Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 01-02-2016, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 20/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:046._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 20/A/MF
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
JUDECĂTOR M. C. O.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de reclamantul C. C. I. și pârâta Ș. I. M., împotriva sentinței civile nr. 146 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise de către apelanta-pârâtă Ș. I. M. și constatând că dezbaterile asupra apelurilor au fost consemnate în încheierea din data 25.01.2016, ce face parte integrantă din prezenta decizie, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 03.12.2014 sub nr._, reclamantul C. C. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Ș. I. M., să dispună ca pârâta să-i permită a avea legături personale cu minora C. A., născută la data de 01.05.2014, respectiv o săptămână pe lună, o zi pe săptămână atunci când minora este la mamă, o lună în vacanța de vară, respectiv luna iulie, a doua zi de Paști și de C. și să o viziteze cu ocazia zilei de naștere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că a fost concubinul pârâtei, iar în timpul relației s-a născut minora C. A. la data de 01.05.2014. Prin sentința nr.141/ 18.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vânju M. s-a dispus stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei din . a fost obligat la plata pensiei de întreținere. De la data separării în fapt, pârâta i-a permis destul de rar să vadă copilul găsind de fiecare dată diverse motive.
A arătat că, în ciuda eforturilor sale, pârâta a avut o atitudine negativă în ceea ce privește efortul său de a-și vedea minora și a o lua la domiciliul său. In prezent minora este crescută efectiv de mama pârâtei întrucât aceasta este studentă la Universitatea din C., unde urmează cursurile la zi. Astfel, chiar dacă minora se află în grija acesteia, nu s-a stins dreptul său și, în aceiași măsură, al minorei de a avea o relație firească, afectivă în afara domiciliului pârâtei, mai ales că în prezent minora este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonată de către el, iar sentimentul că și el dorește să o vadă, că este iubită de ambii părinți poate da acesteia o mare siguranță în plan afectiv, ajutând-o în evoluția sa viitoare.
Având în vedere că este tatăl minorei solicită ca legăturile personale cu minorul să se desfășoare în domiciliul său din . astfel: o săptămână pe lună, o zi pe săptămână atunci când minora este la mamă, o lună în vacanța de vară, respectiv luna iulie, a doua zi de P. și de C. și să fie vizitată cu ocazia zilei de naștere.
În drept, au fost invocate disp.art. 401, C.civ. si art.262 alin.2 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copia împuternicirii avocațiale, act de identitate,chitanță privind dovada achitării taxei de timbru, împuternicire avocațială și a solicitat audierea martorilor C. I., C. Nicușor, B. S. și C. A..
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că solicită admiterea în parte a acțiunii reclamantului, solicitând stabilirea unui program în care tatăl să aibă relații personale cu minora, C. A., născută la 01.05.2014, la domiciliul mamei.
În motivare a susținut că niciodată nu a fost îngrădit dreptul reclamantului de a avea relații personale cu minora, fiind în . insistat și avea nevoie de ajutorul său în creșterea minorei, ajutor pe care nu l-a primit. Reclamantul a evitat constant să rămână singur cu minora. De exemplu, lăsându-l cu minora numai până a merge să-i cumpere scutece, a sunat-o imediat să revină că plânge fetița. Urma și cursurile unei unități de învățământ din Dr.Tr.S., făcând navetă. Reclamantul nu a fost de acord și nu a susținut dorința sa de a-și continua studiile, motiv pentru care mama sa și soțul acesteia au fost cei care au ajutat-o în creșterea copilului. In acest context, reclamantul nu a dezvoltat o afecțiune pentru copil și nu a făcut niciun gest ca tată.
A învederat că în prezent este studentă la Universitatea din C. și locuiește în apartamentul de la adresa pe care a indicat-o ca fiind domiciliul său, respectiv în apartamentul proprietatea părinților săi, de al căror ajutor se bucură în continuare în creșterea minorei.
Deși nu a înțeles să se implice în creșterea minorei când locuiau în corn. Salcia, reclamantul pretinde acum să ia minora la domiciliul său, ignorând interesul superior al minorei.
Astfel, deși legea protejează dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora, acest drept nu poate fi exercitat cu nerespectarea interesului copilului. Or, minora are doar 8 luni, astfel că la această vârstă nu poate fi separată atâta timp de mama sa și ruptă de mediul familial în care crește și cu care este obișnuită, vârsta nepermițându-i să înțeleagă aceste schimbări. Reclamantul va avea posibilitatea să solicite modificarea programului, pe măsură ce copilul va crește. Mai mult, trebuie să arate că, în perioada în care erau împreună, reclamantul a avut un comportament necorespunzător când era în preajma fetiței, precum refuzul de a renunța la fumat sau violența verbală.
Față de cele prezentate, solicită admiterea în parte a acțiunii, urmând să fie stabilit un program în care reclamantul să o viziteze pe minoră la domiciliul său, o zi pe săptămână, precum sâmbăta între orele 17.00- 19.00.
