Pretenţii. Hotărâre din 14-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 24/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 24/A
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții-pârâți B. I., U. D. L. împotriva sentinței civile nr.1921/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat B. N., pentru apelanții-pârâți și avocat B. D., cu delegație de substituire a avocatului P. D., pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar raportul de expertiză, nu a fost achitat onorariul de expert și au fost depuse obiecțiuni la raportul de expertiză de către intimatul-reclamant.
Avocat B. N., pentru apelanții-pârâți, depune la dosar chitanța nr._/21.12.2015 privind plata onorariului de expert.
Avocat B. D., pentru intimatul-reclamant, depune la dosar delegația de substituire a avocatului P. D..
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Avocat B. D., pentru intimatul-reclamant arată că, din raportul de expertiză reiese că la evaluarea și stabilirea devizului s-au avut în vedere doar piesele aparente necesare pentru repararea autovehiculului, nu și piesele ascunse, că expertul a avut în vedere doar dispozițiile art. 61 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, nu s-a raportat și la art. 26 alin. (1) lit. c și art. 50 alin.3 din același ordin, la evaluarea pagubei trebuia avut în vedere și echivalentul contravalorii lipsei de folosință, că nu s-a avut în vedere și câștigul nerealizat de intimat, ci doar pierderea suferită.
A precizat că obiecțiunile formulate la raportul de expertiză sunt necesare pentru respectarea principiului adevărului, raportul de expertiză are anumite lacune, ce pot fi acoperite doar prin admiterea obiecțiunilor.
Avocat B. N., pentru apelanții-pârâți, arată că se opune încuviințării obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, precizând că expertul a răspuns obiectivelor stabilite, singura diferență dintre cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, fiind aceea că expertul a ținut cont de uzura și vechimea autovehiculului, reducând paguba.
Instanța, observând raportul de expertiză și obiecțiunile formulate la acesta, apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, constatând că prin obiectivele raportului de expertiză s-a urmărit stabilirea avariilor produse și contravaloarea totală a reparațiilor autovehiculului, obiecțiunea formulată la punctul 1 nu poate fi primită.
Cum prin modul de calcul expertul a expus elementele avute în vedere la stabilirea acestor valori obiecțiunea de la punctul 2 nu poate fi primită.
Constatând că prin cererea de chemare în judecată nu a fost solicitată contravaloarea lipsei de folosință iar în ceea ce privește costurile manoperei au fost detaliate de expert, nici obiecțiunea formulată la punctul 3 nu poate fi primită.
La punctul 3, intimatul-reclamant a invocat un petit nou, iar acesta nu a fost stabilit ca obiectiv al expertizei.
Concluzionând, instanța apreciază că nu se impune admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză, motiv pentru care le respinge.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Avocat B. N., pentru apelanții-pârâți arată că vinovată de săvârșirea accidentului este intimata U. D. L., care a fost sancționată contravențional, i-a fost reținut permisul de conducere, mașina i-a fost împrumutată, astfel că intimatul B. I. nu poate fi obligat.
A precizat că expertul desemnat la judecata în fond a cauzei a stabilit o valoare mare raportat la vechimea autoturismului, epava mașinii rămânând tot în proprietatea intimatului-reclamant.
Solicită omologarea raportului de expertiză, obligarea doar a intimatei U. D. L. la repararea prejudiciului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert și taxă judiciară de timbru.
Avocat B. D., pentru intimatul-reclamant solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că între intimat și apelantul B. I. s-a încheiat un contract de comodat, ulterior acesta a încredințat mașina unui terț, U. D. L., de aceea instanța i-a obligat în solidar la repararea prejudiciului. Astfel, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina celor doi apelanți.
Solicită omologarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, întrucât expertul a respectat dispozițiile art. 26 și art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011, având în vedere, nu doar prejudiciul suferit, cât și lipsa de folosință.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 14.10.2014, sub nr._, reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâții B. I. și U. D. L., a solicitat instanței obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii sumei de 40.575,60 lei fără TVA (50.313,74 lei cu TVA), reprezentând avariile produse autoturismului meu marca SAAB culoarea gri, înmatriculat sub nr. DA-909-GS, . YS3EB45DX23039725, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 C.proc.civ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin intermediul unei persoane, l-a cunoscut pe pârâtul B. I., care i-a promis că îl ajută cu unele probleme pe care le avea, în schimbul unor sume de bani.
După prima întâlnire pe care a avut-o cu acesta, aflând că tocmai ce venise din Franța, acesta l-a sunat să-l întrebe dacă vrea să meargă cu el la Burila, acolo unde avea niște rude.
