Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4219/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7763/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 13
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte M. B.-I.
Judecător E. O.
Grefier A. A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. E., cu domiciliul în Tg. M., ., . și domiciliul procesual ales în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3560 din data de 02 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 17 ianuarie 2013, concluzii scrise din partea apelantei-reclamante, într-un exemplar.
De asemenea, se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 18 ianuarie 2012, concluzii scrise din partea apelantului-pârât.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 22 ianuarie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3560 din data de 02 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, au fost admise în parte atât acțiunea introductivă formulată de reclamanta CSERESZNYES I., cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul/reclamant reconvențional CSERESZNYES E., constându-se că masa bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei se compune din apartamentul nr. 30 situat în Tg. M., . - înscris in CF_ Tg. M., nr. Top. 4646/16, compus din 2 camere și dependințe.
S-a constatat totodată, că părțile au fiecare câte o cota de proprietate de 1/2 asupra masei bunurilor comune, cotă corespunzătoare cotei de contribuție la dobândirea bunurilor de ½ parte fiecare și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr. 30 situat în Tg. M., ., prin atribuirea acestuia în natură către pârâtul/reclamant reconvențional CSERESZNYES E.. Totodată, acesta a fost obligat la plata unei sulte de 16.640 Euro către reclamanta /pârâtă reconvențională CSERESZNYES I..
A mai reținut prima instanță calitatea de bun propriu al reclamantei în privința cotei de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren de 529 mp. situat în Tg. M., .) nr. 95/E înscris in Cf 8108 nr. Top. 3799/11.
Capetele de cerere referitoare la constatarea masei bunurilor mobile comune și sistarea stării de indiviziune asupra acestora au fost respinse ca neîntemeiate.
A fost respins capătul de cerere din acțiunea principală referitor la întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului - apartament nr. 30 situat in Tg. M., ., precum și cel referitor la evacuarea pârâtului.
Cheltuielile de judecată au fost integral compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 6 martie 1975, iar căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț in 11.12.2009 prin sentința 9207 pronunțată in dosar nr._ .
I.
În privința cotei de ½ din imobilul situat în Tg M., .. 95/E înscris în CF nr._ (provenit din Cf 8108), nr. top. 3799/11, prima instanță a reținut că, în conformitate cu mențiunile din CF 8108, acest imobil a fost coproprietatea părinților reclamantei, numiții Szegedi I. și șotia Bartos A.. Urmare a unor dezbateri succesorale succesive și a unei operațiuni de partaj judiciar intervenită între reclamantă și fratele acestuia, prin sentința civilă nr. 1988/21.02.1992 a Judecătoriei Tg. M., s-a dispus atribuirea acestui imobil, în întregime în favoarea reclamantei și obligarea acesteia la plata unei sulte către fratele acesteia, numitul SZEGEDI JANOS.
Astfel, în prezent, imobilul figurează înscris în C.F._ ca bun propriu al reclamantei, modul de dobândire fiind succesiune ( cota de ½) și partaj ( cota ½).
Constatând că pârâtul nu a formulat și un capăt de cerere privind rectificarea înscrierilor din cartea funciară, prima instanță a apreciat că înscrierile din C.F. „consfințesc” calitatea de bun propriu al reclamantei cu privire la întregul imobil, inclusiv cu privire la cota de ½ parte dobândită prin partaj. În privința contribuției pârâtului la achitarea sultei de 300.000 lei vechi către copartajantul Szegedi Janos, respectiv la îmbunătățirile aduse imobilului, s-a considerat că aceste elemente sunt de natură a da naștere unui drept de creanță pe care pârâtul l-ar putea pretinde față de reclamantă.
Pe cale de consecință, s-a arătat că partea de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren situate administrativ în Tg. M., .) nr. 95/E, reprezintă un bun propriu al reclamantei și nu face parte din masa bunurilor supuse partajului.
II.
Cu privire la apartamentul cu două camere și dependințe situat în Tg. M., ., . în CF nr._-C1-U10 (din conversia CF nr._/XXX), nr. top. 4646/16/XXX, prima instanță a constatat ca acesta a fost dobândit de către părți în baza contractului de construire nr. 792/1976 ( f. 222) . Calitatea de bun comun al acestui bun rezultă inclusiv din mențiunile cuprinse în Cartea funciara, bunul fiind dobândit prin cumpărare de către ambii soți, în timpul căsătoriei.
S-a constatat că, în conformitate cu concluziile raportului întocmit de expertul tehnic H. T., valoarea acestui bun este de 33.280 Euro.