Pârâta a solicitat audierea martorilor S. P. V. și D. V. .
Reclamantul prin apărător a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin întâmpinarea depusă de pârâtă se solicită instanței stabilirea unui program în care să aibă relații personale cu minora la domiciliul său o zi pe săptămâna, sâmbăta între orele 17.00- 19.00.
Se arată de către reclamantă faptul că nu i-a fost niciodată îngrădit dreptul de a avea relații personale cu minora și că dimpotrivă, aceasta deși avea nevoie de ajutorul său în creșterea minorei, nu l-ar fi primit.
Așa cum a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, împreună cu pârâta a vrut să întemeieze o familie, programând și nunta. Odată cu nașterea fetitei, relația dintre ei s-a consolidat, fiind fericiți amândoi întrucât își doreau mult un copil.
Amândoi se preocupau de creșterea fetiței, oferindu-i un climat adecvat pentru o dezvoltare armonioasă. Arată că are o situație materială foarte bună în sensul că deține multe animale ( 300 oi) pe numele său, un magazin cu materiale de construcții, a accesat un proiect pentru fonduri europene și este consilier local. Cu toate că avea foarte multe griji, de la nașterea fetiței lor și-a organizat programul pentru a petrece cât mai mult timp cu aceasta .
Sub diferite pretexte pârâta a început însă să o ducă pe fetiță la mama sa pentru a avea grijă de aceasta . Inițial nu s-a opus ca fetița să fie dusă și la bunici, însă atunci când a constatat că pârâta o lăsa din ce în ce mal mult la aceștia, datorită influenței negative pe care mama pârâtei a avut-o asupra acesteia, aceasta a părăsit domiciliul conjugal luând-o și pe minoră .Așa cum a arătat, de la data despărțirii în fapt, aceasta l-a împiedicat să aibe o relație firească cu fiica sa în sensul că nu-i permitea să o viziteze, găsind diverse pretexte.
Susținerile pârâtei nu sunt deloc adevărate, deoarece el a fost cel care a îndrumat-o să se înscrie la facultate, i-a plătit taxele aferente și chiar a închiriat în Drobeta Turnu Severin un apartament în care a locuit împreună cu aceasta pentru a putea frecventa zilnic cursurile de la facultate. După nașterea fetiței au locuit la Salcia și zilnic a dus-o pe pârâtă cu mașina la cursuri la facultate, până când a luat vacanță. În ceea ce privește susținerea pârâtei, că nu ar fi dezvoltat o afecțiune pentru copil și că nu a făcut nici un gest ca tată în sensul că primii bani și prima jucărie i-a fost luată acesteia în timpul procesului, arată că sunt total neadevărate.
Având în vedere că minora se află în grija mamei, însă efectiv de creșterea acesteia se ocupă bunica maternă, care se opune ca el să o viziteze pe minoră, consideră că acest comportament are efecte negative asupra stabilității emoționale a copilului.
La termenul din 30.04.2015, s-a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părților, anchete depuse la dosar în ședința publică din 28.05.2015.
Din depoziția martorei S. P. V., se reține faptul că nu cunoaște nimic, nu știe dacă părțile s-au despărțit, nu a auzit și nu l-a văzut pe reclamant să viziteze copilul. atunci când locuia la bunici în Salcia. Este vânzătoare la un magazin care aparține mamei pârâtei și care este în apropierea locuinței mamei pârâtei din Salcia. Nu l-a văzut pe pârât să vină atunci când ea lucra la magazin pentru a-și vizita minora. Magazinul unde lucra, se află la aprox. 500 m, de locuința mamei pârâtei, nu a auzit niciodată ca mama pârâtei să discute anumite chestiuni cu privire la părțile din dosar. Nu l-a văzut pe reclamant venind să-și viziteze copilul pentru că era în magazin și nu avea posibilitatea să-l vadă. Magazinul la care lucrează, este față în față cu casa reclamantului.
Martora D. V. a declarat că știe că pârâta împreună cu minora, locuiește în C., într-un apartament al părinților acesteia, împreună cu bunica minorei și tatăl pârâtei. Anul acesta, dar nu știe în ce lună, se ducea la pârâtă în C., și l-a văzut pe reclamant ieșind din apartamentul unde locuiește minora cu pârâta. Știe că pârâtei îi este teamă să stea doar ea și minora cu reclamantul și vrea să fie și părinții ei de față când vine reclamantul să-și viziteze copilul și să își anunțe vizita. În urmă cu aprox. două săptămâni a venit reclamantul însoțit de o altă persoană de sex masculin, ea fiind împreună cu pârâta și minora în apartamentul din C. și pârâta s-a uitat pe vizorul ușii l--a văzut pe reclamant, a început să tremure, apoi s-a uitat și ea ,i-a spus să se liniștească, i-a dat apă și a mers în cameră.. A rămas peste noapte cu pârâta, atunci când a venit reclamantul, plecând a doua zi când a venit mama acesteia, pârâta i-a spus că se teme de reclamant că acesta îi va lua fetița. O singură dată l-a văzut pe reclamant ieșind din apartamentul de la C. și a doua oară atunci când l-a văzut pe vizorul ușii. Nu a întrebat niciodată pârâta dacă reclamantul a fost violent cu ea, întrucât pârâta nu i-a spus niciodată că reclamantul ar fi violent. Precizează că pârâta a rămas cu o teamă față de reclamant, pentru că la un moment dat, aflându-se la Salcia, ar fi intervenit poliția și salvarea, A auzit că ar fi fost un incident în sensul că mama reclamantului a împins-o pe pârâtă pentru a o scoate din imobil, pentru a opri minora.