A fost de acord cu invitația acestuia, ocazie în care l-a rugat să meargă cu autoturismul său, însă, din moment ce nu avea permis, acesta a condus autoturismul, aflând că era și instructor auto. După acest moment, au urmat mai multe deplasări cu mașina reclamantului, pe care de fiecare dată a condus-o acesta, uneori venind și prietena acestuia, U. D..
La data de 21.06.2014, pârâtul B. I. a insistat la reclamant să îi împrumute mașina, pentru a merge până la Orșova, unde spunea că are ceva urgent de rezolvat, urmând ca a doua zi în jurul orei 12:00 să i-o aducă, de față fiind câteva persoane.
A fost de acord să îi împrumute autoturismul până a doua zi, moment în care i-a dat cheile acestuia, fără să îi dea actele autoturismului.
A doua zi, în jurul orei 14:00, reclamantul l-a sunat pe pârât pentru a-i înapoia mașina, iar acesta i-a răspuns, informându-l că a avut un accident și întrebându-l dacă are asigurare Casco, însă reclamantul avea asigurare RCA.
În acel moment, reclamantul s-a deplasat împreună cu fratele său la Rogova, unde l-a găsit pe pârât la un prieten al său, părea tulburat și nu era coerent, acesta refuzând să meargă la locul accidentului.
Ajungând la locul accidentului, a găsit-o acolo pe numita U. D., mai mulți săteni și un echipaj de poliție, care i-au solicitat actele autoturismului, după care la fața locului a venit o autospecială de tractare, pentru a ridica autoturismul.
Organele de poliție i-au eliberat autorizația de reparație . nr._ din 22.06.2014.
Cei de la tractări auto au luat autoturismul răsturnat de la locul accidentului de pe câmp și l-au dus pentru a fi reparat, pârâtul B. I. spunându-i că se va ocupa el de reparații.
După acest moment pârâtul nu a mai răspuns deloc la telefon, iar reclamantul s-a întors în Franța.
Văzând că pârâtul nu mai răspundea la telefon, reclamantul a formulat plângere penală împotriva acestuia, fiind înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Vânju M. sub nr. 1600/P/2014.
Deoarece nu avea date concrete cu privire la actele întocmite de organele de poliție, la fața locului, s-a adresat conducerii Poliției Vânju M. pentru a comunica aceste acte.
Din actele comunicate de poliție a rezultat că, pârâta U. D. a condus autoturismul, pe care la o succesiune de curbe, urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat pe plafon cu autoturismul, producându-i mai multe avarii, așa cum rezultă din planșele foto și din deviz.
În aceeași perioadă, reclamantul a contactat și firma . pentru a stabili valoarea costurilor de reparație a autoturismului marca SAAB, care așa cum rezultă din devizul anexat, reparația autoturismului costa 40.575,60 lei fără TVA sau 50.313,74 lei cu TVA, aceștia precizând că, în realitate costul va fi mai mare, deoarece la demontare mai apar și alte piese necesar să fie schimbate.
În raport de prejudiciul produs și de faptul că autoturismul nu mai poate fi folosit, iar reclamantul a fost prejudiciat prin fapta pârâților, prejudiciul fiind evident, a înțeles să introducă acțiunea în pretenții, cu atât mai mult cu cât a încercat să soluționeze amiabil litigiul, însă fără nici un succes, pârâții fiind de vădită rea-credință.
În ceea ce privește temeiul de drept al cererii, reclamantul a arătat că în raport de înțelegerea convenită verbal între el și pârâtul B. I., se află în prezența unui împrumut de folosință, așa cum este definit de art. 2.146 C.civ., situație în care e vorba de un contract (art. 1.166) în care pârâtul avea obligația să îi restituie bunul mobil (autoturismul) așa cum l-a primit (art. 2.148 C.civ.).
Potrivit art. 2.148 alin. 2 teza finală C.civ., pârâtul (comodatar) nu avea dreptul să dea unui terț (U. D.) să folosească autoturismul, decât cu aprobarea prealabilă a comodantului (reclamantul). Or, reclamantul nu a dat o astfel de aprobare, pârâtul acționând fără să îi ceară acordul, acesta având convingerea că, cel ce a condus autoturismul în momentul accidentului a fost pârâtul, în autoturism fiind și U. D..
În ceea ce privește răspunderea pârâtei U. D. L., care conform actelor întocmite de agenții de poliție rutieră, este cea care a condus autoturismul reclamantului, fără ca acesta să îl fi încredințat acesteia, a precizat că răspunderea acesteia este o răspundere civilă delictuală.
Cu privire la răspunderea pentru producerea prejudiciul a învederat că legiuitorul a statuat prin dispozițiile art. 1382 C.civ., că, „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat".
