Pretenţii. Decizia nr. 1/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 1/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:052._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/A/REV
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul D. A. împotriva deciziei civile nr.669/A/29.09.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/225/2013 în contradictoriu cu intimații G. D., G. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuentul și intimatul G. D. asistat de avocat D. M., ce reprezintă și intimata G. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul registratură, apărătorul revizuentului a formulat o cerere de amânare.
Instanța pune în discuția cererea de amânare formulată.
Intimații, prin apărător, precizează că este a doua cerere de amânare formulată de către revizuent, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Instanța constatând că la termenul de judecată anterior, revizuentul a mai formulat o cerere de amânare, iar dispozițiile art. 222 C.proc.civ. prevăd clar condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, o respinge.
Avocat D. M., pentru intimați invocă excepția netimbrării cererii de revizuire.
Instanța aduce la cunoștință apărătorului intimaților faptul că prin încheierea pronunțată la data de 24.11.2015 s-a admis cererea de reexaminare formulată de revizuent în ceea ce privește taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra cererii de față.
Revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, precizând că instanța nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate, luând în calcul doar 15 pomi fructiferi.
Avocat D. M., pentru intimați solicită respingerea cererii de revizuire și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, precizând că instanța de apel s-a pronunțat strict pe ceea ce au găsit organele de cercetare la fața locului.
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 10.11.2015 sub nr._, revizuentul D. D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 669/A/29.09.2015 pronunțată în dosar nr._/225/2013, solicitând admiterea cererii, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie schimbat dispozitivul deciziei, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat față de arborii tăiați de apelanții-pârâți, pomi situați pe terenul posedat și ulterior cumpărat de revizuent, dând și ceea ce nu s-a cerut și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, revizuentul a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra pomilor tăiați de apelanții-pârâți de pe suprafața de teren de 4775 m.p. muncită de revizuent, teren pe care l-a avut în deplină posesie și pe care, ulterior l-a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare.
Legea civilă apără atât proprietarul de drept, cât și posesorul sau detentorul, cel ce deține bunul altuia în baza unui acord de voință.
Este posibil ca o persoană fără a avea puterea conferită de un drept să exercite, în fapt stăpânirea unui bun, stăpânire care se poate concretiza în acte materiale sau acte juridice.
Posesia pare a fi apărată din punct de vedere juridic prin aparența de drept pe care o creează, mai ales că posesorul nu numai că stăpânește bunul în fapt, dar o face cu intenția de a se comporta ca titular al dreptului real asupra acelui bun.
A mai arătat revizuentul că până la data de 19.03.2014 stăpânea bunul, elementul material, săvârșea acte de folosință, culegea fructele, dar nu a avut elementul intențional animus, iar ulterior acestei date a întrunit și elementul animus, psihologic.
A mai precizat revizuentul că instanța de apel, la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere și lucrările de plantare și întreținere a pomilor, a redus onorariul de avocat de la suma de 1500 lei la 700 lei, fără a motiva această reducere, cu atât mai mult cu cât în calea de atac promovată de intimați, nu s-a făcut referire la onorariul de avocat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin.(1) pct. 1 pct. 1 C.proc.civ. și următoarele.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Conform art. 509 pct. 1 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Au precizat intimații că instanța de apel, în mod corect a reținut că la momentul la care reclamantul a constatat tăierea arborilor de către pârâți, acesta a și sesizat organele de cercetare penală, care, cu ocazia deplasării la fața locului au constatat că de pe terenul de 2164 m.p., al cărui proprietar era reclamantul la data producerii prejudiciului, pârâții au tăiat un număr de 15 pruni, doi stejari și un carpen.
Solicitarea revizuentului de a fi despăgubit și pentru restul de arbori ale căror cioate s-au găsit de către experți este neîntemeiată, întrucât acesta nu a dovedit fapta prejudiciabilă a intimaților, iar la data tăierii arborilor, reclamantul nu era proprietar al terenului de 4775 m.p.
Astfel, instanța de apel a stabilit corect întinderea prejudiciului suferit de revizuent ca fiind de 2236,5 lei.
Concluzionează intimații că instanța de apel s-a pronunțat asupra capetelor de cerere și nu a dat mai mult decât s-a cerut.
Analizând pe fond cererea petentului, în raport de întregul material probator, instanța de fond, prin sentința civila nr. 3940/10.12.2014, a admis acțiunea precizată de reclamant, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 6657,46 reprezentând contravaloare producție de fructe, material lemnos și lucrări întreținere și suma de 2737,85 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul, D. D., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 8.000 lei reprezentând contravaloarea a 23 pomi fructiferi.
Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. (1)-(2) și art. 1357-1371 Noul Cod Civil.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 1381-1395 noul Cod Civil, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale.
