Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2105/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 295
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător E. O.
Grefier C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți M. J. și M. R. domiciliați în C., ., jud. M. împotriva Sentinței civile nr.24 din 9 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în apel ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 noiembrie 2013 și apoi pentru 28 noiembrie 2013 și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24/9 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul cu nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. J. și M. R. în contradictoriu cu pârâtul K. I. A. și s-a dispus obligarea pârâtului să le permită reclamanților să aibă legături personale cu minora K. Eszter, născută la data de 28.10.2006, după următorul program: în prima duminică din fiecare lună de la orele 10,00 la orele 18,00, a doua zi de C. și de Paști de la orele 10,00 la orele 16,00, fără ridicarea minorei, fiind respinse restul petitelor ; totodată s-a dispus obligarea reclamanților la plata către pârât a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre ,instanța de fond a reținut că pârâtul a fost căsătorit cu defuncta K. M. Zsuzsanna, fiica reclamanților și din căsătoria lor a rezultat minora K. Eszter, născută la data de 28.10._.
Din probele testimoniale administrate s-a concluzionat că între pârât și minoră este o relație de atașament puternic, reciproc, iar minora este bine îngrijită de tatăl său, și de bunica ei paternă, care manifestă o grijă deosebită față de minora aceasta, frecventează grădinița din S. de P., unde bunica sa paternă este femeie de serviciu. Această stare de fapt a fost confirmată și de ancheta psiho-socală întocmită de Primărie S. de P. .
Instanța a conchis că nu este deci în interesul minori că autoritatea părintească să fie exercitată de reclamanți, ci de către pârât, astfel că, a dispus admiterea în parte a acțiunii deduse judecății și în temeiul art. 14 din Legea nr. 272/2004 a dispus obligarea pârâtului să le permită reclamanților a avea legături personale cu minora după următorul program: în prima duminică din fiecare lună de la orele 10,00 la orele 18,00, a doua zi de C. și de Paști de la orele 10,00 la orele 16,00, fără ridicarea minorei.
În cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat reclamanții M. J. și M. R., solicitând schimbarea în parte sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulate cu privire la stabilirea unui program de vizitare al minorei K. Eszter, program care să permită în mod real posibilitatea de a avea legături persoane cu minora, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, în ceea ce privește dreptul reclamanților apelanți de a propune probe, și fără a lua în considerare faptul că minora este foarte atașată de bunicii materni și de asemeni că există toate condițiile necesare la domiciliul acestora ,care să permită ridicarea minorei de la domiciliul și exercitarea programului de vizitare la locuința bunicilor .
Apelanții arată că ,calea de atac exercitată nu vizează soluționarea primului capăt de cerere, cel referitor la exercitarea autorității părintești, ci exclusiv cele referitoare la stabilirea unui program de vizitare .
Apelanții arată, cu privire la acest aspect, că la interogatoriul ce i-a fost luat, pârâtul a negat legătura de atașament a fetiței față de bunici, în condițiile în care, în fapt, relațiile dintre părți sunt într-adevăr tensionate, însă nu datorită susținerilor pârâtului ci datorită atitudinii acestuia din urmă. Martora audiată în cauză a făcut afirmații care nu corespund realității, fără a li se acorda posibilitatea reclamanților să aducă o contraprobă .
Din puținele probe administrate în cauză a reieșit că fetița nu poate fi vizitată de bunicii materni la domiciliul tatălui, datorită tensiunilor existente între părți, astfel că în fapt, exercitarea unui program de vizitare fără ridicarea minori este practic imposibil ca bunicii să aibă legături persoane cu minora .
Apelanții mai arată că, instanța de fond nu arătat prin hotărâre motivele pentru care nu a admis cererea de ridicare a minorei de la domiciliu.
În condițiile în care nu este permisă ridicare minorei de la domiciliul tatălui, aceasta nu are nici posibilitate de a păstra legăturile cu familia mamei ei, nu are posibilitate de a participa la evenimentele familiei .
În cea ce privește probele administrate în cauză, se mai arată că, instanța de fond nu a admis audierea unei martore propuse, respective B. E., aceasta fiind rudă a apelanților, ignorându-se faptul că, fiind vorba de probarea unor relații de familie, o astfel de probă nu era prohibită . În aceste condiții s-a cerut înlocuirea martorei, dar și această cerere a fost respinsă de către instanță.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimatul K. A. a solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată .
