Revendicare imobiliară. Hotărâre din 02-02-2016, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 139/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 139/A
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea acțiunii civile, după anularea sentinței, formulată de reclamanții T. C. și Șocâte E. în contradictoriu cu pârâți M. D. și M. T. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.o1.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, după care s-a reținut cauza spre rejudecare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile după casare:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A., sub nr._, reclamanții T. C. și Șocîte E. au chemat în judecată pe pârâții M. D., M. T. I. și S. N. susținând că pârâții au ocupat proprietatea reclamanților din punctul Cracu L. de 1,5 ha abuziv solicitând eliberarea terenului și despăgubiri pentru folosirea proprietății abuzive cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au precizat ulterior că înțeleg să renunțe la judecată cu privire la pârâtul S. N. astfel că prin încheierea de ședință din data de 14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată cu privire la pârâții M. D. și M. T. I., și constituirea unui nou dosar având ca părți: reclamanți T. C. și Șocâte E. iar pârâți M. D. și M. T. I., fiind înregistrat pe rolul instanței la data de 15.01.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2014 a fost desemnat să efectueze expertiza domnul S. C. urmând ca expertul să se identifice prin punct, suprafață și vecinătăți cele două terenuri în litigiu, să se precizeze actele de proprietate în care se regăsesc terenurile revendicate, să se precizeze dacă terenurile sunt îngrădite și dacă pe acestea se află edificate construcții, să se precizeze cine exercită posesia asupra terenurilor în litigiu, să se precizeze categoria de folosință a terenurilor, să se întocmească schița terenurilor și să se precizeze dacă pârâții ocupă din terenul reclamanților, în caz afirmativ ce suprafață, raportul de expertiză fiind depus la data de 28.04.2014 .
Pârâții M. D. și M. T. I. au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea fiind încuviințate de instant, expertul depunând răspuns la obiecțiuni la data de 08.09.2014.
La termenul de judecată din data de 16.09.2014, prin tragere la sorți instant a desemnat expert în specialitatea agricultură pe P. V., urmând ca acesta să stabilească valoarea lipsei de folosință a terenului revendicat de reclamanți pe ultimii 3 ani, să stabilească valoarea fânului cosit de către pârâți pentru ultimii 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată și să indice dacă pe terenul revendicat sunt plantați pomi fructiferi, în caz afirmativ, care este vârsta acestora, expertiza fiind depusă la data de 02.12.2014.
Prin sentința civila nr. 58/24.02.2015 Judecătoria Baia de A. a respins acțiunea, ca nefondată și a obligat reclamanții T. C. și Șocîte E. în solidar să plătească pârâților M. D. și M. T. I. în solidar suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reținând următoarele:
Reclamanții T. C. și S. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. D., Mihutescu T. I., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 1,5 ha situat în punctul Cracul L., pe care aceștia l-au ocupat în mod abuziv și despăgubiri pentru folosința terenului.
Instanța a reținut că potrivit disp. art.563 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Din textul legal menționat rezultă că acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Instanța a reținut că, art. 249 din codul de procedură civilă prevede că „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”.
Rezultă că pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
În dovedirea dreptului de proprietate reclamanții au depus la dosarul cauzei sentința civilă 430, din data de 11.10.2011.
În apărare pârâtul M. T. I. a invocat drept titlu de proprietate un act de schimb din 25.06.1967 și un testament din data de 27.11.1972 iar pârâtul M. D. a invocat drept act în baza căruia deține terenul certificatul de moștenitor nr. 3/2000 din data de 13.03.2000.
Având în vedere că atât reclamanții cât și pârâții invoca acte în ceea ce privește terenul în litigiu instanța va proceda la compararea titlurilor invocate de părți.
Astfel în sentința civilă 430, din data de 11.10.2011 invocată drept act de proprietate de către reclamanți sunt menționați vecinii terenului revendicat respectiv la punctul 8 se menționează teren fânețe în suprafață de 7500 mp situat în pct. „ Cracul lung” cu vecinii la E- P. I., V- Șocâte I., N- Drum, S- T. D. iar la punctul 1 terenului fânețe în suprafață de 7500 mp. situat în puc. „ Cracul lung” cu vecinii E- P. I., V- T. I., N- Drum, S- pădure. Din schițele anexate raportului de expertiză ( anexa 1 și anexa4), rezultă că terenul identificat ca fiind revendicat de reclamanți are ca vecin printre alte persoane pe I. S., vecin care nu figurează în actul de proprietate invocat de reclamanți.