Conform art. 1357 noul cod civil dispune: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”. De asemenea, art. 1349 alin. (l)-(2) prevede, în sinteză, că cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului și de a nu aduce atingere prin conduita sa drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din analiza textelor legale menționate rezultă că, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existența cumulativă a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv P. Ș. și C. I., instanța a reținut că pârâții au tăiat lăstari de pe terenul reclamantului, iar martorii U. N. și C. M. au declarat că nu cunosc dacă pârâtul a tăiat pomi fructiferi de pe terenurile ce aparțin reclamantului.
Depozițiile martorilor au fost infirmate de pârât care, prin întâmpinarea formulată a recunoscut că în luna aprilie 2013 a tăiat câțiva pomi de pe slogul ce desparte terenul reclamantului de terenul proprietatea numitului S. G., însă a avut acordul acestuia din urmă.
Cu ocazia cercetărilor penale întreprinse ca urmare a plângerii formulată de către reclamant, privind infracțiunea de furt, pârâtul a recunoscut că a tăiat pomi de pe terenul din punctul „La pod” pe care i-a dus la locuința sa și i-a folosit în gospodărie, însă a avut acordul proprietarul terenului, S. G.. S-a mai constatat că pârâtul a tăiat pomii în luna decembrie 2012, aspect ce a rezultat din referatul de neîncepere a urmăririi penale (fila 8 dosar), fără a avea acordul proprietarului, astfel că a săvârșit infracțiunea de furt calificat.
Prin Ordonanța din 2.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții recunosc că au tăiat pomi de pe terenul din litigiu și în luna aprilie 2013.
Din raportul de expertiză întocmit de expert P. V., a rezultat că numărul pomilor tăiați de pe terenul reclamantului este de 38 pruni, un păr, un măr, 3 stejari și un carpen. Din adresa nr._/14.11.2014, emisă de Direcția Silvică M., rezultă că prejudiciul produs reclamantului se ridică la suma de 6657,46 lei.
Reclamantul, prin apărătorul său, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei stabilite de expert, deci a avut loc o majorare a câtimii obiectului acțiunii, conform art.204 alin.2 pct.2 cpciv.
Prin urmare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile menționate, astfel că a admis acțiunea precizată.
Tribunalul M., prin decizia nr. 669/A/ 29.09.2015 a admis apelul declarat de apelanții-pârâți G. D. și G. D., împotriva sentinței civile nr.3940/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D., a schimbat sentința, a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 2236,5 lei reprezentând c-val. producție fructe, lucrări de întreținere și material lemnos pentru 15 pomi, 2 stejari și un carpen, cheltuielile de judecată la fond în sumă de 1500 lei, reprezentând 800 lei onorariu expert și 700 lei onorariu redus de avocat și a obligat intimatul să plătească apelanților suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că la momentul când reclamantul a constatat tăierea arborilor de către pârâți, acesta a și sesizat organele de cercetare penală care, cu ocazia deplasării la fața locului au constatat că, de pe terenul de 2164 mp, al cărui proprietar era reclamantul la data producerii prejudiciului, în baza actului de vânzare cumpărare nr. 1225/2000, pârâții au tăiat un număr de 15 pruni, doi stejari și un carpen.
Solicitarea reclamantului de a fi despăgubit și pentru restul de arbori, ale căror cioate s-au găsit de către experți, a fost apreciată ca neîntemeiată, în primul rând, pentru faptul că acesta nu a dovedit faptul prejudiciabil al pârâților constând în tăierea de către pârâți și a altor arbori în afara celor găsiți de organele de poliție la fața locului, iar în cel de-al doilea rând, pentru cioatele de pe terenul de 4775 mp, la data promovării acțiunii și cu atât mai mult, la data tăierii arborilor, reclamantul nu este îndreptățit deoarece nu era proprietar. În consecință, față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, doar cu privire la despăgubiri constând în prejudiciul cauzat de pârâți prin tăierea a 15 pruni, doi stejari și un carpen.
La stabilirea valorii prejudiciului la care reclamantul este îndreptățit conform celor arătate anterior, tribunalul s-a raportat la evaluarea făcută de expertul P. V. care, pentru un număr de 38 pomi fructiferi a stabilit un prejudiciu de 4446 lei ceea ce înseamnă că, pentru 15 pomi fructiferi, prejudiciul este de 1755 lei.
Prin aceeași regulă s-a stabilit și valoarea prejudiciului pentru cei trei copaci, însă referitor la acesta, instanța s-a raportat la adresa_/14.11.2014 a Direcției Silvice M. - Ocolul Silvic Dr. Tr. S. conform căreia, valoarea prejudiciului produs prin tăierea ilegală a patru arbori de esență carpen și stejar este de 641,90 lei, ceea ce înseamnă că pentru trei arbori prejudiciul este de 481,5 lei .
Având în vedere dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală ( art. 1357 și urm. C.civ.), astfel cum au fost redate de prima instanță, pentru considerentele de mai sus s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată în parte, doar în măsura dovedirii, situație față de care, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul a pronunțat o decizie prin care a admis apelul, a schimbat sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 2236 lei despăgubiri civile și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată de la fond, acestea se compun din suma de 800 lei onorariu expertiză și 700 lei onorariu avocat redus de la 1500 lei conform art.451 alin.2 c.pr.civ., dat fiind gradul relativ redus al complexității cauzei și timpului necesar soluționării, valoarea pretențiilor supuse judecății.
