Contestaţie la executare. Decizia nr. 959/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 959/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1029/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 959/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător A. B.
Judecător R. I.
Grefier C. Simineț
Pe rol judecarea recursului declarat de către reurenta Directia Generală a Finantelor Publice M., cu sediul în Tg.M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentintei civile nr. 4574/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Tg. M., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunuțării deciziei pentru data de 26 noiembrie 2013
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.4574/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul I. C. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Generală a Finanțelor Publice M.; au fost anulate Titlul executoriu nr._/28.12.2012 și Somația nr. 26/_ /_, emise de intimată; a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării; a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 81,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferente contestației la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în dosarul execuțional nr._/26/_ /_ al intimatei s-a declanșat executarea silita pentru recuperarea debitului in cuantum de 859 lei si s-a emis titlul executoriu nr._/28.12.2012 si somația nr. 26/_ /_ din aceeași dată.
Creanța in cuantum de 859 lei a fost stabilita prin DEC. ACC nr._ din 13.11.2012, natura obligației fiscale fiind TVA.
Totodată, potrivit celor afirmate de intimată prin întâmpinare, referitor la proveniența obligației de plată cuprinsă în actele administrativ fiscale menționate anterior, aceasta reprezintă obligații de plată accesorii, stabilite în conformitate cu prevederile art. 120 din OG nr. 92/2003 republicată (text normativ referitor la dobânzi), obligații stabilite prin Decizia de impunere nr.1603 din data de 01.08.2011, emisă de DGFP M..
A constatat prima instanță că prin sentința nr.1535/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția C. Administrativ si Fiscal s-a admis acțiunea reclamantului I. C. si s-au anulat Decizia nr. 539/25.09.2012, Decizia de impunere nr.1603/01.08.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 1603/01.08.2011, prin urmare titlurile executorii emise in baza acesteia nu mai pot produce efecte juridice.
Reținând prevederile art.372 Cod proc. civ. și în baza art.404 C.pr.civ. instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul I. C. și a anulat Titlul executoriu nr._/28.12.2012 și Somația nr. 26/_ /_, emise de intimată.
Instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării și, în temeiul art. 274 C. pr. civ., constatând că intimata a căzut în pretenții a obligat-o la plata către contestator a sumei de 81,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferente contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata D.G.F.P. M. solicitând modificarea hotărârii atacate, în temeiul art.304 pct.9 în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată ți exonerării sale de plata cheltuielilor de judecată.
Consideră intimata hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor incidente în speță, deoarece debitorul figura în evidențele fiscale cu obligații restante la bugetul consolidat al statului, obligații în cuantum de 859 lei stabilite prin decizia de calcul accesorii nr._/13.11.2012, natura obligației fiind TVA .
Arată că în temeiul prevederilor art.136 al.1 și 2 și art.141 al.1 și al.1 ind.1 din O.G. nr.92/200 a demarat procedura de executare silită în vederea recuperării sumelor datorate bugetului de stat de către contestator, fiind comunicată acestuia și somația emisă în temeiul art.45 al.2 din același act normativ.
În concluzie apreciază că organul de executare a respectat toate prevederile legale incidente la emiterea actelor de executare.
În privința cheltuielilor de judecată, solicită exonerarea sa de plata acestora deoarece au fost acordate fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 al.1 Cod de procedură civilă.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 19.11.2013 prin care solicită respingerea recursului declarat.
Arată intimatul, în primul rând că decizia de calcul accesorii nu i-a fost comunicată iar la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte de unde provin aceste accesorii.
Mai arată că recurenta menționează în cuprinsul motivelor de recurs că „societatea figurează în evidențe cu obligații restante” ori intimatul nu deține nici o societate, așa încât apreciază că executarea silită demarată împotriva sa este nelegală.
