Anulare act. Sentința nr. 12/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 103/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103/A
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă M. R., împotriva sentinței civile nr.1262/27.09.2011 pronunțată de către Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare cu apelanta-reclamantă M. R. a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă, nu se cunoaște noua adresă”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost repusă cauza pe rol la sesizarea Serviciului Arhivă al Tribunalului M., în vederea verificării temeiului suspendării.
Instanța constată că dosarul pendinte a fost înregistrat sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, care prin disp. art.98 cod procedură civilă stabilește că schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului. Față de acestea cum apelanta-reclamantă deși și-a schimbat domiciliul nu a încunoștințat instanța despre această schimbare tribunalul apreciază că a fost citată pentru acest termen în mod legal,respectiv la domiciliul indicat în cererea de apel.
Instanța reține că prin serviciul registratură s-a depus adresa nr.233/26.01.2016 prin care Judecătoria Strehaia a comunicat că dosarul nr._ ** a fost soluționat prin sentința civilă nr.1528/11.20.2012, sentință ce a rămas definitivă la data de 19.11.2012 întrucât nu s-a formulat recurs împotriva acesteia.
Față de cele comunicate, instanța din oficiu, invocă excepția perimării și reține cauza pentru soluționarea acestei excepții.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin contestația înregistrata sub nr._ contestatoarea M. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C. A., anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc P. S., în dosarul de executare nr 34/E/2010 si suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că este despărțita în fapt de soțul său, M. O., din anul 2008. Acesta a împrumutat în luna septembrie a anului 2008 o sumă de bani de la intimatul M. C. A., perfectând în acest sens un „contract de împrumut garantat cu ipotecă” autentificat sub nr 2247/10.09.2008 și un act adițional, autentificat sub nr 3116 din 09.12.2008, ambele încheiate la BNP M. D..
A mai arătat ca în contractul în care ea nu figurează ca parte, s-a constituit o ipotecă asupra imobilului bun comun al său, imobil ce a fost construit în timpul căsătoriei, situat în Strehaia, ., jud. M. compus din casă de locuit P+1, anexe, dependințe, împrejmuiri. Acest contract nu este valabil, fiind lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dreptului său de proprietate asupra imobilului ipotecat, nu a știut de existenta acestuia, iar sumele de bani nu au fost cheltuite în familie.
A solicitat în temeiul art 400 ind.1 c. pr.civ, împărțirea bunurilor proprietate comună.
Prin sentința civilă nr.518/23.03.2011 s-a anulat ca netimbrată contestația la executare iar în urma declarării recursului împotriva acestei sentințe, Tribunalul M. a dispus admiterea recursului și rejudecarea cauzei care, în urma retrimiterii a primit nr._ *.
La termenul din 22.06.2011 contestatoarea și-a precizat și întregit acțiunea inițială, contestând și actul de adjudecare din 30.09.2010 al imobilului în litigiu întocmit în dosarul de executare silită nr.38/E/2009 al B. D. C-tin, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.34/E/2010 al B. P. S. și suspendarea executării silite începute în dosarul 34/E/2010.
Prin sentința civilă nr.1104/02.08.2011, instanța a dispus, după ce reclamanta prin apărător a precizat că solicită anularea actului de adjudecare și nu contestație la executare împotriva lui, disjungerea acestui capăt de cerere, apreciind că soluționarea cererii de anulare act de adjudecare întârzie soluționarea împărțirii bunurilor comune în cadrul contestației, formându-se dosarul nr._, ce face obiectul prezentei cauze.
Capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare nu a fost întemeiat în drept.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea acțiunii, motiv pentru care instanța, în baza art.137 alin.1 C.pr.civ., s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții.
Analizând cauza dedusă judecații prin prisma excepției invocate, prin sentința civilă nr.1262/27.09.2011 Judecătoria Strehaia a apreciat că excepția este incidentă și a fost admisă pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a solicitat anularea actului de adjudecare nr.38/E/2009 întocmit la 30.09.2010 de executorul judecătoresc D. C-tin.
Prin actul de adjudecare respectiv, creditorul adjudecatar M. C. A. a devenit, plătind prețul integral de 116.253,75 lei, proprietarul imobilului debitorului M. O., imobil ce consta în una casa locuit, structurata in P+1 etaje, anexe, dependințe, împrejmuiri și teren aferent în suprafață de 387 m.p., .(fost nr.1), jud. M..
