Pretenţii. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 18/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței civile nr.337/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,intimat fiind pârâtul T. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act că ,prin încheierea de ședință din data de 26.05.2015, judecarea cauzei a fost suspendată potrivit disp. prev. de art. 411 cod procedură civilă, și că, din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanța invocă excepția perimării, rămânând în deliberare;
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 14.11.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul T. N. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1372 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 15.07.2011 numitul T. N. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 15.07-22.07.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1372 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A susținut că în repetate rânduri a făcut diligentele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, însă fără nici un rezultat.
Totodată a menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 119-127 Cod proced.fiscala.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Prin rezoluția din 17.11.2014 instanța a dispus comunicarea către pârât a unui exemplar al acțiunii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
Având în vedere că pârâtul T. N. nu a formulat întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., instanța, față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., prin rezoluția din 18.12.2014, a fixat termen al data de 28.01.2015, cu citarea părților.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantulS. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu motivarea că, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezulta că pârâtul T. N. a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada în perioada 15.07-22.07.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1372 lei, pârâtul fiind victima unui accident rutier.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului T. N. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 1372 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala.
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin solicită obligarea pârâtului T. N., victima a unei agresiuni, la plata sumei de 1372 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat a rezultat ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâtul T. N., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat ca acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul T. N..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că, pacientul victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate de, dat fiind că pacientul este fie în stare de urgență-iar în acest caz actul medical este prioritar -, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
A arătat că, aceste cheltuieli de spitalizare ce fac obiectul litigiului, nu intra sub incidența art. 213 din Legea 95/2006, care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele așa cum s-a menționat mai sus există prevedere legala aparte. Art. 92 din respectiva lege se referă cu strictețe la accidentele de salvare aeriana și navală.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor .rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanta,. cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Totodată vis-a-vis de componenta art. 213 alin. 1 din cadrul Legiinr.95/2006, prin care unitatea sanitara acorda servicii medicale gratuite, nu intra victimele accidentelor rutiere/agresiunilor sub incidența acestui cadru legal. Acestea se supun prevederilor legale ale art.313 din Legea nr.95/2006. Deci în mod eronat instanța a hotărât ca pârâtul să fie exonerat de plata debitului n valoare de 588 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale
A solicitat admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
În procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.05 2015 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, temeiul de drept fiind art. 411 alin. 1,pct. 2 c.pr.civ.
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 26.05.2015 și cel al repunerii pe rol, 27.11.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată apelul perimat formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 337/28.01.2014,pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,intimat fiind pârâtul T. N., CNP_, domiciliat în Dr. Tr. S., ..4 . ., jud. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red MC/BM
4 ex./ 18 Ianuarie 2016
Jud.fond.G. L
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 12/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1451/2016.... → |
|---|