Martorul C. A. a declarat că a fost de mai multe ori cu reclamantul în Salcia, la casa bunicii materne, pentru a vizita minora. La început reclamantul a fost primit și a văzut copilul. Știe că a avut loc un proces și s-a stabilit domiciliul minorei la mama pârâtă și din acel moment, reclamantul, nu a mai fost lăsat să-și viziteze copilul, știe că în prezent copilul împreună cu pârâta locuiesc în C., și crede că locuiește cu mama acesteia. În data de 1 și 2 mai 2015, a fost personal cu reclamantul la locuința din C., pentru a-și viziteze minora. Reclamantul s-a dus să-și vadă minora, întrucât era ziua de naștere a acesteia. Reclamantul pregătise cadouri și bani pentr a-i duce copilului și acestea nu au fost primite întrucât nu le-a fost deschisă ușa imobilului. Reclamantul i-a trimis prin intermediul tatălui pârâtei, bani pentru copil, jucării, împreună cu el, reclamantul a fost a treia zi de paște pentru a-și vizita copilul, în Salcia, la părinții pârâtei, reclamantul a fost lăsat să intre în curtea imobilului, dar nu știe dacă a văzut copilul. A auzit personal o discuție între reclamant și tatăl pârâtei, părinții pârâtei spuneau că cheltuie bani mulți cu fetița, reclamantul a spus să-i dea copilul și el nu are nici o pretenție. Crede că era o discuție normală între părți, cât timp au locuit împreună părțile, tatăl reclamant se îngrijea de minoră, o lua în brațe și o plimba cu căruțul. Îl cunoaște pe reclamant ca fiind o persoană liniștită, care e respectată în localitate. Nu a putut să vadă persoanele care au avut discuția despre care a făcut vorbire. Nu a observat dacă minora era în acel hol, crede că reclamantul a stat aproximativ 10 min. la locul unde a avut loc discuția, atunci când a fost cu el, reclamantul nu a avut posibilitatea să-și viziteze minora în C.. Înainte de a pleca din Salcia la C., reclamantul a sunat pe tatăl pârâtei și acesta a spus să nu se ducă ia C., întrucât el are treabă. Martorul S. B. C. a declarat că părțile se judecă pentru programul de vizitare al minorului de către reclamant. Știe că părțile au trăit în concubinaj și din relația acestora s-a născut o minoră, care are aproximativ un an și care în prezent locuiește cu mama în C.. A discutat personal cu reclamantul, chiar a fost cu acesta la C. unde locuiește pârâta cu minora și niciodată nu l-a lăsat pe acesta să viziteze copilul, reclamantul i-a spus personal că bunicii materni nu o lasă pe pârâtă să-i a vedea minora. Mai mult concubinul bunicii materne i-a spus reclamantului că numai atunci când vrea el poate să vadă minora, în prima zi de paște reclamantul l-a rugat să-l însoțească la domiciliul bunicilor materni, și atunci a fost singura dată când l-a lăsat pe reclamant să-și vadă copilul. Atunci era acasă și pârâta, reclamantul a intrat în locuința unde locuia minora, el rămânând în afara locuinței, cu numitul C. A. și a auzit când bunicul matern îi reproșa că ei cheltuiesc foarte mulți bani 3000-4000 lei pe lună, și a auzit că cheltuie foarte mulți bani pentru îngrijirea fetitei, iar reclamantul i-a spus să-i dea lui copilul să aibă grijă de el și nu îi trebuie nici o sumă de bani. Crede că discuțiile au fost auzite și de copil. L-a însoțit pe reclamant la C. de două ori pe data de 1 și 2 mai, anul acesta și nu a fost lăsat să vadă copilul, numitul C. A. a fost sunat de bunicul matern și i-a spus să transmită reclamantului că e inutil să încerce să vadă copilul, să ducă bani, jucării, pentru că nimeni nu-i va deschide ușa. A auzit că minora plângea în interiorul locuinței, el neștiind cu cine este aceasta în locuință. Când reclamantul s-a dus la C. să-și viziteze copilul a bătut la ușă civilizat, și nici un vecin nu a fost deranjat. El știe că mereu reclamantul i-a trimis copilului bani și jucării prin intermediul bunicului matern. Atunci când reclamantul locuia împreună cu pârâta, singurul care avea venituri era reclamantul, și avea venituri suficiente. Tatăl este foarte atașat de copil și se implica în creșterea lui atunci când locuiau împreună, reclamantul fiind ajutat și de familia sa. Reclamantul locuiește separat de părinții săi dar în apropiere, crede că cei doi s-au despărțit prin iulie-august 2014. Din auzite știe că mama pârâtei locuiește în concubinaj cu un bărbat.Din depoziția martorului C. I. se reține