Reclamanta a solicitat anularea actului de adjudecare motivând, în esență, că imobilul este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, actul de ipotecă fiind de asemenea nul.
Instanța a reținut că în reglementarea actuală, actul de adjudecare nu mai are natura juridică a unui act jurisdicțional, nu mai constituie rezultatul unei proceduri contencioase, fiind emis de un executor judecătoresc care îndeplinește un serviciu de interes public, astfel încât actul întocmit de acesta în condițiile expres arătate de lege, cu respectarea exigențelor formale pe care legea le impune pentru valabilitatea acelui act este, din acest punct de vedere, un act de autoritate publică și are forța probantă specifică unui asemenea act, fără a fi act de jurisdicție.
Acest aspect presupune că actul de adjudecare nu mai poate fi atacat pe calea contestației la executare întrucât faza executării silite s-a încheiat, motiv pentru care și în speța de față, reclamanta și-a precizat cererea inițială, solicitând anularea actului.
Instanța a reținut, în continuare, din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 518 C.pr.civ., că după finalizarea executării silite, actul de adjudecare intră în circuitul civil și produce efecte erga omnes, deci poate fi atacat în condițiile dreptului comun, fără a se invoca neregularități ale actelor de executare premergătoare întocmirii sale, deoarece constituie un contract de vânzare cumpărare, cu unica particularitatea că voința vânzătorului a fost suplinită prin intervenția organelor de executare silită.
Prin urmare, pentru a fi îndreptățit să formuleze o acțiune în anularea actului respectiv este necesar să existe o identitate între persoana care introduce cererea și titularul dreptului real asupra bunului vândut prin licitație publica.
În speță, reclamanta nu a exhibat vreun înscris care să conducă la concluzia că bunul urmărit (și adjudecat) era comun, în sensul de a proba că, deși imobilul era înscris doar pe numele soțului debitor, a fost dobândit în timpul căsătoriei prin incidența prezumției de comunitate, respectiv o hotărâre judecătoreasca prin care să se fi constatat calitatea de bun comun, potrivit art.111 C.pr.civ.
Prin urmare, instanța, constatând ca reclamanta nu are calitate procesuală activă în promovarea prezentului demers judiciar, a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Având în vedere dezlegarea data excepției invocate, instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la cererea reclamantei de introducere în cauză, în calitate de pârât, a numitului M. O..
Instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la susținerile reclamantei din concluziile scrise privitoare la recuzare întrucât s-au depus după închiderea dezbaterilor, acestea trebuind formulate in conformitate cu dispozițiile art.29 alin.1 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 13.01.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 pct.1 cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.692/313/ 2011* ce are ca obiect partaj bunuri comune, măsură menținută și prin încheierile din 14.03. 2014 și 29.06.2015.
La data de 13.01.2016, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei.
În ședința publică din data de 28.01.2016, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de apel și a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. În materie comercială termenul de perimare este de șase luni.
Potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate, președintele instanței va cita de urgență părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
Potrivit art. 253 C.pr.civ., dacă instanța constată că perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacată o data cu fondul procesului. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
În cauză, instanța constată că la termenul din 13.01.2012, s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 pct.1 cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ * având ca obiect partaj bunuri comune, dosar soluționat în sensul casării sentinței nr.1104/ 02.08.2011 și trimiterii spre rejudecare, ocazie cu care s-a format dosarul nr.692/313/211** soluționat prin sentința civilă nr.1528/11.10.2012, sentință ce a rămas definitivă la data de 19.11.2012 întrucât nu s-a formulat recurs împotriva acesteia.
Cum art.248 cod procedură civilă, sancționează lipsa de atitudine a apelantului care, deși cunoscând că dosarul nr._ ** a fost soluționat prin sentința civilă nr.1528/11.20.2012, sentință ce a rămas definitivă la data de 19.11.2012, nu a făcut niciun demers în vederea continuării judecății, instanța în temeiul art. 252 raportat la art. 248 cod procedură civilă, va constata perimat apelul formulat împotriva sentinței civile nr.1262/27.09.2011 pronunțată de către Judecătoria Strehaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă M. R., împotriva sentinței civile nr.1262/27.09.2011 pronunțată de către Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. A., având ca obiect anulare act.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R./12.02.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond D. C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Hotărâre din 14-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 19/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
