Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 483/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2844/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 483/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului formulat de C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.13, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 180/8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 180/8februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al judecătorie Reghin a fost admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâta de rând 3 U. Ț. B. SA și a fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta C. B. SA în contradictoriu cu pârâții P. M. S., P. P. și U. Ț. B. SA., reclamanta fiind obligată la plata către pârâta U. Ț. B. SA a sumei de 3016,42 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamanta C. B. SA împărțirea bunului . M. Sandși păcurar P. ,respectiv a apartamentului din Reghin, .. 59, jud. M., înscris în CF_-C3-U1 Reghin, cu nr. top. 1111/I, 1114/2/b/1/I – apartamentul nr. 1, având subsol: hol, casa scării, pivniță, parter: hol, casa scării, baie, wc, camera de zi, sufragerie, bucătărie, terasă, mansarda: hol, casa scării, baie, wc, hol, 3 dormitoare, balcon, cu suprafața utilă de 136,84 mp, prin atribuirea în natură către pârâta P. M. S., cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârâtul P. P. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Cererea reclamantei a fost motivată prin aceea că pârâte Păcura M. S. a încheiat cu reclamanta un contract de credit în valoarea de 18.000 lei și nu a rambursat acest credit ,astfel încât se impune partajarea bunului comun al soților, în vedere executării silite a debitoarei P. M. S..
Pârâta de rând 3 U. Ț. B. SA a invocat prin întâmpinarea depusă excepției lipsi de interes, raportat la înscrierile din foaia de sarcini a imobilului, din care că acesta este grevat de o ipotecă și este urmărit de mai mulți creditori dintre care și unul bugetar astfel că reclamanta nu este în măsură să obțină un folos practic din promovarea acțiunii și să își recupereze creanța.
Față de excepția i invocată, s-a reținut de către instanță că deși în cauză interesul juridic al reclamantei nu poate fi negat, acesta fiind născut și actual, folosul material sau moral pe care l-ar putea obține reclamanta de pe urma activității judiciare inițiate nu există în cauză.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit înscrierilor din carta funciară, imobilul în litigiu este grevat de o ipotecă, garanție reală care urmărește bunul indiferent în mâna cui se află acesta și un sechestru asigurător, instituit potrivit copiei încheierii_ din 08.11.2012 în asigurarea reparării pagubei produse prin săvârșirea unei infracțiuni în contra bugetului statului, în valoare probabilă de 111.288 lei.
Instanța a arătat că, potrivit art. 596 Cod procedură civilă valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul în favoarea căruia a fost înscris sechestrul asigurător a obținut titlul executoriu, astfel că în această situație reclamanta chiar în cazul în care s-ar proceda la partajarea imobilului în cauză, acesta fiind supus sechestrului nu va putea fi valorificat, astfel că interesul practic al reclamantei devine inexistent.
S-a arătat de asemenea și că, față de înscrierea ipotecii de rang 1, creanță privilegiată și având în vedere valoarea imobilului după prețuirea reclamantei, aceasta nu are posibilitatea de a ajunge să se îndestuleze, fie și parțial prin valorificarea imobilului, astfel încât interesul reclamantei deși legitim și născut la data inițierii acțiunii își pierde actualitatea pe parcursul exercitării acțiunii în sensul că nu există niciun folos practic pentru reclamantă față de promovarea în aceste condiții a acțiunii.
În cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. B. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii excepției tardivității admisă de instanța de fond, casarea sentinței atacate e și trimitere cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond în mod nelegal a admis excepția lipsei de interes, având în vedere că prin interes se înțelege e folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, interes care trebuie să fie legitim, personal și direct, să fi născut și actual .
Astfel, recurenta are calitatea de creditor chirografar față de pârâta P. M. S., în baza contractului de credit nr._/ 08.08.2006, iar datorită nerespectării de către aceasta a obligației de rambursare, a fost demarată în ceea ce o privește procedura de executare silită, iar potrivit prevederilor art. 493 alin.1 Cod de procedură civilă ,s-a solicitat partajarea bunurilor pe care debitoare le deține în coproprietate cu pârâtul P. P. .
Susținerea instanței de fond cu privire la lipsa folosului material este neîntemeiată, întrucât prin cerere de partaj se urmărește recuperarea creanței ,în totalitate sau în parte, în urma adjudecării imobilului .
Instanța de fond apreciat eronat că valoarea imobilului apreciată de U. Ț. B. SA nu ar fi suficientă pentru îndestularea creanței ,întrucât există posibilitatea de vânzare a imobilului la un preț mai mare decât cel indicat, preț care la distribuire ar putea acoperii creanța recurentei .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care recurenta a fost obligată, se arată că, potrivit prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă ,acestea se datorează în măsura existenței unei culpe procesual ,ori în cauză, banca reclamantă având un interes serios și legitim, a fost nevoită să exercite acțiunea de partaj în vederea recuperării creanței sale, în fapt, se arată, culpa revine debitoarei păcurar M. S.,care nu a rambursat creditul contractat .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimata U. Ț. B. SA a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată .
