Pretenţii. Decizia nr. 77/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 77/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77/A
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței civile nr. nr.844/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. M. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de apel și a reținut cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 27.11.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean De Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâta F. M. G. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 386 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 25.03.2012 numita F. M. G. a fost internat în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 25.03-27.03.2012.
Reclamantul a arătat că în urma acestei internări, pârâta F. M. G. figurează ca debitor în evidențele contabile ale acestei instituții cu suma de 386 lei.
A menționat că deși nu intra in sarcina reclamantului să depună diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate,de producerea ace.rutier/agresiunii, totuși in repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ Mh cu privire la aceasta, respectiv în data de 28._, a emis către IPJ Mh o adresa prin care a solicitat date cu privire la numele făptuitorului,care a produs acc.rutier/., fără a primi niciun răspuns. Adresa s-a repetat câteva luni mai târziu cu nr._/11.11.2013, fără vreun rezultat nici de aceasta data.
Tergiversarea răspunsului cât și termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012,conform art. 119-121 din Codul de Procedura Fiscala a determinat reclamantul să intenteze acțiuni civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului paratul, pe care îl are în evidenta contabila. Totodată așa cum reiese din conținutul Foii de Observație a pârâtei aceasta este victima de agresiune/acc.rutier. De aici reiese cauza care a determinat prejudiciul spitalului,contravaloarea spitalizării nefiind decontata de CJAS, singura informație pe care o deține. Totodată a amintit că a trimis și către paratul debitor, parte vătămata în dosar, o adresa de înștiințare cu nr. 7830/31.03.2014, prin care a solicitat lămuriri, respectiv cu privire la posibilitatea în care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal în acest sens, soluția/ rezoluția/hotărâre judecătoreasca definitivă daca exista, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționarea pe cale amiabila a pricinii, daca au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intra si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare si pe care în mod inevitabil, paratul este obligat sa le returneze unității spitaliceștii.. Debitorul parat deși a primit adresa menționata, a refuzat sa se prezinte la unitatea noastră, astfel reclamantul a fost nevoit să acționeze paratul în judecată, întrucât a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sa dea vreo relație cu privire la persoana care a produs acc.rutier/., sau sa răspundă la înștiințările de plata primate prin posta din partea instituției reclamante. Astfel refuzul nemotivat al paratul a determinat reclamantul aleagă calea mai puțin amiabila dar legala, deși conform legii si înscrisurilor doveditoare ar fi trebuit să se îndrepte cu acțiunile împotriva părților vinovate, însă în lipsa de informații pe care atâta instituțiile abilitate cat si partea vătămata ar fi trebuit sa le ofere reclamantului, a acționat partea vătămata în instanță.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, în cazul creanțelor bugetare, au determinat reclamantul să aleagă calea instanțelor de judecata, prin acțiune civila împotriva paratului, din lipsa de informații cu privire la partea care a produs acc.rutier/..
În concluzie a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata sumei de 386 lei plus dobânzi și penalități până la data plății, în conformitate cu art. 119-121 și art. 123-127 din Codul de procedură fiscală.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 –privind reforma în domeniul sănătății, art.119-127Cod procedură Fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013.
În baza art. 242 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă reclamantul a solicitat judecata în lipsă.
La acțiunea au fost atașate în copie următoarele înscrisuri: adresa nr._/11.11.2013, adresa nr. 7830/31.03.2014, Foaie de observație clinică generală, decont de cheltuieli Chirurgie, dispoziție din data de 07.05.2014
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, a dispus prin rezoluție comunicarea către pârât a duplicatului acțiunii și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința suspusă apelului a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta F. M. G..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă a rezultat că pârâta a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internată la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în perioada 25.03.-27.03.2012.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 386 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 19).
Prin prezenta acțiune reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin a solicitat obligarea pârâtei, victima unei agresiuni, la plata sumei de 386 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat a rezultat că legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâta, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâta, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că intimata-pârâtă, victima unei agresiuni, nu a putut fi interogată cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea acesteia.
A susținut că deși intimata –pârâtă a primit adresa prin care a fost încunoștințată să comunice copie de pe actul emis de organele de cercetare cu privire la datele persoanei vinovate pentru . din care a rezultat internarea sa, însă aceasta nu a avut bunăvoința de a le comunica în vedere recuperării debitului de la persoana în cauză căreia s-a stabilit vinovăția.
Apreciază că dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 dau posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva autorului faptei ilicite care a provocat daune sănătății altei persoane numai atunci când s-a stabilit o formă de vinovăție în sarcina acestui autor. A solicitat modificarea hotărârii și admiterea acțiunii.
În procedura prealabilă intimata-pârâtă F. M. G. nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 07.01.2016, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 29.06.2015 până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 25.01.2016 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, iar între momentul suspendării judecării cauzei, 29.06.2015 și cel al repunerii pe rol din oficiu, 07.01.2016, s-a împlinit termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.844/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. M. G., domiciliată în comuna G., ., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat M.A /.02.2016
Tehnoredactat D.D. / 4 ex.
Jud. fond C. M.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 154/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 01-02-2016,... → |
|---|