Mai precizează că în cazul în care accesoriile s-au calculat ca urmare a controlului din 2011 când recurenta a încheiat raportul de inspecție fiscală nr.1603/01.08.2011 în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere nr.1603/01.08.2011 executarea silită împotriva sa a demarat în mod nelegal deoarece prin sentința civilă nr.1535/2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ instanța a anulat decizia de impunere și raportul de inspecție anterior menționate, exonerându-l astfel de plata obligațiilor reținute în sarcina sa.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente.
Reține tribunalul din motivarea contestației la executare ce face obiectul prezentei cauze că toate motivele de nelegalitate invocate constituie apărări de fond împotriva titlului executoriu - decizia de impunere nr.1603/01.08.2011 -, apărări ce nu pot fi primite în cadrul acestei proceduri, în considerarea prevederilor art.172 al.3 din O.G. nr.92/2003, atâta vreme cât contestatorul avea la dispoziție calea de atac a contestației administrative împotriva respectivului titlu de creanță, procedură reglementată de art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003, procedură la care a și recurs, de altfel și care s-a derulat în paralel cu prezenta contestație.
În condițiile în care apărările formulate vizau doar nelegalitatea titlului de creanță (devenit executoriu ca urmare a ajungerii obligațiilor la scadență) fără ca legalitatea actelor de executare să fie contestată în vreun fel și față de faptul că la momentul formulării contestației titlul executoriu nu fusese anulat, singura concluzie care se desprinde este că executarea silită contra recurentului a debutat și s-a derulat în condiții depline de legalitate.
Executarea actului administrativ fiscal nu este suspendată de introducerea contestației pe calea administrativă de atac, așa cum se arată în mod expres în art.215 al.1 din O.G. nr.92/2003.
Fără a analiza apărările și criticile aduse de contestator executării silite derulate împotriva sa instanța de fond a anulat executarea silită luând act de faptul că prin sentința nr.1535/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția C. Administrativ si Fiscal s-a admis acțiunea reclamantului I. C. si s-au anulat Decizia nr. 539/25.09.2012, Decizia de impunere nr.1603/01.08.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 1603/01.08.2011, prin urmare titlurile executorii emise in baza acesteia nu mai pot produce efecte juridice.
Instanța a pronunțat această soluție fără să observe faptul că efectele hotărârii judecătorești la care s-a raportat nu se puteau repercuta la acel moment asupra executării silite, deoarece respectiva hotărâre nu devenise irevocabilă, fiind promovată împotriva sa calea de atac a recursului care nici la momentul soluționării pronunțării prezentei nu fusese soluționat.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond, întemeiată doar pe faptul anulării titlului de creanță, printr-o hotărâre care nu a devenit irevocabilă, nu este corectă.
În conformitate cu prevederile art.148 al.4 lit. b din O.G. nr.92/2003, executarea silită încetează dacă a fost desființat titlu executoriu; astfel, efectul desființării titlului executoriu asupra executării silite îl constituie încetarea acesteia, care se produce de drept la momentul la momentul anulării actului administrativ, fără ca aceasta să conducă, retroactiv la anularea executării silite sau să atragă nulitatea actelor de executare.
În privința motivului invocat prin întâmpinare de intimat referitor la necomunicarea deciziei de accesorii în baza căreia este executat silit, tribunalul constată că această apărare (invocată pentru prima oară în recurs) este nefondată, în condițiile în care potrivit confirmării de primire de la f.48 din dosarul de fond decizia de accesorii din data de 13.11.2012 a fost comunicată contestatorului la data de 26.11.2012.
Pentru considerentele anterior expuse tribunalul apreciază ca fondat recursul declarat de D.G.F.P. M., reținând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Pe cale de consecință, va admite recursul declarat și va modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorul I. C. în contradictoriu cu intimata Directia Generală a Finantelor Publice M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Directia Generală a Finantelor Publice M., cu sediul în Tg.M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentintei civile nr. 4574/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Tg. M. și în consecință.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorul I. C. în contradictoriu cu intimata Directia Generală a Finantelor Publice M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Președinte, A. A.-B. | Judecător, A. B. | Judecător, R. I. |
Grefier, C. Simineț |
Red. A.B.A
Tehred. C.S./ 30.01.2014/ 2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 543/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