că, din relația de concubinaj a părților s-a născut o minoră care este la pârâtă. De la reclamant știe că a mers să o viziteze pe minoră, însă nu i s-a permis. Nu poate preciza cine i-a interzis reclamantului să o vadă pe minoră, însă crede că ori pârâta ori mama acesteia. Știe că reclamantul a fost de două sau de trei ori să o vadă pe fetiță. Reclamantul are un comportament bun și este privit ca o persoană corectă și muncitoare având o afacere. Martorul C. Nicușor I. a declarat că minora în cursul săptămânii locuiește la Salcia împreună cu pârâta și mama acesteia. Reclamantul are dreptul că vadă minora timp de patru ore sâmbăta. Reclamantul a mers să o vadă pe minoră, iar cu acea ocazie a avut loc un scandal între pârâtă, mama acesteia întrucât nu voia să o lase pe minoră să meargă cu reclamantul și nici ca reclamantul să o vadă pe minoră. Reclamantul a mers săptămânal să o vadă pe minoră, dar de fiecare dată când mergea se isca scandal. Reclamantul a mers de mai multe ori să o vadă pe minoră la domiciliul pârâtei din Salcia, însă nu i s-a permis să o vadă. În timpul cât părțile au fost împreună, crede că reclamantul se ocupa mai mult de îngrijirea minorei decât pârâta. Reclamantul realiza venituri în perioada în care era cu pârâta. Nu știe cu ce se ocupă în prezent pârâta, dar știe că în timpul cât au fost împreună, pârâta pleca cu mașina la părinții ei. Nu a fost niciodată în locuința părinților pârâtei.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea formulată de C. C. I., în contradictoriu cu pârâta Ș. I. M.; s-a dispus ca reclamantul să aibă legături personale cu minora astfel in prima si a treia sâmbătă din lună de la ora 10.00 până la ora 18.00 la domiciliul acestuia, precum și a doua zi de C., a doua zi de P. și a doua zi de Anul Nou de la ora 10.00 la ora 18,00 la domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.141/ 18.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vânju M. s-a dispus stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei din . a fost obligat la plata pensiei de întreținere.
Dreptul de a avea legături personale cu minorii este consacrat de prevederile art. 496 alin.5, C.civ., fiind reglementat dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul sa aibă posibilitatea de a întreține legături permanente cu acesta pentru a-si exercita drepturile și a îndeplini îndatoririle ce îi revin în exercitarea autorității părintești
Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt vizitarea minorului la domiciliul celuilalt părinte,luarea copilului la domiciliul sau, dreptul de a-l avea pe copil pentru anumite intervale de timp, de regulă in perioada vacantelor școlare, putând ca părțile sa cadă de acord la stabilirea programului de vizitare, dar numai in măsura in care nu sunt afectate interesele minorului.
Instanța, în caz de neînțelegeri între părinți, poate stabili acest program de vizitare, însă nu poate limita exercitarea acestui drept, decât dacă este exercitat abuziv și dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a acestuia.
În cauza de față instanța a ținut cont de vârsta fragedă a minorei, de necesitatea păstrării aceluiași mediu de trai cu care este obișnuită și mai ales a necesității acordării afecțiunii materne, minora având nevoie de prezența mamei in permanență, neputând fi lipsită de mamă o perioadă îndelungată de timp, cum ar fi o săptămână pe lună sau o lună in vacanța de vară, așa cum a solicitat reclamantul .Luarea minorei din mediul in care este integrată o perioadă îndelungată de timp, cum ar fi o săptămână pe lună sau o lună in vacanța de vară, așa cum a solicitat reclamantul și mutarea in domiciliul său, poate avea repercursiuni asupra dezvoltării emoționale și psihice a minorei și poate fi pentru aceasta o experiență traumatizantă..
Instanța a reținut că pârâta are domiciliul în municipiul C., însă mama acesteia domiciliază in . localitate cu reclamantul, astfel că luarea minorei in domiciliul reclamantului pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv de la ora 10,00 la ora 18,00 în prima și a treia sâmbătă din lună precum și a doua zi de C., a doua zi de P. și a doua zi de Anul Nou nu ar afecta dezvoltarea sa în plan emoțional, ci ar continua legătura firească dintre copil și tatăl sau și bunicii paterni .