În raport de soluția adoptată în apel, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 453 c.pr.civ. și a obligat apelantul către intimați la 700 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu expertiză.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate tribunalul apreciază că nu este admisibilă pentru următoarele motive;
Urmare cererii reclamantului Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civila nr. 3940/10.12.2014 pronunțată în dosar nr._/225/2013, a admis acțiunea precizată de reclamant, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 6657,46 reprezentând contravaloare producție de fructe, material lemnos și lucrări întreținere și suma de 2737,85 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 669/A/ 29.09.2015 Tribunalul M. a admis apelul declarat de apelanții-pârâți G. D. și G. D., a schimbat sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 2236 lei despăgubiri civile și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Tribunalul reține că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe disp.art.509 alin.1 pct.1 susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat față de arborii tăiați de apelanți de pe terenul posedat și ulterior cumpărat de revizuent (minus petitia) în suprafață de 4775 m.p. precum și a dat ceea ce nu s-a cerut (extra petitia).
Potrivit art.509 alin.1 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dacă în ceea ce privește condiția de admisibilitate privitoare la caracterul hotărârii revizuite care trebuie să fie o hotărâre pronunțată asupra fondului aceasta este îndeplinită întrucât așa cum s-a arătat decizia tribunalului a reanalizat cererea de chemare în judecată ca urmare a admiterii apelului pârâților și s-a pronunțat pe fond ,nu același lucru se poate reține privire la motivul invocat.
Situația reglementată de pct.1 este o manifestare a principiului disponibilității precum și o aplicare a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății astfel că, față de disp.art.22 alin.6 C.pr.civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele investirii,fiind ținut să respecte cadrul procesual stabilit de către părți cu precizarea că textul are în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța,deci pretenții concrete formulate de părți prin cererile ce au natura cererilor de chemare în judecată vizând cererile principale accesorii și accesorii cât și pe cele cu caracter subsidiar.
Ipoteza învederată de către revizuent în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, adică minus petitia, are în vedere, față de cele arătate anterior, situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere sau asupra tuturor cererilor formulate în termen.
Față de acestea susținerea revizuentului în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat față de arborii tăiați de apelanți de pe terenul posedat și ulterior cumpărat de revizuent (minus petitia) nu poate fi primită. Astfel dacă prin paragraful 12 pag.5 din decizia de apel aceasta analizează cererea cu privire la arborii tăiați de pe terenul de 2164 m.p. în paragraful nr.13 instanța de apel arată de ce nu este întemeiată cererea reclamantului,revizuent în prezenta cauză,cu privire la arborii tăiați de pe terenul în suprafață de 4775 m.p. Or,cum prin decizia ce se cere a fi revizuită tribunalul a precizat de ce nu este întemeiată cererea cu privire la aspectul analizat cererea de revizuire cu privire la minus petitia nu poate fi primită.
Asupra motivului privind nepronunțarea cu privire la lucrările de plantare și întreținere tribunalul constată că prin formularea din cuprinsul paragrafului 14 pag.5 din decizie instanța de apel a reținut temeinica acțiunii doar cu privire la despăgubiri. Cum revizuentul reclamant prin chiar cererea de chemare în judecată a solicitat contravaloarea pomilor fructiferi (cumpărarea,plantarea și întreținerea până la . apreciază că instanța de apel prin formularea despăgubiri a avut în vedere cele precizate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește pronunțarea instanței de apel asupra a ceea ce nu s-a cerut (extra petitia) tribunalul constată de asemenea că motivul de revizuire nu este fondat.
Astfel analizând cererea de revizuire revizuentul se plânge de faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată deși motivele de apel nu au avut în vedere acest aspect.
Este adevărat potrivit art.479 alin.1 C.pr.civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță însă prin decizia ce se cere a fi revizuită instanța de apel nu a făcut altceva decât o individualizare a cheltuielilor de judecată proporțional cu petitele admise făcând astfel aplicarea disp.art.453 alin.2 C.pr.civ., care stabilesc că dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Faptul că nu s-ar fi motivat modul de diminuare a onorariului de avocat nu poate fi verificat pe calea revizuiri.
Pentru toate aceste motive în temei art.509 alin.1 pct.1 și 2 și art.513 alin.1 C.pr.civ., cererea de revizuire va fi respinsă.
În temei art.453 alin.1 C.pr.civ., cum revizuentul se află în culpă formulând o cerere de revizuire nefondată,va fi obligat către intimați la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. A., C.N.P._, domiciliat in Drobeta Turnu Severin, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr.669/A/29.09.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/225/2013, în contradictoriu cu intimații G. D., C.N.P._ și G. D., C.N.P._, ambii domiciliați în comuna Breznița Ocol, .
Obligă revizuentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. V.R./Tehnored. A.M.M.
5 ex./ 6 pag./29.01.2016
Cod op. 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
