul determinant pe care instanța de judecată îl are în vedere la stabilirea locuinței copilului după ce s-au despărțit, la unul dintre părinți, în măsura în care aceștia nu se înțeleg sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului.
Codul civil nu oferă elemente ori criterii în raport de care să fie apreciat interesul superior al copilului atunci când instanțele urmează să ia o măsură cu privire la exercitarea autorității părintești ori stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinți fie în timpul căsătoriei, concubinajului, fie după divorț.
Raporturile dintre părți cu privire la persoana minorului nu au fost tranșate prin soluționarea dosarului asupra fondului, ce fac obiectul Dosarului nr._/225/2014.
Din probatoriul administrat, respectiv actele depuse la dosar și declarația minorului din 04.02.2016 dată în cadrul dosarului nr._/225/2014, s-a reținut că minorul a locuit împreună cu mama sa în Italia, unde a mers la grădiniță și școală și este înscris în clasa I, la școala din Italia. În prezent acesta locuiește cu tatăl său, menționând că stă pe acasă și merge cu băieții la fotbal. Minorul a fost crescut de mamă, iar reclamanta a fost susținută în creșterea minorului de către bunica maternă. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței școlare, reclamanta a venit în țară cu minorul, iar copilul a fost luat de pârât, refuzând să mai aducă minorul reclamantei.
Instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie crescut și educat în același mediu în care se află și mama sa, unde beneficiază de condiții corespunzătoare de locuit și se bucură de grija deosebită manifestată de mamă și unde este înscris la școală.
Este greu de crezut că minorul frecventează cursurile școlii din Romania, în condițiile în care nu cunoaște nici numele învățătorului său.
De asemenea, instanța este convinsă de sentimentele și afecțiunea pe care le manifestă pârâtul față de creșterea și educarea minorului, dar vârsta minorului și faptul că acesta este lăsat liber fără ca să fie supravegheat, nu justifică stabilirea locuinței acestuia la tată.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, instanța a admis acțiunea reclamantei, ca întemeiată și a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a dispus stabilirea provizorie a locuinței minorului G. Dario, născut la data de 14.06.2009, la mama reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/225/2014, având ca obiect divorț și stabilire locuință minor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei privind stabilirea provizorie a locuinței minorului G. Dario, născut la data de 14.06.2009, la mamă pe motivul că minorul este înscris la scoală in Italia unde locuiește aceasta ș in situația în care ar rămâne sa locuiască cu el în România ar pierde un an de scoală.
Astfel, instanța de fond nu a înțeles starea de fapt, interpretând în mod eronat probatoriul administrat.
A susținut că minorul este cetățean roman dar a locuit o perioada in Italia împreuna cu ambii părinți și a fost înscris la scoală în clasa pregătitoare in Italia, dar în urmă cu circa doua luni a fost adus de reclamantă in România.
Întrucât au solicitat divorțul și stabilirea domiciliului minorului, procesul aflându-se în curs de judecata, aceasta la plecarea in Italia nu a mai putut lua minorul întrucât îi expiraseră actele necesare.
Deoarece minorul a rămas în grija sa, a făcut demersurile necesare în ciuda opoziției mamei sale pentru a merge la scoală, iar din ancheta sociala efectuata la domiciliul său reiese ca îndeplinește condițiile necesare pentru a-l creste și îngriji.
A precizat că până în prezent nu s-a efectuat ancheta sociala în Italia la domiciliul reclamantei pentru ca instanța să poată stabili daca aceasta îndeplinește condițiile necesare.
Astfel nu înțelege în situația in care primează interesul minorului și nu al părinților, care este necesitatea ca acesta să locuiască cu mama sa în condițiile în care aceasta l-a adus în țară la domiciliul comun. Mai mult, reclamanta cunoștea că in situația în care minorul va veni în România nu se poate ca acesta să mai meargă în Italia până la finalizarea acțiunii de divorț.
A susținut că în prezent minorul este îngrijit corespunzător, merge la scoală în clasa 0 nefiind în pericol să piardă anul școlar și nu are cunoștință daca în Italia mai poate fi primit la scoală după o absență așa mare.
De altfel, instanța nu a luat în considerare faptul că stabilirea provizorie a domiciliului minorului la mama sa implică mutarea acestuia în altă țară și ca nu este în interesul acestuia să schimbe mediul de viață din doua în două luni.
De asemenea instanța de fond nu a ținut cont de condițiile ordonanței președințiale care stabilește măsuri vremelnice de natură să nu prejudece fondul. Ori, în situația de față, aceste doua condiții au fost încălcate, deoarece domiciliului minorului la mamă în Italia influențează în mod decisiv soluția în dosarul de divorț. Nu s-a ținut cont de faptul ca reclamanta a adus minorul din propria voința și s-a opus ca minorul sa meargă la scoală in România.
A arătat că nici condiția privind urgența luării măsurii nu este îndeplinita, din probe reieșind că minorul este bine îngrijit și merge la scoală nefiind în pericol de a pierde anul școlar, apreciind ca interesul superior al acestuia este ca să beneficieze de condiții corespunzătoare pentru a crește și se dezvolta, situație în care pe lângă materiale necesită afecțiune și stabilitate, iar o eventuală mutare în Italia după mutarea în România nu poate să facă nici un bine unui minor la vârsta ani pe care o are.