Întrucât nici unul dintre soți nu a făcut dovada unei contribuții mai mari la dobândirea imobilului bun comun, s-a reținut că fiecare dintre aceștia are o cotă de proprietate de 1/2 asupra imobilului bun comun anterior descris, corespunzătoare cotei de contribuție la dobândirea lui de ½ parte fiecare.
Reținând că reclamanta mai are in proprietate exclusivă un imobil și anume cel din Tg. M., ., astfel încât se poate prezuma o nevoie mai mare a pârâtului, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra acestui apartament, prin atribuirea acestuia în natura către pârâtul/reclamant reconvențional CSERESZNYES E. cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 16.640 Euro către reclamanta /parata reconvențională CSERESZNYES I..
III.
În privința bunurilor mobile enumerate în acțiune, respectiv în cererea reconvențională, s-a apreciat că, părțile nu au administrat vreo probă din care să rezulte existenta acestor bunuri, identificarea precisă, evaluarea ( având în vedere neconcordanțele dintre valorile avansate de părți), data dobândirii lor ( pentru a se putea verifica calitatea de bun comun).
În ceea ce privește autovehiculul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, din înscrisul aflat la f. 189 din dosar, s-a reținut că acesta a fost înstrăinat pe parcursul soluționării cauzei, astfel încât obiect al partajului l-ar fi putut constitui doar prețul obținut ( ce reprezintă valoarea de înlocuire a bunului comun), însa părțile nu au cerut acest lucru.
În privința mașinii de cusut, prima instanță a constatat calitatea de bun comun a acesteia, însă s-a reținut că nici cu privire la acest bun mobil nu s-a administrat vreo probă din care sa rezulte existenta bunului la data soluționării cauzei, valoarea acestuia și cota de contribuție la dobândirea lui.
La fel de neclară a fost considerată si situația măsuței sculptate de fratele reclamantei, fiecare dintre părți susținând ca a fost un cadou exclusiv.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată, taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public au rămas în sarcina statului, conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C. E., solicitând „modificarea” sentinței în sensul constatării calității de bun comun și includerea în masa partajabilă și a cotei de ½ din imobilul situat în Tg. M., .) nr. 95/E. În esență, s-a arătat că în mod eronat, prima instanță a stabilit că această parte din imobil, dobândită în timpul căsătoriei prin plata comună a sultei către fratele fostei soții, ar reprezenta bunul propriu al acesteia, doar datorită faptului că această cotă figurează înscrisă în C.F. ca bun propriu.
A mai solicitat apelantul, partajarea bunurilor mobile indicate în acțiunea principală și cererea reconvențională, apreciind că acest capăt de cerere a rămas nesoluționat.
Intimata C. I. a formulat aderare la apel (f. 16 - 17), solicitând atât respingerea apelului formulat de partea adversă, cât și „modificarea” în parte a sentinței civile nr. 3560/2012.
- în privința apartamentului situat în Tg. M., ./20, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului cuvenite reclamantei la suma de 19.386. A arătat intimata că, în mod eronat prima instanță a apreciat ca bnefondate susținerile sale referitoare la faptul că plata avansului pentru achiziționarea acestui imobil s-a făcut dintr-o sumă de bani primită ca donație făcută de tatăl acesteia, exclusiv în favoarea sa.
- referitor la imobilul situat în Tg. M., .) nr. 95/E, intimata a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe, arătând că „pârâtul are cel mult un drept de creanță asupra părții sale din sulta ce s-a plătit fratelui intimatei. Instanța nu a fost „învestită cu acest petit”, motiv pentru care intimata a solicitat menținerea dispozițiilor hotărârii primei instanțe cu privire la acest imobil. Întrucât o parte din sultă s-a plătit din banii primiți de reclamantă din bani moșteniți de ea, a apreciat că sulta ce i s-ar cuveni pârâtului ar fi de 48.618 lei, echivalentul a 10.804,05 Euro la cursul zilei.
- S-a mai precizat în aderarea la apel că „în privința bunurilor mobile, am arătat că renunț la acestea din acest motiv nu am administrat nici un fel de probe, ca atare prima instanță a concluzionat și în acest sens în mod corect”.
Prin mandatar avocat, apelantul C. E. a mai invocat tardivitatea apelului formulat de C. I., concluzionând că „petiția este în realitate un apel depus peste termen și nu are nimic comun cu apelul subsemnatului” (f. 77).
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
A.
În privința excepției tardivității apelului incidental.