D. urmare, în raport de principiile stabilite de legiuitor, în baza cărora, partea prejudiciată este îndreptățită la repararea integrală, în natură și în mod solidar de către cei responsabili, interesul reclamantului ca parte păgubită prin distrugerea autoturismului său, este să obțină reparația integrală de la cei care sunt responsabili de avarierea autoturismului său.
În acest sens, pe de o parte pârâtul B. I. va răspunde potrivit art. 1350 C.civ., pentru neîndeplinirea obligației de a restitui autoturismul așa cum l-a împrumutat, fiind antamată răspunderea acestuia pentru încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 2146 și urmat. C.civ., iar pe de altă parte pârâta U. D. va răspunde potrivit art. 1349 C.civ. și art. 1357 și urmat C.civ., pentru fapta proprie, prin care a fost prejudiciat reclamantul.
Față de cele mai sus arătate, a solicitat admiterea acțiunii așa cum este formulată, obligarea în solidar pe B. I. și U. D. să plătească contravaloarea avariilor produse, în cuantum de 40.575,60 Iei fără TVA (50.313,74 lei cu TVA), răspundere fundamentată pentru unul pe temei contractual, pentru cea din urmă pe temei delictual.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72 C.proc.civ., art. 107, 112 C.proc.civ., art. 194 C.proc.civ, art. 1349 - 1350 C.civ., art. 1357 și urmat C.civ., art. 1381 și urmat C.civ., art. 2146 și urmat., C.civ. etc..
În vederea dovedirii cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu martori, interogatoriul pârâților și dacă va fi necesar dincolo de deviz, proba cu expertiză tehnică judiciară.
La cerere, a anexat, în copie certificată, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.06.2014; declarație U. D., Autorizația de reparație, copie după actele autoturismului și devizul întocmit de . care a stabilit că valoarea de reparație a autoturismului este de 40.575,60 lei fără TVA (50.313,74 lei RON cu TVA) și planșe foto.
Instanța, examinând cererea de chemare în judecată a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 194-197 Cod procedură civilă și, în consecință, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, a comunicat în scris reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată cu mențiunea că sub sancțiunea anulării cererii, trebuie să facă în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare, după cum urmează: Indicarea dovezilor pe care se sprijină cererea formulată, în ceea ce privește dovada cu înscrisuri, acestea vor fi depuse la dosar în copii lizibile, certificate pentru conformitate cu originalul, în exemplare suficiente pentru instanță și părțile adverse., în cazul în care veți cere dovada cu martori, veți arăta numele, prenumele și adresa martorilor, precum și date privind adresa electronică, nr telefon, nr fax, în măsura în care aceste date sunt cunoscute, în temeiul art.195 C pr civ, cererea de chemare în judecată, precum și completările solicitate, le veți depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare și un exemplar pentru instanță.
De asemenea, i s-a pus în vedere reclamantului ca, în raport de dispozițiile art. 197 Cod procedură civilă și OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, să atașeze la cerere dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1822,25 lei Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aveți posibilitatea de a formula, în condițiile OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Cererea va cuprinde mențiunile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008 și va fi însoțită de înscrisurile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008.
Reclamantul și-a îndeplinit obligațiile puse în sarcina sa de instanță la data de 27.10.2014.
Instanța, prin rezoluția din data de 07.11.2014, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat pârâților un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 11.12.2014 pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare, au arătat că cele menționate în acțiunea introductivă nu corespund adevărului întrucât mașina menționată în cererea introductivă a fost împrumutată de către reclamant pârâtei U. D. L. pentru a se deplasa în localitatea Vânju M. la părinții acesteia. Reclamantul, în mod personal, a înmânat cheile mașinii pârâtei în fața blocului acestuia, iar ulterior pârâta a plecat cu mașina reclamantului în localitatea Vânju M., iar ulterior în satul Orevița pentru a-și rezolva câteva probleme personale și pentru a-i aduce reclamantului produse alimentare din gospodăria părinților acestuia.
Pe raza localității T., într-o curbă, pârâta a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat cu mașina, existând doar pagube materiale. În acest sens s-a încheiat de către Poliția Rutieră Vânju M. procesul verbal de contravenție . nr._/22.06.2014, agenții de politie ajungând la locul accidentului. Pârâta a recunoscut acest accident, a discutat cu reclamantul care i-a spus ca nu este nicio problemă deoarece mașina este asigurată și că o s-o repare ulterior. Pârâta, după acest incident, nu a mai fost sunată de către reclamant care locuiește în străinătate, ulterior fiind chemată în judecata și la Politia Vânju M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
In ceea ce-l privește pe pârâtul B. I., acesta, în data respectivă, nu se afla in localitate și nu a aflat despre accident decât ulterior, așa cum a rezultat din actele depuse la dosar. Accidentul a fost cauzat de către pârâta U. D. L. astfel încât orice aspecte despre avariile produse autoturismului doar aceasta este în măsura să le relateze.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acțiunii și încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiza de specialitate care să stabilească avariile autoturismului.