La luarea acestui program de vizitare instanța avut în vedere și faptul că modalitatea de vizitare dispusă vremelnic si cu caracter provizoriu prin . 28.05.2015 in dosarul nr._ al Judecătoriei Vînju M., jud.M. având ca obiect ordonanță președințială, respectiv la domiciliul mamei, nu a fost eficientă și nu a putut fi realizată efectiv, potrivit declarațiilor martorilor audiați in cauză, motiv pentru care instanța apreciază că luarea minorei la domiciliul reclamantului va fi de natură să asigure o legătură intre părinte și copil, fără a dăuna interesului superior al minorei, care trebuie protejat cu prioritate, legătură care nu trebuie să fie afectată de faptul că între părți nu mai există relații de afecțiune.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art 8 din CEDO precum și jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia trebuie să se tină seamă de interesele superioare ale copilului, în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copii, autoritățile naționale având îndatorirea de a asigura un just echilibru intre interesele părților.
La stabilirea acestui program, instanța a avut în vedere interesul superior al minorei, programul stabilit trebuind să corespundă vârstei și activităților specifice pe care le are minora.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul-reclamant a motivat că instanța, de fond a interpretat eronat prevederile legale și a apreciat greșit starea de fapt, raportat Ia probatoriul administrat.
Astfel, cu toate că în cuprinsul hotărârii se redau în detaliu declarațiile martorilor audiați în cauză, din motivare nu rezultă nici o analiză a probelor, nici care dintre probele administrate au fost avute în vedere și s-a considerat că se coroborează cu restul probatoriului.
Practic, instanța de fond nu a motivat in ce fel și în baza căror probe a ajuns la soluția pronunțată, ci s-a rezumat să amintească textele de lege și jurisprudența aplicabile în astfel de spețe, singurul aspect pe care îl motivează,, fiind reducerea programului de vizitare chiar față de cel stabilit prin sentința civilă 102/28.05.2015 prin care Judecătoria Vânju M. stabilea, pe cale de ordonanță președințială, un program de vizită astfel: în fiecare zi de sâmbătă a fiecărei luni, de la ora 10:00 la ora 14:00
A arătat că instanța de fond motivează că se impune ca programul de vizită să fie doar „în prima și a treia sâmbătă din luni de la ora 10,00 până la ora 18,00, a doua zi de C., a doua zi de Paști și a doua zi de Anul Nou, de la ora 10,00 la ora 18,00”, raportat la faptul că minora are o vârstă foarte fragedă, fapt ce necesită prezența permanentă a mamei și acordarea afecțiunii materne, precum și păstrarea aceluiași mediu de trai cu care este obișnuită, mutarea fetiței în domiciliul tatălui pentru o săptămână pe lună putând avea repercusiuni asupra dezvoltării emoționale și psihice a acesteia, putând fi chiar o experiență traumatizantă pentru fetiță.
A susținut că din probatoriul administrat rezultă fără dubii că, în primele luni de viață, fetița a locuit cu ambii părinți, fiind înconjurată de dragoste și afecțiune și crescută de amândoi, că în acea perioadă tatăl se îngrijea de minoră, iar mama pleca foarte des cu mașina la părinții ei, că tatăl este perceput în comunitate ca o persoană bună, cinstită, muncitoare, că mama a părăsit domiciliul conjugal și a luat cu ca ea fetița, schimbându-i astfel mediul în care aceasta trăia, astfel că nu înțelege în ce fel ar putea reprezenta o experiență traumatizantă pentru minoră luarea acesteia de către tată, la domiciliul său, în anumite zile.
Nu se poate reține justificat că în acest fel, copilul ar fi afectat prin schimbarea mediului de trai în care este integrat ,din probele de la dosar rezultând că de la câteva luni de viață este permanent „plimbată” cu mașina între Salcia și C., chiar din înscrisurile pe care apelanta-pârâtă le anexează la apelul său a reieșit că, la sfârșitul lunii septembrie la o oră târzie (ora 21,00) pentru această perioadă a anului, minora de numai 1 an și 4 luni nu se afla acasă, în siguranță și confort în pătuț, ci dormea în mașina condusă de mama ei.
Mai mult din probatoriul administrat, rezultă că de minoră se ocupă în mod special bunica maternă și că fetița locuiește ori la Salcia, ori la C., respectiv acolo unde se află bunica maternă în acel moment.
Chiar instanța de forul reține că mama apelantei-pârâte locuiește în Salcia și că luarea minorei de la aceasta, la domiciliul tatălui, tot în Salcia, nu ar afecta dezvoltarea fetiței în plan emoționai, ceea ce înseamnă că și instanța a constatat că, de fapt, fetița locuiește în majoritatea timpului în Salcia, la bunicii materni, nicidecum în C., așa cura vrea să se inducă ideea.