Se arată prin întâmpinare că anterior decesului mamei minorei ,relațiile dintre părți au fost amiabile și minora era des dusă la casa bunicilor, însă relațiile s-au deteriorate ca urmare a faptului că reclamanții apelanți l-au învinovățit pe pârâtul intimat de moartea fiicei lor .
Mai arată intimatul că, după decesul soției sale, minora a rămas o vreme în grija bunicilor materni, însă ca urmare a acuzelor pe care reclamanții i le aduceau, a luat minora acasă, fiind ajutat în îngrijirea acestei de către mama sa.
Potrivit probelor administrate în cauză, a reieșit că minora este bine îngrijită de către tatăl pârât și bunica paternă, în schimb martorii audiați au relatat că bunicii maternei au fost cei care au vorbit urât despre pârât, inclusiv în prezența fetiței .
Alăturat întâmpinării a fost depus referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, în dosarul nr.836/P/2011 al IPJ M.- Serviciu de Investigații Criminale ( filele 14-16) .
În judecarea cauzei în calea de atac s-a procedat la audierea minorei K. E., afirmațiile acesteia fiind cuprinse în procesul verbal încheiat în cameră de consiliu la data de 9 septembrie 2013 ( fila 27 ) și a fost audiat martorul D. M. (fila 38 ) .
Părțile litigante au depus concluzii scrise .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a apărărilor formulate prin întâmpinare și având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, tribunalul reține următoarele:
Prima dintre criticile formulate în memoriul de apel vizează nerespectarea - în opinia apelanților –a dreptului de a administra probele în susținerea pretențiilor deduse judecății .
Sub acest aspect, instanța de apel constată în primul rând că reclamanții nu au indicat prin cererea introductivă de instanță numele martorilor care se solicită a fi audiați în cauză și teza probatorie ce se dorește a fi dovedită prin administrarea probei testimonial cu fiecare martor în parte.
Abia la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2013 s-a indicat în ședința de judecată numele martorilor ce se solicită a fi audiați și a tezei probei testimoniale cu fiecare martor în parte, teza probatori vizând în principal petitul întâi al acțiunii, iar în ceea ce privește stabilirea unui program de vizitare s-a făcut referire în teza probatori la faptul că pârâtul nu ar permite reclamanților să aibă legături personale cu minora .
Una dintre marotele încuviințate nu a fost ulterior audiată, constatându-se că aceasta este în grad prohibit de lege. În această privință, contrar susținerilor reclamanților apelanți, tribunalul arată că, prevederile art. 190 Cod de procedură civilă permit audierea în calitate de martori a rudelor și afinilor până la gradul trei inclusiv doar în pricinile privitoare la starea civilă sau divorț, ori în cauză aceste prevederi legale nu sunt incidente.
În ceea ce privește respingerea cererii de suplimentare a probatorului, cerere formulată la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2013, tribunalul constată că, acest aspect nu mai poate fi analizat în cale de atac, întrucât teza probatori indicată în ceea ce privește solicitarea de suplimentare privește primul petit al cererii ( referitor la care nu s-a exercitat calea de atac ), iar în ceea ce privește audierea martorului D. M., acesta s-a realizat în cursul judecării căii de atac.
Sunt corecte susținerile reclamanților apelanți referitoare la faptul că instanța de fond nu a arătat în considerentele hotărârii atacate argumentele pentru care a cenzurat programul de vizitare solicitat de către aceștia .
Nu se pune în discuție în cale de atac dreptul reclamanților apelanți – în calitate de bunici materni a minorei K. Eszterr de a avea legături personale cu aceasta (potrivi prevederilor art. 14 din Legea nr. 272/2004 ) ,ci doar modalitatea în care să se desfășoare un astfel de program de vizitare .
În această privință ,tribunalul arată că, orice măsură luată cu privire la un minor trebuie să fie subordonată, potrivit prevederilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004, interesului superior al minorului .
Din probele administrate în cauză ,atât în fața instanței de fond cât și în calea de atac, reiese că, așa cum părțile de altfel au recunoscut, anterior decesului mamei minorei (fiica reclamanților și soția pârâtului) ,relațiile dintre părți au fost amiabile ,minora a petrecut timp la locuința bunicilor materni și a dezvoltat relații de atașament față de aceștia.