In drept, și-au întemeiat cererea pe disp.art.205 C.p.c..
Prin rezoluția din data de 22.12.2014, instanța, în temeiul art. 201 al. 2 C., a dispus comunicarea unei copii de pe întâmpinare către reclamant cu mențiunea de a formula răspuns în termen de 10 zile de la comunicare.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâților, prin care a precizat că din întâmpinare a reieșit faptul că pârâtul B. I. nu recunoaște cele întâmplate, înțelegându-se cu pârâta U. D. să expună o stare de fapt contrară adevărului.
Astfel, sub un prim aspect, a subliniat că nu a cunoscut-o pe U. D., raporturile sale existând numai cu pârâtul B. I., pe care l-a cunoscut prin intermediul unei persoane.
Afirmațiile pârâtei U. D. L., sunt vădit mincinoase, deoarece reclamantul nu o cunoștea pe aceasta.
Faptul că poliția a stabilit că autoturismul a fost condus de pârâtă, o obligă pe aceasta împreună cu pârâtul B. să îi repare prejudiciul, deoarece pârâta a condus autoturismul fără a-i fi încredințat. De altfel, așa cum a subliniat în acțiunea introductivă, ambii pârâți trebuie să suporte în solidar repararea prejudiciului, pentru argumentele dezvoltate în cerere.
Așa cum a menționat în acțiune, a formulat plângere penală împotriva ambilor pârâți, incluzând-o și pe pârâta U. D. pentru că a folosit autoturismul fără nici un drept, distrugându-l, fiindu-i încredințat de pârâtul B. I., fără a avea acordul prealabil al reclamantului.
Cu privire la susținerea că, pârâtul B. I. nu se afla în data respectivă în localitate, necunoscând nimic despre accident, a arătat, de asemenea, că este o minciună.
Instanța, prin rezoluția din data de 07.01.2015, față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și a dispus citarea părților.
La primul termen de judecată, instanța, în temeiul art.255 coroborat cu art.258, art.265, art.330 și art. 351 Cod procedură civilă a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, precum și proba testimonială cu martorii S. V., P. Ș. și C. G., precum și proba cu expertiză în specialitatea „autovehicule, circulație rutieră”, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii M. P. și Ș. C., și proba cu expertiză în specialitatea „autovehicule, circulație rutieră”, fiind desemnat pentru efectuarea expertizei de specialitate expert P. N. înscris în tabelul experților în specializarea „autovehicule, circulație rutieră”, fiind stabilit onorariu provizoriu de 600 lei în sarcina reclamantului.
La data de 24.03.2015 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expert P. N..
La termenul de judecată din 30.03.2015, instanța a procedat la audierea martorilor prezenți, respectiv martorii S. V., P. Ș. și C. G., iar pentru martorii lipsă M. P. și Ș. C. a dispus citarea acestora cu mandata de aducere. De asemenea, a dispus citarea pârâților cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei la data de 08.04.2015 un set de înscrisuri care conține declarațiile date de martorii audiați din dosarul penal nr. 1600/P/2014, inclusiv declarațiile pârâților din prezenta cauză, împotriva cărora s-a formulat plângere penală pentru abuz de încredere și înșelăciune
La termenul de judecată din 04.05.2015, avocat P. D. pentru reclamant a învederat instanței faptul că a fost pronunțată ordonanță de clasare în ceea ce privește infracțiunile de abuz de încredere și distrugere promovate de reclamant cu privire la cei doi pârâți. La același termen de judecată, apărătorul reclamantului a depus la dosarul cauzei interogatoriul propus de reclamant pentru pârâți, precum și chitanțe, reprezentând dovezi de achitare onorariu avocat. De asemenea, prin serviciul registratură, pârâții au depus la dosarul cauzei, obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța, constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, a închis dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., a reținut cauza spre soluționare, amânând, însă pronunțarea pentru data de 11.05.2015, apoi pentru data de 18.05.2015, apoi pentru data de 20.05.2015.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1921/20.05.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis acțiunea în pretenții, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.5 C. civ.: „Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate, sau produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”
Întrucât faptele s-au petrecut la data de 21/22 06.2014, adică sub imperiul noului cod civil, analiza condițiilor răspunderii civile delictuale s-a făcut prin prisma dispozițiilor art.1357 și urm. din Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.” În completare, prin art1357 s-a precizat că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume:
a) existența unui prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Reclamanta a făcut dovada prejudiciului creat atât sub aspectul existenței acestuia (avariile suferite de autoturismul proprietatea sa, marca SAAB cu nr de înmatriculare DA-909-GS, cât și sub aspectul cuantumului acestuia, care este de_ lei devizul antecalcul din 16.09.2014-fila 18 și concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză –filele 125-133).