Contrar susținerilor apelantului, dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă nu trebuie interpretate în sensul că „aderarea la apel înseamnă însușirea motivelor de apel” a părții adverse. Dimpotrivă, prin intermediul aderării la apel, partea adversă urmărește schimbarea hotărârii primei instanțe într-un mod favorabil celui care aderă la apel, așadar în defavoarea apelantului principal.
De asemenea, apelantul a înțeles greșit și dispozițiile art. 293 alin. 2 Cod procedură civilă. În conformitate cu acest text de lege, aderarea la apel rămâne fără efecte doar în situația în care apelul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului, în afară de cazul în care aderarea s-a făcut în cursul termenului de apel. În această din urmă ipoteză, aderarea va fi considerată apel principal.
Față de toate aceste considerente, având în vedere că aderarea la apel s-a făcut anterior primei zile de înfățișare, iar apelul principal nu a fost respins fără a fi cercetat pe fond, în temeiul art. 137 și art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondată excepția tardivității apelului incidental.
În acest context, tribunalul consideră necesar a adăuga faptul că noțiunea de „aderare” este folosită de legiuitor într-un sens ce se îndepărtează de la sensul etimologic al acesteia. Astfel, „aderarea” nu trebuie înțeleasă în sensul terminologic comun al acesteia. După cum rezultă din chiar conținutul textului de lege, aderarea nu urmărește sprijinirea susținerilor părții adverse, ci, dimpotrivă, valorificarea unor interese proprii ale celui ce formulează apelul incidental, interese contrare apelantului principal.
B.
Cu privire la apelul principal și cel incidental:
Datorită specificului acțiunii de partaj, se impune analizarea concomitentă atât a apelului principal, cât și a apelului incidental, soluțiile date în dezlegarea acestor două căi de atac fiind unele ce se condiționează reciproc.
Pentru acuratețea demersului judiciar, tribunalul apreciază că se impune abordarea celor două căi de atac, în trei secțiuni, corespunzătoare bunurilor ce fac obiectul acțiunilor, respectiv:
1) Imobilul situat în Tg. M., ., .> 2) Imobilul situat în Tg. M., .) nr. 95/E, respectiv,
3) Bunurile mobile indicate în cererea reconvențională.
De altfel, această structurare a hotărârii este una ce corespunde inclusiv modului de abordare adoptat de prima instanță.
Anterior examinării acestor secțiuni, tribunalul constată că în cauză nu a fost contestată cota de contribuție de ½ a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune. Singurele aspecte contestate în cauză fiind cele referitoare la proveniența sumelor folosite pentru plata sultei de 300.000 lei corespunzătoare cotei de ½ din apartamentul din Tg. M., .) nr. 95/E, respectiv cel referitor la plata avansului pentru achiziționarea apartamentului din Tg. M., ., . urmează a fi analizate la secțiunile corespunzătoare fiecăruia dintre cele două imobile.
1).Imobilul situat în Tg. M., ., .>
După cum a reținut și prima instanță - aspect necontestat de părți, acest imobil fost dobândit în baza contractului de construire nr. 792/1976 ( f. 222) . Prin raportul de expertiză, apartamentul a fost evaluat la suma de 33.280 Euro.
Controversa se poartă în această fază procesuală doar asupra provenienței sumei achitată cu titlu de avans la data întocmirii contractului mai sus enunțat.
Însușindu-și în totalitate opinia primei instanțe, tribunalul constată că, prin materialul probatoriu administrat în cauză, intimata nu a reușit răsturnarea prezumției că acei bani ar fi provenit din contribuția comună a celor doi soți.
Astfel, depoziția martorei UDVARDI I. (f. 188), nu este de natură a confirma existența unui contract de donație, și cu atât mai puțin faptul că acea presupusă donație s-ar fi făcut exclusiv în favoarea intimatei.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță a reținut că ambii soți au dobândit venituri de natura salarială/pensie pe perioada căsătoriei. Deși din anul 1993 apelantul nu mai este angajat la . martorilor Somodi A. (f. 187), Udvardi I. (f. 188) și D. A. ( f. 289), a rezultat ca acesta a continuat să practice meseria de electrician obținând astfel venituri.
Întrucât, nici unul dintre soți nu a făcut dovada unei contribuții mai mari la dobândirea acestui imobil, tribunalul va respinge capătul de cerere din apelul incident, capăt de cerere referitor la majorarea cuantumului sultei stabilite în favoarea intimatei.