Pe de altă parte apreciază că tocmai interesul superior al copilului justifică păstrarea unei relații cât mai apropiate cu tatăl său, manifestată prin posibilitatea acestuia de a sta cu copilul lui măcar o zi pe săptămână, la vârsta de 1 an și 7 luni cât are fetița în prezent fiind necesar ca aceasta să beneficieze și de afecțiunea și îngrijirea acordate și de celălalt părinte, numai timpul petrecut împreună cât de des, posibil putând să determine copilul să conștientizeze că el este tatăl, său și să-i dezvolte acesteia sentimente de afecțiune și pentru acest părinte.
A menționat că o astfel de situație este propice inclusiv pentru dezvoltarea pe viitor a minorei care crescând conștientă că are și lată. și mamă și că ambii părinți o iubesc și se bucură de prezența ei, nu va îngroșa rândurile copiilor traumatizați într-adevăr, crescuți în familii monoparentale în care li se induce ideea că celălalt părinte este un străin căruia nu i-a păsat, copilul neștiind realitatea, păstrând toată viața în suflet durerea și frustrarea că a fost abandonat și nu a fost iubit de părintele lângă care nu a crescut
A solicitat schimbarea sentinței, în ceea ce privește programul de vizitare minor stabilit prin aceasta în sensul de a dispune ca el să aibă legături personale cu minora Căhișeru A., astfel în fiecare zi de sâmbătă a fiecărei săptămâni în fiecare lună, a doua zi de C., a doua zi de Anul Nou și a doua zi de P., de la ora 10,00 Ia ora 18,00, la domiciliul său.
În motivarea apelului său pârâta Ș. I. M. a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică în primul rând față de faptul că este o contradicție vădită între motivarea și argumentarea cuprinsă în considerentele hotărârii, în care instanța subliniază în mod deosebit respectarea principiului fundamental ce guvernează materia supusă analizei în speță și soluția pronunțată, așa cum este cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Aceasta soluție are la bază o situație de fapt nereală, reținută de instanță pe baza susținerilor reclamantului și pe probele administrate la cererea acestuia, căruia i s-au audiat 4 martori, în condițiile în care ea a fost prejudiciată, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererii de prelungire a probei cu martori, în condițiile în care a solicitat prelungirea pentru a dovedi cum s-a realizat legătura reclamantului cu minora, în executarea hotărârii dată în ordonanța președințiala, că nu au fost respectate orele de vizită și că nu s-a realizat un atașament al minorei față de reclamant.
A arătat că a mai invocat în susținerea prelungirii probei cu martori faptul că sănătatea fizică și psihică a minorei ar fi afectată prin luarea în domiciliul reclamantului, deoarece acesta este împătimit în jocuri de noroc, pe care le practică chiar în domiciliul său, aspecte apărute după discutarea probelor și care nu au putut fi verificate în condițiile în care s-a respins prelungirea probei cu martori.
Apreciază că aspectele relevate de ea, în instanță, la termenul din 10,09.2015, în legătură cu împrejurările privind conduita morală a reclamantului, odată supuse atenției instanței, trebuiau apreciate ca având o importanță deosebită la stabilirea adevărului legat de conduita reclamantului, în raport de care se impunea să se aprecieze modalitatea de legătură personală cu minora, de așa natură încât să nu dăuneze în vreun fel dezvoltării armonioase a minorei.
Or, instanța de fond a respins cererea de prelungire a probelor, încălcând astfel dispozițiile art. 254, alin. 5 din NCPC, care reglementează că instanța dispune completarea probelor, când probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea cauzei.
În speță, se impunea completarea probelor, față de faptul ca pârâta a cerut prelungirea probei pentru a demonstra cum se desfășoară legătura reclamantului cu minora la domiciliul minorei și al pârâtei, în C., aspecte pe care numai martori vecini ai apartamentului din C. le puteau relata, adevărul neputând fi stabilit pe baza declarațiilor martorilor pârâtului, care l-au însoțit sporadic până la . avut posibilitatea să cunoască în mod direct cum s-a desfășurat legătura cu minora.
În privința conduitei reclamantului la domiciliul său, de asemenea, trebuia apreciată ca fiind o împrejurare relevanta asupra căreia se impunea să se insiste cu probe, câtă vreme reclamantul urmărește să ducă minora la domiciliul său, unde aceasta nu a locuit, și este un mediu necunoscut, în care nu poate merge cu persoane față de care nu are dezvoltată afecțiune, deoarece o astfel de modalitate de legătură a reclamantului cu minora ar putea-o traumatiza grav.
Situația reală de fapt nu este cea reținută de instanță în motivarea hotărârii, întrucât ea nu a avut posibilitatea să o dovedească.