Din actul invocat de pârâtul M. T. I. respectiv actul de schimb aflat în copie la fila 53 dosar și testamentul aflat în copie la fila 54 dosar, rezultă că terenul menționat în punctul Cracul L. avea ca vecin la miază-zi pe G. S..
Coroborând aceste două acte cu actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 55 în care se menționează ca vecin al terenului ce face obiectul contractului la răsărit M.-T. M. iar la miază zi I. S., coroborat cu martorii audiați și cu raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța va da eficiență, în raport și de data actelor invocate de părți și de susținerea reclamanților din cerere de chemare în judecată, că ar fi intrat în posesia terenului revendicat în anul 2011 după partaj, actelor invocate de către pârâți apreciind că T. C. și Șocâte E., nu au făcut dovada în mod indubitabil că pârâții M. D. și M. T. I. ocupă din terenul reclamanților, considerente pentru care a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare ca nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții instanța a reținut că art. 1357 alin. 1 din Codul civil prevede că „Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.” iar potrivit alin.2 al aceluiași articol „ Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai mică culpă.”
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ câteva condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Având în vedere că, în prezenta cauză capătul de cerere având ca obiect revendicare urmează a fi respins instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că a respins și capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Instanța a reținut că potrivit disp. art. 453 alin. 1 C. ,, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
De asemenea, dispozițiile art. 455 C. statuează că ,, Dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.”
În concluzie, având în vedere dispozițiile menționate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții T. C. și S. E., în contradictoriu cu pârâții M. D. și M. T. I. ca nefondată și a obligat reclamanții T. C. și Șocîte E. în solidar să plătească pârâților M. D. și M. T. I. în solidar suma de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel, apelanții-reclamanți T. C. și Șocâte E. invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În motivarea căii de atac exercitată apelanții au arătat că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în suprafață de 1,5ha dar și a faptului că terenul se află în posesia intimaților cu actele pe care le dețin, registru agricol, ..10.2011, concluziile expertului desemnat în cauză care sunt precise și clare în acest sens
S-a susținut că prin compararea acestor acte de proprietate cu actul de schimb al pârâților intimați care este anterior intrării în vigoare a legii 18/1991 se poate constatat că primele sunt bine caracterizate, astfel încât în mod nejustificat a fost respinsă acțiunea.
Intimații pârâți M. D. și M. T. I., au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea apărărilor intimații au susținut că apelanți cu rea credință au introdus în partaj în anul 2011 terenul de 1,5 ha pentru care nu au acte, iar dacă ar fi avut autorilor ar fi rezultat prin împărțire două terenuri și nu patru.
S-a susținut că pe terenurile măsurate de expert se află construit un grajd de peste 30 ani și că folosesc aceste terenuri de peste 50 ani.
În aplicarea disp. art. 201 c.p.civ., apelanții au formulat răspuns la întâmpinare în care au arătat că dețin acte pentru terenul aflat în litigiu acestea fiind înregistrat la poziția lor de rol.
Prin decizia nr.799/A/2015 a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți T. C. și Șocîte E. și anulată sentința nr.58/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A..
Tribunalul a considerat că prima instanță nu a stabilit o stare de fapt completă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată care să permită pronunțarea unei soluții argumentată în fapt și în drept de natură să înlăture cea mai mică suspiciune privind drepturile părților.
Astfel, deși apelanții reclamanți au cerut că intimații pârâți să le elibereze suprafața de 1,5 ha teren ce constituie proprietatea lor, nu s-a stabilit când a fost ocupat terenul revendicat; care este suprafața pretinsă a fi fost ocupată de fiecare dintre intimații pârâți și alte aspecte de natură a lămurii raporturile juridice privind apartenența terenurilor revendicate.
Pentru motivele arătate tribunalul în temeiul disp. art. 480 alin. 2 c.p.civ. a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare.
Rejudecând cauza cu evocarea fondului Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții T. C. și Șocâte E. au chemat în judecată pe pârâții M. D. și M. T. I. solicitând obligarea acestora să le lase deplina proprietate și pașnica folosință asupra terenului în suprafață de 1,5 ha situat în localitatea B., pct. Cracu L. și să le plătească lipsa de folosință a terenului.