2).Imobilul situat în Tg. M., .) nr. 95/E;
După cum a reținut și prima instanță, intimata C. I., a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din acest imobil ca efect al dezbaterii succesiunii după antecesorii acesteia, defuncții Szegedi I. și Bartos A.. Urmare a dezbaterilor succesorale, cealaltă cotă de ½ a revenit unicului frate al intimatei, numitul, Szegedi Janos.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1988/21.02.1992 a Judecătoriei Tg. M., s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului respectiv, în întregime, intimatei C. I., aceasta fiind obligată să plătească fratelui său suma de 300.000 lei cu titlu de sultă compensatorie.
Din materialul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că această sultă a fost achitată, în întregime în cursul căsătoriei din resurse comune de către intimata C. I. împreună cu fostul soț al acesteia, apelantul principal C. E.. Apar astfel ca neîntemeiate susținerile referitoare la faptul că suma de 107.848,90 lei ar fi provenit din banii proprii obținuți ca urmare a dezbaterii succesorale după părinții acesteia.
Foile de restituire de pe libretul CEC nr. 650 01_ (f. 71 – 76) nu sunt de natură a dovedi faptul că banii retrași din moștenirea lăsată de defunctul SZEGEDI JANOS, ar fi fost folosiți pentru achitarea sultei anterior amintite. Astfel, aceste retrageri de bani în numerar datează din luna august 1991, în vreme ce hotărârea prin care s-a dispus obligarea intimatei la plata sultei compensatorii a fost pronunțată abia în luna februarie a anului 1992.
Susținerile referitoare la achitarea în mod exclusiv de către intimată a restului sultei, nu au mai fost reiterate prin apelul incident.
Prin urmare, prin materialul probatoriu administrat în cauză, nu s-a reușit răsturnare prezumției de contribuție comună a soților cu privire la achitarea sultei stabilite pentru cota de ½ din acest imobil.
În acest context, îndepărtându-se de opinia primei instanțe, tribunalul apreciază că, simplul fapt că, în prezent, în C.F. figurează ca unic proprietar, intimata C. I., nu este de natură a înlătura caracterul de bun comun dobândit de cei doi soți în cursul căsătoriei, prezumție instituită de art. 30 din Codul familiei.
Prin raportare la modul de formulare a cererii reconvenționale, în cauză nu prezintă relevanță nici faptul că pârâtul C. E. nu a formulat și un capăt de cerere privind rectificarea înscrierilor din C.F.
Având în vedere cele anterior expuse, precum și dispozițiile art. 30 din Codul familiei, tribunalul constată că din masa bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei fac parte și cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.8108 Tg. M., nr. top 3799/11 situat administrativ în municipiul Tg. M., ./E.
Prin urmare, în temeiul art. 6731 – 67314 Cod procedură civilă, având în vedere că intimata este proprietară exclusivă a celeilalte cote de ½ din acest imobil, instanța va atribui acesteia, în întregime și cota dobândită ca bun comun, cu obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 1447,5 lei, cu titlu de sultă compensatorie.
La stabilirea cuantumului sultei a fost avută în vedere atât valoarea de circulație a acestui imobil (în cuantum de 291.826 lei), precum și valoarea celuilalt imobil cuprins în masa bunurilor comune (143.018), valori stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către ing. H. T. (f. 205). S-a ținut cont totodată, de sulta datorată de apelant intimatei pentru apartamentul situat în . 143.018 lei = 71.509 lei.
Prin urmare, din hotărârea primei instanțe vor fi înlăturate dispozițiile privind obligarea pârâtului la plata sultei în cuantum de 16.640 Euro.
3).În privința bunurilor mobile indicate în cererea reconvențională:
Existența și valoarea acestora nu a fost contestată de nici una dintre părți. Mai mult, atât în fața primei instanțe (f. 19), cât și prin apelul incidental, intimata a fost de acord cu atribuirea acestora, în întregime în favoarea fostului soț. Nu a precizat însă, dacă solicită ca valoarea acestor bunuri să fie sau nu scăzută din cuantumul sultei compensatorii ce va fi stabilită în cauză.
Pârâtul a solicitat partajarea acestora în conformitate cu cota de contribuție de ½ în favoarea fiecăreia din cele două părți.
Prin urmare, având în vedere principiul disponibilității și limitele sesizării, instanța va dispune partajarea acestor bunuri mobile prin formarea a două loturi și atribuirea acestora după cum urmează:
Va atribui reclamantei Cseresznyes I.:
- o bucată canapea în valoare de 100 lei
- 1 televizor color în valoare de 50 lei
- mașina de cusut în valoare de 200 lei
- aspirator în valoare de 100 lei, marca B.
- o măsuță cu 2 fotolii, în valoare de 150 lei
- un covor persan cu mochetă, în valoare de 150 lei
- un pat tip franțuzesc de 1 persoană, în valoare de 150 lei
- dulăpior pentru televizor, în valoare de 100 lei
- aragaz în valoare 200 lei.