Astfel, după pronunțarea hotărârii judecătorești în ordonanța președințială, reclamantul nu a respectat orele de vizită. De la pronunțarea hotărârii judecătorești și până în prezent a vizitat minora doar de 6 ori, din care o dată a refuzat să intre în domiciliul ei la minoră, o dată a venit cu organele de poliție, pretextând că ea și părinții ei nu îi permit să ia minora, ceea ce nu era posibil, pentru că minora de vârsta foarte fragedă plânge și devine deosebit de agitată în prezența reclamantului, chiar și atunci când ea și bunica maternă sunt prezente.
A menționat că altă dată a găsit minora dormind, a promis că se întoarce, ceea ce nu a făcut, iar ea și mama sa l-au primit totdeauna, când a respectat ora de vizită, au manifestat disponibilitate, străduindu-se să creeze atmosfera în care minora să se apropie de reclamant, însă acesta privește copilul ca pe un obiect, susținând numai varianta de a o lua pe minoră, ignorând faptul că minora nu se poate atașa de el.
De altfel, minora este sensibilă la schimbarea atmosferei familiale determinată de atitudinea reclamantului, care atunci când găsește pe ea și bunica maternă în domiciliu ridică tonul, face reproșuri și chiar amenințări, în sensul „ dacă vrea, ia minora și pleacă cu ea, chiar dacă plânge”,iar . în aceste condiții ele au fost nevoite să apeleze telefonic pe soțul mamei pârâtei pentru a le asigura protecție.
Mai mult, în perioada scursă de la administrarea probelor - la cererea ei și până la pronunțarea hotărârii, au survenit împrejurări legate de conduita reclamantului care practică jocuri de noroc, desfășurându-le chiar la domiciliul său, împrejurări care se impunea să fie verificate prin probe, deoarece în condițiile în care reclamantul ar lua-o pe minoră la domiciliul lui, un astfel de climat ar fi dăunător acesteia.
A susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii, prin stabilirea modalității concrete de legătură a reclamantului cu minora în afara domiciliului pârâtei, în condițiile în care reclamantul nu a respectat legătura personală cu minora dispusă prin hotărârea pronunțată în ordonanța președințială; nu s-a realizat atașamentul minorei față de reclamant, aspecte care fac imposibilă realizarea legăturii cu minora la domiciliul acestuia, cu atât mai mult cu cât acesta are o conduită neadecvată, practică jocuri de noroc în localurile din localitate și la domiciliul sau.
Pe de altă parte, deplasarea minorei de la domiciliul ei din C.. până în localitatea Salcia, jud. M., numai în prezența reclamantului de care nu este atașată, ar traumatiza-o pe minor, ceea ce în nici un caz nu poate fi interpretat ca fiind în interesul minorei și cu respectarea principiului superior al interesului minorei, consacrat prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ce consacră principiile dreptului european al familiei.
A solicitat admiterea apelului său, schimbarea hotărârii apelate în sensul stabilirii legăturii reclamantului cu minora în modalitatea propusă de ea prin întâmpinare, aceea de vizitare a minorei de către reclamant la domiciliul său, în C., cartier Lăpuș, .. 9, ., ., între orele 17:00-19:00, în fiecare sâmbătă din lună, program care poate asigura, în timp, atașamentul minorei față de reclamant, într-un climat care protejează interesul superior al minorei.
În procedura prealabilă apelanta-pârâtă Ș. I. M. a depus întâmpinare la motivele de apel formulate de apelantul-reclamant C. C. I., solicitând în principal constatarea tardivității apelului incident raportat la dispozițiile art. 474 alin.1 raportat la art. 471 C.pr.civilă, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat și neîntemeiat.
Analizând cu prioritate excepția anulării apelului reclamantului, pentru netimbrare, se constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile OUG 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, ( art.32 ), iar cu excepțiile prevăzute de lege, se plătesc anticipat( art.33 alin.1).
Prin rezoluția din data de 15.12.2015, Tribunalul constatând că apelantul reclamant nu a anexat cererii de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru exercitarea căii de atac, s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a timbra cererea de apel cu suma de 20 lei, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o, situație în care, văzând dispozițiile.470 alin.3 c.pr.civ, instanța va admite excepția invocată, cu consecința anulării apelului pe care acesta l-a declarat.
Raportat la criticile aduse de apelanta pârâtă aceleiași sentințe, Tribunalul constată și reține următoarele:
Părțile sunt părinții minorei C. A., născută la data de 01.05.2014, iar pentru faptul că cei doi nu locuiesc împreună, prin sentința civilă nr.141/18.11.2011 a Judecătoriei Vânju M. s-a stabilit ca locuința minorei să fie la mamă.
Dispozițiile art. 496 alin.5 din codul civil consacră dreptul părintelui la care copilul nu locuiește statornic de a avea legături personale cu acesta, limitarea unui astfel de drept putând fi realizată de către instanța de tutelă doar dacă asemenea măsură este în interesul superior al copilului.