Se invocă prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, susținându-se că ,întrucât atât reclamanta recurentă cât și pârâta intimată au calitatea de profesioniști, recursul s-ar impune a fi soluționat de Tribunalul Specializat .
În ceea ce privește fondul cauzei ,se arată că în mod corect a reținut instanța de fond că imobilul cu privire la care s-a solicitat partajarea este gravat de sarcini, respectiv ipoteca de rang I constituită în favoarea U. Ț. B. Sa potrivit contractului de credit nr._ 03.07.2009 și a contractului de garanței imobiliară autentificat sub nr. 547/03.07.2009 al BNP C. M. D. Baziotis .
Se mai arată că, valoarea de piață a imobilului a fost stabilită potrivit raportului de evaluare efectuat în iunie 2009 de un evaluator acreditat de ANEVAR și este de 96.927 euro, reiese că în ipoteza în care s-ar ajunge la vânzarea imobilului la licitația publică, recurenta nu-și va putea recupera creanțe, cu atât mai multe cu cât vine în concurs cu încă doi creditori chirografari care și-au notat somațiile de executare asupra imobilului .
Totodată, intimata a arat că imobilul în cauză este indisponibilizat, ca efect al sechestrului asigurător institui pentru repararea pagubei de 11.288 lei produs prin săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală .
Privitor la cheltuielile de judecată ,se arată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă .
Prin încheierea ședință din data de 23 mai 2013, tribunalul a respins excepția invocată de intimată, privitoare la necompetența materială a instanței civile de soluționare a cauzei .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărările expuse prin întâmpinare, și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă ,tribunalul reține următoarele:
Reclamanta recurentă C. B. Sa are calitatea de creditoare a pârâtei intimate P. M. S., și în vederea recuperării creanței sale rezultate ca urmare a nerambursării creditului contractat prin contractul de credit nr._/ 08.08._, în temeiul art. 493 Cod de procedură civilă, a solicitat partajarea imobilului bun comun al debitoarei și a soțului acesteia, P. P., în vedere executării silite, propunând ca modalitate de partajare atribuire imobilului către debitoare, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea celuilalt coproprietar .
Deși prin declarația de recurs s-a solicitat respingere excepției tardivității în temeiul căreia instanța de fond a soluționat cauza – excepție care în fapt nu a fost invocată-, prin motivele expuse în memoriul de recurs reiese că este criticată soluția instanței de fond privitoare la admiterea excepției lipsei de interes a demersului judiciar .
După cum a reținut instanța de fond, nu se poate contestat că s-a dovedit în cauză existența unei creanțe certe ,lichide și exigibile, ca de altfel și a unui interes legitim, năsut și actual .
Tribunalul apreciază că instanța de fond reținut în mod corect că lipsa de interes este determinată de finalitatea demersului juridic, respectiv de folosul material pe care l-ar pute obține reclamanta .
Este evident că, ceea ce urmărește reclamanta recurentă prin declanșarea litigiului este atribuirea imobilului supus partajului către debitoarea sa, P. M. S., în vederea executării silite prin vânzare a acestuia.
Or, potrivit înscrierilor din Cf nr._ Reghin, nr. top 1111/I, 1114/2/b/1/I, asupra imobilului proprietatea comună a lui P. P. și P. M. S., este înscrisă o ipotecă de rang I în valoare de 70.000 euro plus dobânzi, comisioane. ș.a,un sechestru asigurător în favoarea Statului Român și două somații de executare ale altor doi creditori chirografari.
Având în vedre că ,potrivit art. 596 Cod de procedură civilă, notarea sechestrului asigurător are ca efect indisponibilizarea bunului sechestrat, în mod corect a conchis instanța de fond că un eventual partaj al bunului comun este lipsit de finalitate practică ,întrucât bunul nu poate fi vândut .
Recurenta a criticat considerentele reținute de instanța de fond cu privire la valoarea imobilului și faptul că, având în vedere înscrierea ipotecii aceasta în fapt nu ar mai avea posibilitatea să-și realizeze creanța, și chiar dacă este posibil ,după cum susținut recurenta ca vânzarea imobilului să se poată face la un preț mai mare decât cel stabilit de expertul atestat ANEVAR, în fapt existența sechestrului paralizează orice posibilitate de valorificare a bunului prin vânzare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, de asemenea tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă ,întrucât prin demersul său judiciar, reclamanta a pricinuit efectuarea unor cheltuieli de judecată de către pârâta U. Ț. B. SA, iar culpa acesteia nu poate fi înlăturată, întrucât la momentul la care a sesizat instanța avea cunoștință de înscrierile în cartea funciară cu privire la sarcinile ce gravează imobilul și la sechestrul care îl indisponibilizează .
Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă ,tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
Intimata U. Ț. B. SA a solicitat acordarea în calea de atac a cheltuielilor de judecată, însă nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.13, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 180/8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. T. fiind în concediu de odihnă semnează grefier șef C. Șimon |
Red.M.M.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./08.07.2013
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul MUREŞ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 234/2013.... → |
|---|