Va atribui pârâtului Cseresznyes E.
- 1 televizor Philips, în valoare de 400 lei
- 1 aspirator în valoare de 75 lei
- o canapea în valoare de 100 lei
- dulap tip bar, în valoare de 50 de lei
- 1 masă de calculator, în valoare de 25 de lei
- 1 chiuvetă dublă cu mască, în valoare de 200 lei
- o masă cu 6 scaune, în valoare de 300 lei
- un cântar de bucătărie în valoare de 20 de lei.
Pentru egalizarea loturilor, întrucât bunurile atribuite intimatei au o valoare totală cu 30 lei mai mare decât cele din lotul apelantului, instanța va adăuga această sumă, la suma stabilită cu titlu la punctul 1 din considerentele acestei hotărâri.
În privința automobilului marca Dacia, tribunalul constată că acest bun a fost înstrăinat în vederea dezmembrării de către apelantul CSERESZNYES E. în cursul soluționării litigiului (f. 189), iar intimata C. I. nu și-a precizat acțiunea în sensul includerii în masa partajabilă și a sumei rezultate din această vânzare. Pentru acest motiv, va exclude autovehiculul respectiv din masa bunurilor mobile supuse partajului.
Având în vedere soluția adoptată în privința acestui capăt de cerere, instanța de apel urmează a înlătura dispozițiile primei instanță privind masa bunurilor mobile comune.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel sunt întemeiate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul principal, conform dispozitivului. Pentru aceleași considerente de fapt și de drept urmează a respinge apelul incident formulat în cauză.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanța va lua act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția tardivității apelului incidental.
Admite apelul formulat de pârâtul Cseresznyes E. (cu domiciliul în Tg. M., ., . și domiciliul procesual ales în Tg. M., ., jud. M.) împotriva sentinței civile nr.3560/02 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ /2011.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Constată că din masa bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei fac parte și cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.8108 Tg.M., nr.top 3799/11 situat administrativ în municipiul Tg.M., ./E, precum și următoarele bunuri mobile:
- o bucată canapea
- televizor color
- mașină de cusut
- aspirator
- măsuță cu 2 fotolii
- covor persan cu mochetă
- pat tip franțuzesc de 1 persoană
- aspirator „B.”
- televizor color Philips
- dulăpior pentru televizor
- aragaz
- o bucată canapea
- dulap tip bar
- masă de calculator
- chiuvetă dublă cu mască
- masă cu 6 scaune
- cântar de bucătărie.
Atribuie reclamantei Cseresznyes I. (cu domiciliul în Tg.M., ., .) în deplină proprietate și liniștită posesie: cota de ½ din imobilul înscris în CF 8108 Tg.M., nr.top.3799/11, situat administrativ în Tg.M., ./E, jud.M., în valoare de 145.913 lei
- o bucată canapea în valoare de 100 lei
- 1 televizor color în valoare de 50 lei
- mașina de cusut în valoare de 200 lei
- aspirator în valoare de 100 lei, marca B.
- o măsuță cu 2 fotolii, în valoare de 150 lei
- un covor persan cu mochetă, în valoare de 150 lei
- un pat tip franțuzesc de 1 persoană, în valoare de 150 lei
- dulăpior pentru televizor, în valoare de 100 lei
- aragaz în valoare 200 lei.
Atribuie pârâtului Cseresznyes E. în deplină proprietate și următoarele bunuri mobile:
- 1 televizor Philips, în valoare de 400 lei
- 1 aspirator în valoare de 75 lei
- o canapea în valoare de 100 lei
- dulap tip bar, în valoare de 50 de lei
- 1 masă de calculator, în valoare de 25 de lei
- 1 chiuvetă dublă cu mască, în valoare de 200 lei
- o masă cu 6 scaune, în valoare de 300 lei
- un cântar de bucătărie în valoare de 20 de lei.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1477,5 lei, cu titlu de sultă compensatorie.
Înlătură dispozițiile din sentința atacată privind constatarea caracterului de bun propriu al reclamantei a imobilului situat în Tg.M., ./E, jud.M., pe cele privind obligarea pârâtului la plata sultei în cuantum de 16.640 Euro, precum și dispozițiile privind masa bunurilor mobile comune.
Menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2013.
Președinte, M. B.-I. | Judecător, E. O. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.E.O./18.03.2013
Listat A.A./19.03.2013/5 ex
Jud.fond A. L. B.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 234/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 295/2013.... → |
|---|
