Pretenţii. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. B. împotriva pârâților ., B. A., D. M., având ca obiect,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. V. pentru reclamant,martorii S. C. A. și G. M. S.,lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură Inspectoratul de Jandarmerie M. a depus la dosar două procese verbale pentru executarea mandatului de aducere a martorilor.
Au fost audiați martorii prezenți S. C. A. și G. M. S. sub prestare de jurământ, susținerile lor fiind consemnate în declarațiile atașate la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al reclamantului a solicitat instanței ca martorul S. C. A. să fie întrebat „ dacă afirmațiile făcute în emisiunea „Revista Presei „la postul de Televiziune TELE 2, au reprezentat critici la aspectele publice ale reclamantului ca senator „.
Instanța respinge această întrebare argumentată de faptul că, aprecierea semnificației acestor afirmații este atributul instanței de judecată, iar nu al martorului.
S-a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M., invocată prin întâmpinare: acțiunii de față, iar apoi pe fondul cererii de chemare în judecată:
Avocat G. V. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M..
Pe fond, a arătat că se impune admiterea cererii de chemare în judecată, precizând că s-a făcut dovada faptei ilicite, respectiv utilizarea expresiilor jignitoare, insinuate și vexatorii folosite la adresa reclamantului și a familiei acestuia cu ocazia difuzării emisiunii „Revista Presei” de către radiodifuzorul . pentru postul de televiziune TELE 2 ,au lezat grav imaginea reclamantului, acesta fiind marginalizat de colegii de partid. Realizatorii emisiunii au fost sancționați contravențional în urma acestei emisiuni. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
Constată că la data de 20.06.2014 reclamantul M. B. a chemat în judecată pe pârâții ., B. A., D. M.,pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se admită acțiunea ,pârâții să fie obligați, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 210.000 lei,reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit, ca urmare a expresiilor jignitoare, insinuante și vexatorii folosite la adresa reclamantului și a familiei acestuia, cu ocazia difuzării emisiunii „Revista Presei" de către radiodifuzorul . pentru postul de televiziune TELE2 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul menționează că la data de 31.03.2014, postul de televiziune TELE 2, deținut de ., a difuzat emisiunea „Revista presei", realizată de A. B., director general al acestui post de televiziune. Emisiunea în cauză a fost difuzată la ora 10,43 și în reluare, la ora 18,oo.
In timpul emisiunii „Revista presei", A. B., realizator al emisiunii a făcut comentarii tendențioase la adresa reclamantului, dar și la adresa celorlalți membri ai familiei acestuia,prejudiciind demnitatea și onoarea, atât în raport de sine, cât și în raport cu ceilalți membri ai familiei.
In cadrul acestei ediții a emisiunii, realizatorul acesteia a afirmat următoarele: ziar acela al domnului M. B. (B., băiatul mamei - titlul unei melodii lăutărești de petrecere). Lasă că ne distrăm și pe seama ziarului ăstuia, ce, de domnul bălălău nu putem să facem miștouri, nu putem să facem arogante? Bineînțeles că putem, căci este unul dintre preferați noștri. Și uite că tot veni vorba de domnul M. B., nu-i așa că nu v-ați așteptat niciodată la una ca asta, ca domnul să fie preocupat el așa, de problemele oamenilor din mediul rural- Domnul M. B. pun pariu că nu poate să doarmă nici în apartamentul său din Bucureși apartament închiriat, nici în vila sa din Drobeta Turnu Severin, la gândul că oamenii din mediu, rural au probleme, băi fraților, au probleme, uite, noroc c-avem senator care este preocupat problemele oamenilor, că altfel, unde Doamne iartă-mă am fi ajuns, nu? Hai că poate ne mai distrăm …(sic!) Onorant, hai c-a-nceput bine să vezi că pe lista națională ,mai ales a unui partid extrem de important se află și un Mehedințean, dar nu dintre cei plecați aiurea, ca să se afirme pe alte meleaguri, ci un bărbat matur, care muncește, își trăiește idealurile, aici, lângă oamenii pe care i cunoaște și lângă care a trăit, a consemnat A. Gensina, așa îi este numele. Alexandr Gensina, dacă-i numele tău real, nu ți se parc că ești un pic cam pupi-n-curist, adică cum poți să faci introducerea la un interviu cu neică nimeni (aluzie Mariu B.) și să spui că e un bărbat matur, care muncește, își trăiește idealurile, aici, lângă oamenii .