A susținut că este normal si corect ca pana la definitivarea procesului de divorț minorul să nu mai fie mutat din mediul lui și folosit ca mijloc de atac de mama sa.
A solicitat admiterea apelului, respingerea cererii de stabilire provizorie a minorului G. Dario la mama sa în Italia și admiterea cererii reconvenționale
În procedura prealabilă intimata-reclamanta G. I. a depus întâmpinare la motivele de apel, arătând că la data de 15.12.2014 a introdus acțiunea de divorț prin care a solicitat ca exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru minorul G. Dario, născut la data de 14.06.2009 în localitatea Lucca, Italia, stabilirea locuinței minorului la locuința ei din Italia, să fie stabilită contribuția pârâtului la creșterea și educarea minorei, revenirea la numele avut anterior și anume „ P.”.
A susținut că înainte de Sf.Jon, minorul a locuit împreuna cu ea în Italia, iar de sărbătorile de iarnă a luat legătura cu apelantul, ea fiind cu minorul in Italia și acesta i-a solicitat să revină în România în vedere reluării relațiilor de căsătorie.
Astfel a înțeles că pentru binele copilului trebuie să renunțe la viața sa din Italia și a venit cu minorul în România cu toate că avea serviciu și locuință în Italia, că minorul era înscris la școală, plecând doar pentru perioada de vacanță a copilului și în concediul său.
A menționat că a stat cu pârâtul, la domiciliul comun din România, . M., doar o zi, pentru că a doua zi chiar Sf.lon, acesta să ia copilul și să plece la concubina sa care locuiește în Dr. Tr.S., iar de atunci a refuzat să mai aducă minorul la domiciliul comun.
În aceste condiții i-a solicitat să-și dea consimțământul pentru pleca din nou în Italia, și să ia minorul să-și continue studiile, dar acesta a refuzat.
A arătat că au avut termen la divorț pe data de 14.01.2016 și a crezut că se va răzgândi și îi va da acceptul pentru a părăsi țara cu minorul, dar acesta a refuzat categoric inclusiv în fața instanței de judecată, fapt ce a determinat-o să introducă prezenta cerere.
A precizat că ancheta socială efectuată în cauza de divorț este cea efectuată la casa construită de părți în timpul căsătoriei,minorul locuind la domiciliul concubinei apelantului în Schela, și nu la domiciliul comun din Breznița.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Raportat la critica privitoare la excepția inadmisibilității cererii deduse judecății prin prisma neîntrunirii cumulative a condițiilor impuse de art.996 c.pr.civ, Tribunalul constată că, deși calea procedurală prevăzută de lege pentru luarea de măsuri vremelnice pe timpul desfășurării procesului de divorț, este cea a ordonanței președințiale, atunci când obiectul unei astfel de cereri intră în categoria celor prevăzute de art.919 c.pr.civ, instanța investită în acest sens are îndatorirea de a verifica doar îndeplinirea a două dintre cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de art.996 c.pr.civ, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului, iar nu și condiția urgenței, condiție ce este prezumată de chiar legiuitor în această materie, prin urmare, cel care solicită luarea unei astfel de măsuri, nu are îndatorirea de a justifica urgența.
Ori, în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, reclamanta a dovedit atât vremelnicia măsurii de stabilire a locuinței minorului - care va dăinui până la soluționarea cauzei de divorț și a petitelor accesorii ale acesteia,-cât și faptul că, prin pronunțarea asupra unei astfel de cereri, nu se prejudecă fondul dreptului minorului de a locui statornic la unul din părinții săi.
Sub acest aspect, Tribunalul constată că, din depozițiile martorilor audiați în cauza ce face obiectul dosarului nr._/225/2014 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, anexate cererii pendinte, a rezultat că, este în interesul superior al minorului de a locui, pe perioada desfășurării procesului de divorț al părinților săi, la mama reclamantă câtă vreme, până în iarna anului 2015, acesta a crescut în Italia, inițial cu ambii părinți, iar apoi doar cu mama, mediul acesta de viață fiindu-i familiar, aspect important pentru stabilitatea sa emoțională, de asemenea, finalizarea de către acesta a cursurilor școlare în unitatea de învățământ pe care a frecventa în Italia este preferabilă soluției găsite de pârât, aceea e înscriere a minorului în clasa pregătitoare din România, după epuizarea primului semestru al anului de învățământ 2015-2016.
De asemenea, din declarațiile martorilor Ș. E. M. și G. N., ca și din cuprinsul anchetei sociale efectuate de autoritatea competentă din Italia ( filele 18, 20 dosar apel) rezultă că, deși în această țară reclamanta este găzduită de către o prietenă, realizează periodic venituri din activitatea de îngrijitoare și dispune de condiții materiale apte a asigura minorului o dezvoltare sănătoasă și o participare regulată la cursurile școlare.
Pe baza celor arătate, apreciind că măsura provizorie luată de către prima instanță este justificată și respectă interesul minorului, făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât G. C., CNP_, domiciliat în . M. și domiciliul ales pentru comunicarea acestor de procedură la sediul profesional av. N. S., Drobeta Turnu Severin, . județul M., împotriva sentinței civile nr.98/MF/05.02.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. I., CNP_, cu domiciliul în . M., având ca obiect ordonanță președințială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Februarie 2016
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /01. 03.2016
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond T. A.
Cod operator 2626
| ← Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 01-02-2016,... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 12-01-2016,... → |
|---|