În ceea ce privește fapta ilicită, respectiv manifestarea exterioară a unei atitudini, prin care se încalcă o normă a dreptului obiectiv și se cauzează prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, instanța a constatat că, în speță, aceasta s-a materializat prin folosirea de către pârâți a autoturismului proprietatea reclamantului cu neglijentă.
Cu toate că pârâtul B. I. a pretins prin apărările formulate că nu a împrumutat de la reclamant autoturismul și nu l-a folosit, singura care ar fi folosit această mașină fiind pârâta U. D. L., aceste aspecte invocate au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor S. V. și C. G., de la filele 34 și 35, din care a rezultat că pârâtul a împrumutat autoturismul de la reclamant la data de 21.06.2014 pentru o zi, pentru a rezolva niște probleme personale, înțelegerea fiind să-l returneze a doua zi la ora 12.
Din înscrisurile existente la filele 8-15 reprezentând proces verbal de contravenție ., nr._ DIN 22.06.2014, testarea alcooltest din 22.06.2014, declarație nr 37 din 22.06.2014, a rezultat că autoturismul proprietatea reclamantului a fost condus la data de 22.06.2014 de pârâta U. D. L. și a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia a suferit avarii.
Pârâții nu au probat situația de fapt descrisă în întâmpinare, din coroborarea probatoriului administrat în cauză rezultând că pârâtul B. I. a împrumutat autoturismul de la reclamant și după ce a intrat în posesia acestuia i-a permis pârâtei U. D. L. să-l conducă, aceasta provocând un accident rutier.
Raportul de cauzalitate este evident întrucât folosirea neglijentă a autoturismului de către pârâtul B. I. care l-a încredințat fără drept pârâtei U., care conducându-l pe drumurile publice, neadaptând viteza la condițiile de drum, într-o succesiune de curbe s-a răsturnat și a avariat autoturismul reclamantului a generat un prejudiciu în patrimoniul acestuia constând în contravaloarea avariilor autoturismului..
Instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, a admis acțiunea și în baza art. 1382 C. civ.. a obligat pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca SAAB cu nr de înmatriculare DA 909 GS.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 C. pr. civ., a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 4423 lei, constând în onorariu expert, taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin că, instanța de fond, fără a administra toate probele și fără a ține seama de obiecțiunile la raportul de expertiză a pronunțat o sentință nelegală atât în ceea ce privește suma de plată cât și persoana care trebuie să plătească.
1.Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtei U. D. L. i-a fost împrumutat autoturismul de către reclamant, aceasta l-a condus, făcându-se vinovată de prejudiciul produs reclamantului ca urmare a accidentului rutier, însă în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul B. I. la plata prejudiciului produs.
Pârâta a recunoscut producerea accidentului, a discutat cu reclamantul care i-a spus că mașina este asigurată și că o s-o repare ulterior. De la acea dată nu a mai luat legătura cu reclamantul care locuiește în străinătate, însă a fost chemată în judecată în cauza de față și la Poliția Vânju M. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.
În ceea ce îl privește pe pârâtul B. I., acesta a luat cunoștință de producerea accidentului ulterior, nefiind în măsură să relateze aspecte despre avariile cauzate autoturismului.
2.Consideră că, raportul de expertiză întocmit în cauză este subiectiv, expertul stabilind suma de plată raportat la devizul de reparație depus la dosarul cauzei, fără a analiza din punct de vedere tehnic valoarea de reparație reală.
Valoarea de piață a autoturismului SAAB este de 1000-2000 EURO, iar expertul a stabilit un preț de reparație de 11.000 EURO, deși nu este vorba de o daună totală.
Mai mult decât atât, expertul nu a făcut nicio referire la normele tehnice aplicate din care să rezulte suma stabilită, nu a avut în vedere coeficientul de uzură, vechimea mașinii și faptul că valoarea reparației nu poate depăși valoarea mașinii. Nu a făcut o analiză corectă de unde a rezultat suma stabilită, normele aplicate, a efectuat doar un calcul matematic raportat la devizul de reparații, deviz ce a fost făcut la cererea reclamantului la un atelier auto nerecunoscut de societățile de asigurări.
Solicită efectuarea unui nou raport de expertiză prin care să se stabilească valoarea reală a reparației întrucât suma de 11.000 EURO este nejustificat de mare, cu această sumă putând fi cumpărat un autoturism clasa de lux AUDI sau MERCEDES din 2012-2013.
Mai arată că, judecătorul fondului a apelat cauza fără ca apărătorul pârâților să fie prezent în sala de judecată, peste ordinea listei, nu a audiat martorii propuși de pârâți deși aceștia au fost prezenți și nu a pus în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză în contradictoriu, astfel că apreciază că au fost lipsiți de apărare.