În urma ediției emisiunii „Revista presei" difuzată și în reluare a doua zi, reclamantul a solicitat radiodifuzorului să i se acorde accesul la înregistrarea acestei emisiuni, pentru a formula un drept la replică, solicitare la care nu a primit niciun răspuns.
Ulterior, la data de 20.05.2014, prin Decizia nr. 371/20.05.2014, Consiliul N. a Audiovizualului, după o monitorizare atentă a emisiunilor radiodifuzorului . a dispus amendarea acestuia cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 1 pentru afirmațiile făcute de realizatorul emisiunii „Revista presei" în timpul emisiunii din data de 21.02.2014 cu privire la afirmațiile făcute la adresa reclamantului și a familiei acestuia.
1. Texte de lege incidente:
Potrivit dispozițiilor art, 30 din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
Potrivit dispozițiilor art. 71 din Noul Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private; (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fă respectarea limitelor prevăzute la art. 75; (3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 7 potrivit dispozițiilor arc. 72 din Noul Cod civil, (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale; (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără - consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la ari. 75, potrivit dispozițiile art. 73 din noul Cod civil, (1) orice persoană are dreptul la propria imagine; (2) în exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau., după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. lit. e și ( din Noul Cod civil, si rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intim personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 75 d . Noul Cod civil, (1) nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingeri t care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omul la care România este parte; (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 1.357 din Noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare; (2) autor prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, potrivit dispozițiilor art. 1.358 din N . Cod civil, pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi, potrivit dispozițiilor art. 1359 din Noul Cod civil, autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și, prin feb; în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv, potrivit dispozițiilor art. 1369 di Noul Cod civil, cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună știință, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în privința celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea judecată a autorului faptei ilicite, potrivit dispozițiilor art. 1370 din Noul Cod civil, dace. prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ei toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă, potrivit dispozițiilor art. 1373 d noul Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte o fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate; (2) Ei comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori ; altuia; (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurare putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționa fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
In ceea ce privește dispozițiile incidente din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, art. 30, precizează că furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine, art. 40 stabilește că în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unor persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; daci acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur . situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct. vedere, trebuie să se precizeze acest fapt, iar art. 52 impune ca persoana care se consideră lezată prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informații eronat denumită în continuare solicitant, poate cere radio difuzor ului, în termen de cel mult 15 zile de data difuzării acestuia, revizionarea sau reaudierea programului în cauză; (2) Radiodifuzorul are obligația de a asigura accesul la revizionarea ori la reaudierea programului în termen de 24 ore de la data primirii unei solicitări scrise, fie direct, la sediul radiodifuzorului, fie indirect, prin înmânarea unei copii video sau audio, după caz.
In ceea ce privește fapta ilicită săvârșită
a.Noțiunea de încălcare a dreptului la integritate, onoare și imagine.
Din acest expozeu se constată, printre altele, că în sens larg dreptul la integritate morală protejează viața privată și totodată dă naștere unui mănunchi de prerogative, în primul rând dreptul la onoare și la demnitate, la care se adaugă dreptul la imagine și dreptul la secret. De altfel, acestea sunt și cele mai elaborate în doctrină și jurisprudență.
Pe de altă parte, drepturile personalității au un obiect care corespunde unor noțiuni generice de evocare, rebele la o definiție precisă: libertate, onoare, respect, viață privată etc. Aceste noțiuni vagi îl obligă pe judecător la determinarea lor progresivă și evolutivă operațiune, desigur, dificilă.
Dreptul la propria imagine, care la origine a fost opera jurisprudenței, este un drept al personalității, un drept primordial, pentru fiecare, de a sustrage altuia reprezentare, persoanei sale, în teorie, fundamentul dreptului la imagine este diferit și dificil de conturat. Unii autori consideră dreptul la imagine ca un drept de proprietate. Astfel prerogativa pe care fiecare o deține asupra imaginii sale constituie un drept subiectiv, iar exclusivitatea pe care persoana o are asupra persoanei sale face din acest drept un drept de proprietate.
