Pretenţii. Sentința nr. 2042/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2042/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 578/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 578/A
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. Județean de urgență D. T. S., împotriva sentinței civile nr. 2042/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în contradictoriu cu intimatul pârât D. DANUȚ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul lipsă apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Intimatul pârât solicită respingerea apelului.
În baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12.12.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S. în contradictoriu cu pârâtul D. DANUȚ a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1238 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 11,12.2010 numitul D. DANUȚ a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 11.12._10, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1238 lei în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare..
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. respectiv să indice probatoriile solicitate, respectiv înscrisurile pe baza cărora solicită despăgubiri, fișă de observație, deviz și modul de calcul al acestora.
La data de 27.01.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări însoțite de bilet de ieșire din spital, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul P. I. nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2042/23.05.2014 Judecătoria D. T. S., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ D. T. S., în contradictoriu cu pârâtul D. DANUȚ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar ,instanța reține faptul că pârâtul a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență D. T. S.– Secția chirurgie generală, fiind internat în perioada 11.12._10.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât., afirmând că a fost internat după o agresiune prin forță fizică, persoană nespecificată.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârât, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel apelantul reclamant S. Județean de Urgență Dr Tr S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că, în data 11.12.2010 pârâtul a fost internat in cadrul unității in urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 11.12._10, în urma internări, pârâtul D. DANUȚ figurează ca debitor in evidentele contabile cu suma de 1238 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii.
In conformitate cu art. 124-127 Cod Procedura Fiscala a solciitat dobânzi si penalități de la data externării, până la achitarea debitului total
In temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligatiasa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de serviciii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asiguirari de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asitenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Desi parata a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus Ia secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plingere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens.Tinand seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate. Menționam ca nu intra in sarcina noastră sa facem diligentele necesare pentru a afla făptuitorul, ci a paratei, debitoare, spitalizate in unitatea noastră.
Cat privește prescrierea faptei, in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripitia incepe sa curgă de la data de 1 ianurie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2009, întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termenul legal. In ceea ce privește invocarea art.91-92 din Legea nr. 95/2006 privind acordarea asistentei medicale in caz de urgenta, au arătat ca urgenta este doar de 24h, restul spitalizării pe secție, in cazul accidentului rutiere/agresiunilor trebuiesc achitate de partea vinovata. In cazul in care nu se cunoaște partea vinovata, partea vătămata are obligația de a depune înscrisuri doveditoare privind numele făptuitorului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit motivelor formulate și în conformitate cu dis part. 479 alin1 C pr civilă, instanța constată apelul nefondat .
Astfel, potrivit art. 478 C pr civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înainte instanței de apel de alte motive decât cele invocate în prima instanță, și totodată nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În același timp potrivit art. 148 alin 1 C pr civilă, cererea de chemare în judecată care investește instanța trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele și calitatea părților și respectiv obiectul cererii, temeiul juridic al acțiunii prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină cererea.
Instanța investită cu soluționarea cererii, este ținută să judece cauza în limitele investirii, implicit prin prisma temeiului juridic invocat.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta precizează ca temei juridic disp. art. 313 din Legea 95/1996 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Urmează a se constata că, textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor în curs de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când acordarea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
Prin urmare, în raport de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă și care nu poate fi schimbat în căile de atac, sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 480 alin 1 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență D. T. S., având Cod fiscal_ și sediul în D. T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2042/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în contradictoriu cu intimatul pârât D. D. având CNP_ și domiciliul în . având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. B.L./BM
4ex/15.10.2014
Jud fond T. A
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1156/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 743/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