Solicită ca instanța de apel să administreze toate probele solicitat, respectiv audierea martorilor propuși la instanța de fond și efectuarea unui nou raport de expertiză.
În consecință, solicită admiterea apelului și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea într-o primă teză, iar în subsidiar să fie admisă în parte față de pârâta U. D. L. pentru o sumă reală.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului întrucât prin criticile formulate sunt invocate motive de nelegalitate a hotărârii fără să fie arătate care sunt acelea și care este textul de lege încălcat.
Subliniază faptul că la data când dosarul a fost reținut pentru soluționare de către judecătorul fondului, la primul apel al cauzei apărătorul pârâților și martorii se aflau pe holul instanței și cu toate că au fost chemați în sala de judecată, avocatul a spus că vin mai târziu.
La al doilea apel al cauzei, situația s-a repetat, martorii fiind deja plecați din sediul instanței.
Referitor la critica ce privește faptul că pârâtul B. I. nu are nicio legătură cu accidentul și cu împrumutul folosinței autoturismului, aruncând întreaga răspundere pentru prejudiciul produs în sarcina pârâtei U. D. L., această critică este nefondată deoarece din probele administrate a rezultat faptul că autoturismul a fost împrumutat lui B. I., reclamantul neavând nicio legătură cu pârâta U. D. L..
Susținerile apelantului B. I. sunt mincinoase, formulate cu scopul de a se eluda de la reparația prejudiciului de care este responsabil prin faptul că a încredințat autoturismul unei alte persoane să îl conducă, fără să aibă drept, potrivit art.2148 alin 2 cod civil.
Potrivit art.1166 cod civil, contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Art.1178 cod civil stipulează că, contractul de încheie prin simplul acord de voință al părților, iar art.1240 alin.1 stabilește că, voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau scris.
În raport de înțelegerea verbală intervenită între P. D. și B. I., prin care primul îi împrumuta celui de-al doilea autoturismul până a doua zi, concretizată prin remiterea autoturismului, rezultă că se află în prezența unui contract de împrumut de folosință a unui bun mobil, reglementat de dispozițiile art.2146-2157 cod civil.
Potrivit prevederilor art.2148 alin.2 cod civil, comodatarul nu are dreptul să dea unui terț bunul spre folosință, decât cu aprobarea prealabilă a comodantului, aprobare care nu a fost dată comodatarului-apelant, care a acționat după voința sa.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art.2149 cod civil precum și din economia normelor incidente, rezultă că, daca comodatarul distruge bunul este obligat să îl repare sau să îl înlocuiască.
Cazurile în care comodatarul este exonerat de răspundere sunt clare, limitative și nu sunt incidente în prezenta cauză, deoarece autoturismul marca SAAB nu a fost distrus prin folosința normală, ci prin conducerea acestuia cu încălcarea normelor rutiere, cu consecința părăsirii părții carosabile și răsturnarea de câteva ori în afara decorului.
În condițiile în care din actele întocmite de lucrătorii de poliție rezultă că cea care a produc accidentul este pârâta U. D. L., persoană care nu avea dreptul să folosească autoturismul, rezultă că pârâtul B. I. a încălcat prevederile art.2148 alin.2 cod civil.
Prin încălcarea acestor prevederi, coroborat cu lipsa de experiență a pârâtei U. D. L. s-a produs prejudiciul în dauna reclamantului, fapt în raport de care, se pune în discuție răspunderea contractuală a pârâtului B. I..
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, pentru existența răspunderii contractuale este necesară existența unei convenții între două persoane, în cauză înțelegerea verbală potrivit art.1240 alin.1 intervenită între părți cu privire la împrumutul autoturismului.
Tot astfel, pentru antamarea răspunderii este necesar să existe un prejudiciu, o faptă ilicită, raport de cauzalitate și vinovăția debitorului, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică și dă eficiență juridică dispozițiilor art.1382 și 1385 cod civil.
Solicită ca instanța de apel să aprecieze ca nefondată critica ce vizează raportul de expertiză tehnică judiciară întrucât autoturismele marca SAAB nu sunt autoturisme de rang secundar și față de faptul că acest tip de autoturism nu are o largă răspândire nu se pot găsi piese second-hand ci doar se pot comanda în București la reprezentanță sau în țara de proveniență, Suedia.
Este evident că într-o astfel de situație, în cazul mașinilor rare pe un segment de piață, crește valoarea costurilor, aspect constatat și de expert, acesta stabilind costurile reale.
Prin dispozițiile art.1385 cod civil, legiuitorul a instituit principiul reparării integrale a prejudiciului, situație în care aceia care sunt responsabili de producerea unui prejudiciu trebuie să îl repare integral.