In cazul reclamantului prejudiciul invocat nu vizează strict folosirea fără acordul reclamantului a imaginii ci încălcarea dreptului la imagine, în raport de demnitate, onoare, respect și de viață privată, statutul personal și statutul de senator PDL.
b.Afectarea imaginii, onoarei și demnității reclamantului.
Așadar, prin difuzarea la data 31.03.2014 la ora 10,43 și, în reluare, la ora 18°° a emisiunii Revista presei, i-au fost încălcate drepturile la viata intima si privata si dreptul la imagine.
În acest caz dreptul la informare și exprimare a fost exercitat cu rea credința de realizatorul emisiunii, abuziv si contrar scopului sau social.
In urma difuzării emisiunii, familia, prietenii si marea majoritate a opiniei publice și au schimbat pararea despre reclamant, fiindu-mi grav afectata imaginea publica cariera, fiind luat chiar în derâdere, numit țăran, bălălău, incult ,neica nimeni, fără performanțe politice, etc.
Garanția pe care art. 10 din CEDO o conferă ziariștilor, jurnaliștilor și realizatorilor de televiziune (ca formatori de opinie), cu privire ia relatarea unor probleme, este strict condiționată de existența unui interes general, cu condiția ca formatorul să acționeze de bună-credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice.
In prezenta cauză nu se poate retine în favoarea pârâților că au acționat cu bună credință, odată ce au uzat, în mod repetat, de expresii insinuate, comparații jignitoare anunțând în prealabil subiectul relatat ca fiind o mare dezvăluire, amplificând efectul și prejudiciul produs reclamantului.
Practic prin maniera in care s-a acționat s-a urmărit stârnirea unui maxim interes din partea opiniei publice dar si unui profit semnificativ, prin înfățișarea unor elemente comparații de natură a prejudicia iremediabil imaginea, demnitatea și onoarea reclamantului atât în raport de sine și familie, cât și în raport de opinia publică.
Indiferent de imaginea pe care reclamantul a înțeles sa o formeze si sa o promovez, nu se poate aprecia că insinuările, jignirile și comparațiile făcute cu o persoană fără educație, de neglijat, etc, i-ar aduce beneficii.
3. In ceea ce privește daunele morale solicitate
Acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate drepturilor personal nepatrimoniale ocrotite de lege, prin emisiuni de televiziune, este recunoscută atât de practica instanțelor române, cât și de cea a majorității statelor europene, în virtutea funcției educativ-preventive și reparatorii a răspunderii civile delictuale.
Astfel, prin reținerea vinovăției civile a pârâților și obligarea acestora la acoperire; prejudiciului moral cauzat reclamantului, nu se produce o încălcare a libertății de exprimare a realizatorului de emisiune și nici a postului de televiziune, măsura apărând justificată prin raportare la scopul urmărit, anume protejarea reputației altei persoane respectând principiul proporționalității.
Se impune a evidenția faptul că toate instanțele civile care au analizat cauze similare au stabilit că modalitatea de reparare a prejudiciului este una mixtă, iar odată făcută proba faptei ilicite, această împrejurare este și suficientă în a proba implicit și prejudiciului moral, instanțele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Față de cele menționate, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 210.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit, ca urmare a expresiilor jignitoare, insinuante și vexatorii folosite la adresa reclamantului și a familiei acestuia, cu ocazia difuzării emisiunii „Revista presei" de către radiodifuzorul . pe postul de televiziune TELE2.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 30 din Constituției României, art. 71-75 din Noul Cod civil, art. 1357, art. 1359 și art. 1373 din Noul Cod civ. coroborate cu dispozițiile art. 30 și art. 40 din Decizia nr. 220/2011, privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:decizia nr. 371/20.05.2014, Consiliul Național al Audiovizualului,extras recom cu privire la .,extras site TELE 2 cu privire la structura de conducere a postului de televiziune;taxa judiciară de timbru, în cuantum de 100 lei.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile anexate, proba testimonială, indicând numele acestora, și proba cu interogatoriul pârâților.
Pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Au susținut că în speță sunt incidente disp. art. 10 din CEDO ,prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare datorită faptului că deși limitele unei critici admisibile sunt mai largi în privința unui om politic, unui funcționar public,vizați în această calitate decât în privința unui om obișnuit ,iar ziariștilor le revine obligația de a răspândi informații și idei în legătură cu domenii de interes public,presa nu trebuie să depășească limitele stabilite în vederea protecției dreptului la reputație a persoanelor vizate, care ca element al vieții private este protejat de art.8 din CEDO.