În dovedirea dreptului de proprietate reclamanții au depus la dosar s.c. nr. 430/11.10.2011pronunțată de Judecătoria Baia de A., adeverințele cu poziția de rol nr. 129/2013 și 18/2013 eliberate de Primăria Comunei B., certificat de moștenitor nr. 1118/1984 privind succesiunea autorului T. I. decedat la data de 14 iulie 1984.
Pârâții au formulat întâmpinare arătând că terenul revendicat de reclamant a constituit obiect al actului de schimb din anul 1967, schimb intervenit între T. D I. și T. D C. care au fost frați și că ulterior terenul a fost testat și respectiv vândut prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 508/13.11.2001.
Au fost depuse în susținerea apărărilor actul de schimb încheiat la data de 25 iunie 1967, testamentul autentificat sub nr. 4191/1972, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 508/2001.
Analizând cererea de chemare în judecată, în raport de probele administrate cauzei și actele normative cu incidență, tribunalul constată următoarea stare de fapt:
Terenul în suprafață 1,5 ha situat în localitatea B., pct. Cracu L. provine de la autorul comun al părților T. D. decedat la data de 13.04.1924.
Din declarația reclamantei Șocâte E. aflată la fila 77 rezultă că T. D. a avut 6 copii, că nu a fost dezbătută succesiunea acestuia, dar că între cei 6 descendenți a avut loc un partaj voluntar asupra terenurilor în suprafață de 10 ha rămase în moștenire la data deschiderii succesiunii.
Existența partajului voluntar intervenit între descendenții autorului T. D. rezultă și din actul de schimb încheiat la data de 25 iunie 1967 între doi dintre cei 6 fii ai autorului comun, respectiv între T. D C. și T. D I..
Din corpul actului de schimb rezultă că T. D C. care este autorul pârâților a dat autorului reclamanților T. D I. terenul moștenit din pct. V., . D I. autorul reclamanților a dat în schimb terenul moștenit din pct. Cracu L., . litigiu).
Din același înscris care nu a fost contestat rezultă că cei doi copermutanți au intrat în posesia efectivă a terenurilor ce au constituit obiect al schimburilor de la data încheierii actului – 25 iunie 1967.
În baza acestui schimb T. D C. testează nurorii sale T. M. prin testamentul autentificat sub nr. 4191/17.11.1972 terenul în litigiu din pct. Cracu L..
La rândul său T. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 508/13.11.2001 înstrăinează același teren din pct. Cracu L. numiților G. D. și G. I..
În anul 2011 moștenitorii copermutantului T. D I. (reclamanți în cauză) în procesul de partaj succesoral ce a constituit obiectul dosarului nr._ au cerut partajarea bunurilor rămase în moștenirea autorului lor T. D I. introducând în activul succesoral al acestuia ambele terenuri care au constituit obiect al schimbului intervenit la data de 25 iunie 1967, respectiv atât terenul din pct. V. primit de tatăl lor de la autorul pârâților T. D C. cât și terenul din pct. Cracu L. dat de autorul acestora în schimb autorului pârâților.
Prin sentința civilă nr. 430/11.10.2011 a fost consfințită tranzacția încheiată de părți iar terenul din pct. Cracu L. (din litigiu) a intrat în loturile celor doi reclamanți T. C. și Șocîte E. în suprafață de câte 7500 mp.
După acest partaj judiciar finalizat prin tranzacția încheiată de părți, reclamanții și-au deschis și poziție de rol pentru terenurile din pct. Cracu L. conform adeverințelor eliberate de Primăria Comunei B. din data de 26.09.2013.
În raport de actele juridice intervenite între autorii părților există certitudinea că autorul pârâților T. D C. și moștenitorii acestuia au posesia legitimă utilă și efectivă a terenului aflat în litigiu de la data încheierii actului de schimb 25 iunie 1967, situație în care acțiunea în revendicare imobiliară este nefondată, urmând a fi respinsă.
Întrucât petitul având ca obiect pretenții izvorâte din posesia abuzivă care ar fi fost exercitată de pârâți derivă din petitul principal al acțiunii urmează a fi respins și acesta.
În aplicarea disp. art. 453 c.p.civ., reclamanții vor fi obligați la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea după anulare formulată de reclamanții T. C. domiciliat în mun. Orșova, ., ., . și S. E., domiciliată în mun. Dr. Tr. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâți M. D. și M. T. I., domiciliați în comuna B., ., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă reclamanții la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2016
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red C.M. /Tehnored BM
Ex. 6/02 Martie 2016
Cod operator 2626
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 135/2016.... | Fond funciar. Decizia nr. 228/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