Mai mult, expertul a stabilit valoarea medie a pieselor și reparației în funcție de mai multe site-uri de specialitate pe care le-a comparat, reținând că în realitatea valoarea reparației va fi mult mai mare, deoarece nu s-au demontat reperele avariate, moment în care se va constata avarierea și a altor piese ce trebuie înlocuite. În devizul întocmit a arătat fiecare piesă în parte ce trebuie înlocuită sau reparată, indicând și prețul exact al acesteia precum și prețul manoperei.
Susținerea că societatea ce a făcut devizul de reparație nu este recunoscută de societățile de asigurare este tendențioasă și insidioasă, deoarece aceasta lucrează cu mai multe societăți de asigurare, fiind totodată și autorizată RAR pentru a efectua reparații la autoturisme.
Pe cale de consecință, solicită respingerea solicitării apelanților de a se efectua un nou raport de expertiză.
Cu privire la audierea martorilor propuși, neaudierea acestora nu s-a datorat apărătorului reclamantului ci faptului că s-au speriat de eventualitatea introducerii unor plângeri penale pentru mărturie mincinoasă și au părăsit sediul instanței.
Față de cele expuse, solicită respingerea criticilor formulate și pe cale de consecință respingerea apelului cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul formulat tribunalul reține următoarele:
Într-una din zilele lunii iunie 2014 reclamantul a încredințat pârâtului autoturismul său marca SAAB de culoare gri înmatriculat sub nr.Da-909-GS,. șasiu YS3EB 45 DX_,cu precizarea că restituirea urma să fie realizată a doua zi.
Acest aspect rezultă din cuprinsul celor declarate de martorul S. V. care a arătat că a văzut pe reclamant în mașina sa cu pârâtul iar după ce a luat niște lucruri din autoturism i-a cedat autoturismul pârâtului ,care a plecat cu acesta. În același sens sunt și cele declarate de martorul C. G. ,care deși nu l-a văzut pe pârât a auzit conversația dintre reclamant și un domn ,purtată în fața blocului în care locuiește. Deși declarația acestui martor nu poate fi prin ea însăși concludentă,cu toate acestea coroborând cele declarate de cei doi martori tribunalul apreciază că cele precizate de reclamant în sensul că a împrumutat autoturismul pârâtului sunt conforme cu realitatea.
Față de toate acestea tribunalul apreciază că primul motiv de apel, prin care pârâtul B. I. susține că reclamantul a împrumutat autoturismul pârâtei U. D. L. ,nu poate fi primit,pârâtul nereușind să dovedească acest aspect.
Este adevărat că potrivit procesului verbal de contravenție ., nr._ / 22.06.2014, autoturismul proprietatea reclamantului a fost condus la data de 22.06.2014 de pârâta U. D. L. și a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia însă această probă nu confirmă împrumutul folosinței autoturismului.
Motivul nr.2 este întemeiat și urmează a fi admis.
Observând cererea introductivă tribunalul constată că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe temeiul pe disp.art. 1349 - 1350 C.civ., art. 1357 și urm. C. civ. art. 1381 și urm. C.civ., art. 2146 și urm., C.civ., invocând așadar atât temeiurile răspunderii civile delictuale cât și cele contractuale.
Fiind vorba de un contract de împrumut de folosință tribunalul reține că potrivit art.2148 pârâtul avea obligația de a folosi bunul împrumutat doar în conformitate cu destinația acestuia determinată prin contract ori și în nici un caz nu poate permite unui terț să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului. Așadar pârâtul va răspunde pentru prejudiciul produs comodantului reclamant, în cazul în care a împrumutat bunul împrumutat către o altă persoană fără acordul reclamantului, în temeiul contractului iar pârâta U. D. L., întrucât a săvârșit fapta prejudiciabilă și în lipsa unui contract, va răspunde în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul produs.
În ceea ce privește limitele prejudiciului, pentru care se poate angaja răspunderea,care nu poate fi solidară,fiecare dintre pârâți răspunzând pentru fapte proprii și distincte,trebuie spus că instanța la momentul aprecierii limitelor despăgubirii pe care o acordă trebuie să aibă grijă să nu se realizeze o îmbogățire fără justă cauză,iar despăgubirea trebuie să acopere prejudiciul efectiv realizat.
Prejudiciul în situația autoturismelor acesta este dat de contravaloarea pieselor și materialelor distruse ,a manoperei de înlocuire și eventual a beneficiului nerealizat,reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilității de folosire a autoturismului,dacă au fost solicitate. În acest context se cuvine a menționa că în cazul avarierii unui autovehicul la momentul calculării prejudiciului trebuie avut în vedere și gradul de uzură ,în caz contrar s-ar ajunge ca, deși autoturismului să aibă o perioadă mare de funcționare fiind uzat fizic sau moral,cu toate acestea proprietarul care beneficiază de schimbarea elementelor vechi distruse cu alte noi să se îmbogățească în mod nejustificat.