Potrivit codului deontologic al jurnalistului, acesta este dator că caute, să respecte și că comunice faptele așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile, in virtutea publicului de a fi informat. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe baza factuală,iar în relatarea faptelor și a opiniilor jurnalistului va acționa cu bună credință,iar presa are datoria primordială de a respecta drepturile omului, să respecte viața privată a persoanei ,ori în speța dedusă judecății atât televiziunea cât și jurnaliști care lucrează în cadrul acestuia au respectat regulile enunțate mai sus și au dat dovadă de bună credință.
Din conținutul emisiunii a rezultat că aceste texte nu conțin expresii și comparații insultătoare la adresa reclamantului.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile civile delictuale,respectiv există fapta ilicită,existența unui prejudiciu moral și vinovăția,precum și o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
De asemenea au precizat că emisiunea pe care o realizează A. B. este un pamflet(genul de emisiune pe care o face și M. B. la Antena 3),considerând că reclamantul nu a fost jignit ,iar în această emisiune s-au făcut doar anumite comentarii în limitele legii, fără a afecta imaginea sau demnitatea acestuia.
În întâmpinarea sa, pârâta D. M. a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că ea este doar administratorul ., iar nu realizator de emisiuni la televiziunea Tele 2.
În apărare, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2014, cauza a fost suspendată în baza art. 411 c.pr.civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 24.09.2014 reclamantul B. M. a făcut cerere de repunere pe rol,iar la data de 07.10.2014 cauza a fost repusă pe rol.
In ședința publică din 21.10.2014, apărătorii aleși ai părților au solicitat încuviințarea probei testimoniale ,cu înscrisuri și interogatoriu,probe care au fost încuviințate de instanță, fiind audiați martorii R. A., Șomntea C., S. C. A. și G.
Deși citați la mai multe termene cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, pârâții persoane fizice nu s-au prezentat în instanță pentru administrarea acestei probe.
Cercetând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M., Tribunalul constată că aceasta este întemeiată, dat fiind următoarele argumente:
Calitatea procesuală, respectiv titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului sau obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății, în privința calității procesuale pasive, impunându-se a se analiza, pornind de la raportul juridic dedus judecății supus cercetării, dacă această pârâtă este obligată în acest raport.
În speță este de evidențiat că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul nu a reproșat acestei pârâte săvârșirea faptei ilicite, iar din înscrisurile administrate în cauză( filele 10-12), a reieșit că D. M. este doar administratorul ., calitate în care nu poate răspunde personal pentru eventuale fapte ilicite săvârșite de către prepușii societății comerciale, art. 72 din Legea 31/1990 fiind în sensul că „obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege”
Pe fondul cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâților B. A. și ., instanța constată și reține următoarele:
În cadrul emisiunii Revista presei, difuzată în data de 31.03.2014 de către postul de televiziune local Tele 2, aparținând radiodifuzorului ., pârâtul B. A., în calitate de realizator și prezentator, a făcut referiri atât la ziarul local pe care reclamantul l-ar deține, afirmând că se poate distra atât pe seama publicației, ca și a persoanei reclamantului-al cărui nume de familie a fost redat ca fiind acela de B.-cu precizarea semnificației acestui nume ca fiind titlul unei melodii lăutărești de petrecere din perioada comunistă, relatările ironice vizând în esență grija și preocuparea reclamantului, în calitatea sa de senator, de a rezolva problemele cetățenilor din mediul rural, autorul susținând că reclamantul nici nu poate dormi în apartamentul închiriat în București, respectiv în vila sa din municipiu, la gândul că oamenii din mediul rural au probleme.
Conținutul sus enunțatului material a fost redat integral în acțiunea formulată, iar acesta a fost recunoscut de ambii pârâți,
Față de data la care a avut loc respectiva emisiune, dată la care se susține că a fost săvârșită fapta ilicită, cauzei îi este aplicabil Codului civil în vigoare la data de 01.10.2011, de asemenea, raportat la situația de fapt expusă, incidente acesteia îi sunt și dispozițiile art.30 din Constituția României, respectiv jurisprudența CEDO în materie.