Contrat însă susținerilor reclamanților, nu a reieșit în cauză că tatăl pârât ar fi interzis acestora să viziteze minora, doar în calea de atac martorul D. M. relevând că pârâtul nu ar mai fi permis bunicilor să ia legătura cu fetița, fără a cunoaște motivele pentru care pârâtul ar fi manifestat o astfel de atitudine dar precizând și faptul că nu cunoaște acest aspect decât din afirmațiile reclamanților sau a diferitelor cunoștințe din localitatea S. de P..
Ceea ce este însă cert în cauză, este însă faptul că între părți a intervenit o situație tensionată, care din păcate se răsfrânge asupra fetiței, probele administrate inducând concluzia că reclamanții sunt cei care se face vinovați de această stare, la interogatori ce le-a fost luat (fila 42 dosar fond), aceștia recunoscând că l-au tras la răspundere pe pârât pentru decesul fiicei lor, aspect confirmat prin declarațiile martorelor Țar E. și Ișa M. .
Aceste neînțelegeri ale adulților au fost percepute însă și de fetiță ,care a arătat că nu dorește să meargă la bunicii materni, întrucât aceștia strigă la tatăl ei, și i-a auzit vorbind urât despre acesta ; mai mult, minora a arătat că nu dorește nici măcar ca bunicii materni să vină să o viziteze acasă .
Reiese din probele administrate în cauză, că după trauma suferită ca urma a decesului mamei, minora și-a regăsit un spațiu „securizat” în familia tatălui și a bunicii paterne, dimpotrivă ,reacția ei fiind relativ negativă la adresa bunicilor materni .
Chiar dacă și aceștia la rândul lor au fost traumatizați ca urmare a decesului fiicei lor ,atitudinea pe care au adoptat-o, prin învinuirea fără nici un suport a pârâtului intimat de producere acestui deces, a avut ca și consecință negativă poziția de respingere în ceea ce-i privește de către nepoata lor .
Susținerile reclamanților apelanți sunt corecte în ceea ce privește faptul că minora trebuie să păstreze legături cu familia mamei sale defuncte – nu doar cu bunicii ci evident cu toate rudele pe linie maternă ale mamei, apartenența la o familie face parte din identitatea oricărei persoane ,însă faptul că minora nu mai manifestă același sentimente de afecțiune față de bunici ca cele pe care la avea anterior, reiese că este imputabil exclusiv acestora, așa încât este tot în sarcina lor să facă eforturi pentru a recâștiga această afecțiune .
Modalitatea în care aceștia încearcă să solicite minorului din mediul ei securizat neținând cont de interesul fetiței de a trece peste trauma suferită, ci se bazează exclusiv pe dreptul lor de a avea legături cu minora.
Nu se poate constata că bunicii materni își iubesc nepoate ,ca și faptul că aceștia dispun de mijloace adecvate la domiciliu pentru a găzduii fetița, însă tocmai pentru că manifestă astfel de sentimente față de fetiță, ei trebuie să accepte că o apropiere treptată, printru-un program de vizitare ce poate fi mărit progresiv, va putea să reclădească sentimentele de afecțiune ale fetiței, astfel ca aceasta să-și dorească treptat a petrece mai mult timp cu bunicii și chiar la domiciliul acestora .
Nu se poate ignora în aprecierea cauzei faptul că, tatăl pârât a arătat disponibilitate pentru a trece peste tensiunile existente, în vederea creării unui climat în care bunicii să poată vizita minora la domiciliul acestei, pentru ca legătura dintre ei să se reia armonios .
În consecință ,tribunalul conchide că, față de starea de fapt existentă, instanța de fond a procedat în mod just la stabilirea programului de vizitare, astfel că ,în temeiul prevederilor art.296 Cod de procedură civilă,va dispune respingerea ca nefundat a apelului dedus judecății .
Apelanții fiind în culpă procesuală, în temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, urmează a fi obligați la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de reclamanții M. J. și M. R. domiciliați în C., ., jud. M. împotriva Sentinței civile nr.24 din 9 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sighișoara.
Obligă apelanții să plătească intimatului K. I. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Noiembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.M.M./02.02.2014
Listat C.Ș./11.02.2014
6 pag/5 ex.
Jud.fond.V.Aenoiaei
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