Este adevărat că fiecare persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale însă aceasta nu înseamnă că în cazul nerespectării acestei obligații să se realizeze o accentuare a răspunderii celui vinovat. De altfel ar fi total inechitabil ca după ce un bun a fost folosit un număr de ani vinovatul să trebuiască să-l înlocuiască cu unul nou fără a ține cont de folosirea anterioară.
Așadar,în cauză, este imperios necesar ca la stabilirea nivelului despăgubirii să se aibă în vedere gradul de uzură care este dat nivelul pierderii calităților funcționale ale unui autovehicul,în timp,de la data punerii în funcțiune și până la data producerii faptei prejudiciabile. Numai în situația în care reclamantul ar fi făcut dovada că elementele distruse ar fi fost înlocuite de curând,având astfel un grad de uzură scăzut,s-ar putea acorda un nivel al despăgubirii apropiat de valoarea de nou a acestor piese.
Față de acestea observând raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel tribunalul observă că după ce la pct.a expertul desemnat identifică elementele avariate și care ar trebui înlocuite,stabilind și operațiile care ar urma a fi efectuate(înlocuiri piese,lucrări de tinichigerie, mecanice,electrice și vopsire la elementele deteriorate) la pct.b,pag.4 din raport,fil.66 din dosar apel,acesta stabilește coeficientul de uzură în conformitate cu Anexa 3 la norme Tabelul coeficienților de uzură nr.1 din Ordin CSA nr.14/2011.
Tribunalul constată că raportul de expertiză enumeră aceleași piese și lucrări de manoperă pe care le-a enumerat și expertul de la judecata în fond, și că reclamantul nu a solicitat nici instanței de fond și nici celei de apel identificarea eventualelor piese sau lucrări de reparație care s-ar impune în momentul realizării efective a reparației.
Nici beneficiul nerealizat pe care l-a precizat reclamantul intimat în răspunsul la obiecțiunii nu poate fi avut în vedere întrucât instanța fiind ținută de limitele investirii poate acorda doar ceea ce s-a cerut,iar reclamantul nu a solicitat beneficiul nerealizat și nici nu și-a explicitat pretențiile într-un alt act de investire a instanței.
Prin urmare cum nu pot fi acordate prejudiciile eventuale tribunalul apreciind că o justă despăgubire înseamnă a avea în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor și gradul de uzură al pieselor,apreciind motivul 2 de apel ca fondat în temei art.489 alin.2 C.pr.civ.îl va admite ,va schimba parțial sentința în sensul că va obliga pârâții către reclamant la plata sumei de_,12 lei, în loc de_ lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca SAAB cu nr. de înmatriculare DA909GS .Întrucât urmează a fi redus cuantumul despăgubirilor vor fi obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 3893 lei, în loc de 4423 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Întrucât apelul este fondat în temei art.453 alin.1C.pr.civ.intimatul reclamant va fi obligat către apelantul-pârât B. I. la plata sumei de 602 lei cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu expert.
Constatând că pârâții apelanți au beneficiat de ajutor public în fața instanței de apel, în temei art.18 din O.U.G. nr.51/2008,privind ajutorul public judiciar, potrivit căruia cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale,va fi obligat intimatul reclamant la plata către stat a sumei de 645,5 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat apelantului B. I..
În temei art.19 din O.U.G. nr.51/2008 cum pretențiile apelanților au fost întemeiate în parte suma de 266 lei reprezentând diferență ajutor public judiciar acordat aceluiași apelant rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții-pârâți B. I. domiciliat în Drobeta Turnu Severin, .. 3, ., U. D. L. CNP_, domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.1921/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. domiciliat în Burila M., județul M., identificat prin CNP_, cu domiciliul procedural pentru comunicarea actelor în Drobeta Turnu Severin, .. 73, ., la C.. Ind. Av. P. D., având ca obiect pretenții.
Schimbă parțial sentința în sensul că:
Obligă pârâții către reclamant la plata sumei de_,12 lei, în loc de_ lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca SAAB cu nr. de înmatriculare DA909GS.
Obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 3893 lei, în loc de 4423 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant către apelantul-pârât B. I. la plata sumei de 602 lei cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu expert.
Obligă intimatul reclamant la plata către stat a sumei de 645,5 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat apelantului B. I..
Suma de 266 lei reprezentând diferență ajutor public judiciar acordat aceluiași apelant rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, A. M. M. |
Redactat V.R.12.02.2016
tehnoredactat A.M.M., Ex.5/12 pag.
jud.fond U. M.G.
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 12/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