Art.30 alin.1 din Constituția României, stipulează că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, alin.6 al articolului precizând că, o astfel de libertate nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la imagine.
Și în art.1359 cod civil s-a reglementat atât îndatorirea oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul lucrului le impun, precum și drepturile și interesele legitime ale altor persoane, cât și sancțiunea care intervine în cazul încălcării acestei îndatoriri, textul impunând obligația răspunderii pentru toate prejudiciile cauzate, prin repararea acestora.
Reclamantul, în cererea pendinte, a invocat că, materialul difuzat de către postul de televiziune Tele 2 la data de 31.03.2014, i-a încălcat dreptul la viață privată, la demnitate și la propria imagine, drepturi ce sunt reglementate în dreptul intern prin art.71, art.72 și art.73 cod civil, imputându-le pârâților că numele atribuit și maniera de expunere a discursului a fost una insinuantă și jignitoare, de natură a-i prejudicia imaginea personală și demnitatea.
Tribunalul constată că, nici drepturile afirmate de reclamant ca fiind lezate, nu sunt unele absolute, Codul civil prevăzând atât posibilitatea limitării acestora în situațiile prevăzute de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturilor omului la care România este parte( art.75 alin.1),cât și faptul că, exercitarea cu bună credință a drepturilor și libertăților constituționale nu constituie o atingere a acestora( art.75 alin.2).
În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare este considerată una dintre valorile esențiale ale societății democratice( ex.cauzele D. contra României și Lingens contra Austriei), în conținutul căreia trebuie acceptate nu numai informațiile neutre, ci și cele care acuză, șochează sau neliniștesc, libertatea jurnalistică cuprinzând și recurgerea la o anumită doză de exagerare și provocare.
Practic, în adoptarea soluției, trebuie să se țină seama de rolul ce revine presei într-o societate democratică în care, deși nu trebuie să depășească anumite granițe, îi revine sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, a rolului său de „ câine de pază al democrației”, informații asupra unor chestiuni politice și subiecte de interes general, în aceste cazuri această libertate fiind cu atât mai importantă.
Mai mult, este de evidențiat că, în privința unui om politic, limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în cazul unui individ obișnuit, acesta fiind expus în mod inevitabil unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale atât din partea ziariștilor, cât și al cetățenilor, prin urmare, trebuie să dea dovadă de mai multă toleranță ( cauza Lingens contra Austriei ).
În speță se reține că, afirmațiile făcute de către autorul emisiunii Revista presei din data de 31.03.2014, emisiune al cărui format prezentat oficial pe postul tele 2 este acela de pamflet, au fost generate de publicarea într-un ziar local a unui articol în care se lăuda activitatea de senator îndeplinită de reclamant pentru semenii mehedințeni, iar ele privesc o chestiune de interes public câtă vreme se referă la comportamentul de senator al acestuia, concretizat în preocuparea de rezolvare a problemelor cetățenilor din mediul rural, uimirea și ironia manifestată de ziarist față de această atitudine a senatorului, reprezentând practic instrumentul de redare a notelor critice la adresa reclamantului, ca persoană publică.
Cât privește termenul de „B.” folosit de pârât pentru stabilirea identității reclamantului, acesta nu este jignitor în sine tocmai pentru că nu se referă la aspectul fizic al reclamantului, semnificația sa fiind enunțată la momentul rostirii ca fiind cea a titlului unei melodii lăutărești, percepută astfel chiar de către martorii audiați, colegi de partid cu reclamantul.
În temeiul celor de mai sus expuse, apreciind că fapta jurnalistului pârât, concretizată în afirmațiile ironice la adresa activității și atitudinii de senator a reclamantului, nu este una ilicită, ci se circumscrie dreptului la liberă exprimare, drept ce a fost exercitat în limite legale - fiind respectată proporționalitatea ce trebuie să dăinuie între interesul publicului de a fi informat asupra fiecărei probleme de interes general și dreptul la viață privată al oricărei individ, - nu poate fi antrenată răspunderea sa și a societății chemate în judecată în calitate de comitent, față de cei doi pârâți urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M. și respinge ,în consecință, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor . și B. A..
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, A. M. | ||
Grefier, L. I. |
MA/LI/5 ex.
Data:09.02.2015
Confidențial cod.op.2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 395/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2685/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