O astfel de relație între copil și părintele cu care nu locuiește efectiv a fost reglementată de altfel și în art.262 alin.2 din același act normativ, respectiv de art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, textele de lege enunțate consacrând dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu acest părinte, exercițiul unui astfel de drept putând fi îngrădit decât în situația identificării unor motive temeinice ce pot afecta interesul minorului, respectiv dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a acestuia.
De asemenea, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut ca părintele are dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul sau, iar autoritățile naționale au obligația sa dispună aceste masuri, la soluționarea unor astfel de cauze instanțele judecătorești trebuind a ține seama deopotrivă de interesele si de drepturile acelor persoane si, in special, de interesul superior al copilului si de drepturile acestuia stipulate in art. 8 din Convenție (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotararea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotărârea din 13 iulie 2006).
Tot instanța europeană a condamnat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește de a se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Analizând așadar interesul actual al minorei, al cărei domiciliu a fost stabilit la mamă, sub aspectul stabilirii de legături personale cu celălalt părinte, Tribunalul apreciază că este în interesul acesteia să ia legătura cu tatăl său în afara domiciliului mamei, tocmai pentru a fi facilitată astfel dezvoltarea unei relații firești, afective, și cu acest părinte, vârsta minorei nereprezentând un impediment pentru realizarea acestui scop, așa cum susține apelanta, dimpotrivă, la cei aproape 2 ani pe care îi are, minora trebuie să simtă că nu este părăsită de părintele cu care nu locuiește în mod statornic, sentimentul că este iubită de ambii părinți putându-i da o mare siguranță în plan afectiv, cu influență pozitivă în dezvoltarea sa viitoare .
Se constată că, exercitarea dreptului de întrevedere a tatălui cu fiica sa în modalitatea reținută de către prima instanță este menită să asigure dezvoltarea unei relații normale, de afecțiune între cei doi, comunicarea dintre părinte și copilul său trebuind a fi realizată firesc, fără stânjenirea provocată de prezența mamei și a membrilor familiei acesteia, cu care, dealtfel, tatăl reclamant se află în conflict.
Prin apărările făcute în întâmpinare, pârâta nu a reproșat reclamantului săvârșirea, respectiv iminența săvârșirii vreunei fapte reprobabile care să pună în pericol integritatea fizică sau psihică a minorei, iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că și după plecarea minorei la locuința mamei din C., tatăl a avut un comportament normal și a manifestat interes în a-și întâlni fiica, astfel fiind, programul de vizitare pretins de către apelanta pârâtă, respectiv două ore săptămânal în propria locuință, nu este adecvat tocmai pentru că nu respectă cerința de proporționalitate între limitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa și scopul urmărit prin aceasta, respectiv interesul superior al minorei.
Contrar susținerilor făcute de apelanta pârâtă, Tribunalul constată că, în fața instanței de fond i s-a respectat dreptul la un proces echitabil câtă vreme, în dovedirea apărărilor făcute, instanța a încuviințat și administrat proba testimonială cu cei doi martori propuși în întâmpinare.
În acest context este de evidențiat că, dispozițiile art.254 alin.5 c.pr.civ invocate, reglementează posibilitatea suplimentării probelor propuse de părți doar atunci când instanța apreciază că acestea nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, ori în cauză, declarațiile celor șase martori audiați, ca și anchetele sociale efectuate la domiciliile părților, au fost suficiente și în măsură a forma convingerea instanței.
Din depozițiile martorilor audiați nu rezultă că reclamantul ar practica frecvent jocuri de noroc în propria-i locuință, astfel cum susține pârâta pentru prima dată în motivele de apel, iar justificarea dată de aceasta pentru neinvocarea acestei apărări prin întâmpinarea formulată, respectiv „apariția acestui aspect după discutarea probelor propuse inițial”, nu este plauzibilă câtă vreme, făcând referire la un viciu a cărui o manifestare este vizibilă, apare cu evidență că aceasta avea posibilitatea să-l cunoască la momentul la care părțile erau împreună.
Pe de altă parte, dacă s-ar accepta că pârâtul a început să practice astfel de jocuri după data plecării apelantei în C., dat fiind timpul relativ scurt ce a curs de la acel moment, este prematur pentru a cataloga un astfel de comportament drept viciu ,persistența unei astfel de conduite și exprimarea acesteia în prezența minorei în timpul în care aceasta se află la tatăl său, putând fi invocată ulterior de către mamă pentru a obține schimbarea modalității de exercitare a dreptului de relații personale între tată și fiica sa, stabilită de către prima instanță.
D. fiind considerentele expuse, cum sentința supusă controlului judiciar este deopotrivă temeinică și legală, făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.1 c.pr,civ, apelul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul reclamantului C. C. I., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 146 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Ș. I. M., domiciliată în C., ..9, . ., reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați E. și M. P., cu sediul în C., . . ., împotriva sentinței civile nr. 146 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M., având ca obiect stabilire program vizitare minor
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /23. 02. 2016
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond D. A. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 77/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 98/2016. Tribunalul... → |
|---|
