Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1893/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 151/2013
Ședința publică de la 21 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Judecător: V. S.
Judecător C. M.
Grefier: D. C.
Pe rol judecarea, în complet de divergență, a apelului declarat de pârâta C. A. I. domiciliată în Sighișoara, .. 87, jud. M. împotriva sentinței civile nr.2075 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 2075 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul B. C. Ș. împotriva pârâtei C. A. I. și s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minorul B. R. Ș., după cum urmează:
De ori pe lună, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri orele 16 și până duminică ora 16, cu luarea minorului la reședința reclamantului din Vânători
În vacanțele mici, jumătate din durata acestora, începând din prima zi a fiecăreia dintre vacanțe, cu luarea minorului la reședința reclamantului din Vânători.
În vacanța mare, în perioada 15 iulie – 15 august, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului din Germania sau la reședința din Vânători.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta să îndeplinească formalitățile necesare în vederea deplasării minorului, însoțit de către tatăl său, în Germania în perioada încuviințată în hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că minorul B. R. Ș. s-a născut la 2 august 2004 în Sighișoara, din căsătoria părților iar în urma neînțelegerilor dintre părți, acestea au divorțat, minorul fiind încredințat prin sentința civilă nr. 1309/27 octombrie 2010 mamei sale iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunare de 150 lei.
Instanța a reținut că potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Potrivit art. 16 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În urma administrării probelor instanța a apreciat că tatălui nu i se poate reproșa ca a avut un comportament necorespunzător față de minor, ci dimpotrivă rezultă că a manifestat interes față de acesta, atât cât i-a permis mama pârâtă, și că are condiții bune de locuit, îngrijire la domiciliul său pentru a-l putea lua pe copil de la locuința mamei și a-l găzdui pentru perioade de timp determinate.
Mai mult, reclamantul locuind cu părinții săi, minorul are posibilitatea să păstreze legăturile extinse de familie și cu bunicii paterni, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru copil. De asemenea s-a considerat că starea tensionată dintre părinții minorului și situația actuală a pârâtei, care locuiește împreună cu un alt bărbat, constituie un motiv în plus ca la stabilirea programului de vizitare a copilului, instanța să acorde posibilitatea reclamantului să-l ia pe minor de la domiciliul mamei. Chiar dacă minorul este de vârstă relativ mică, este un copil fără probleme de sănătate, pe de o parte, iar pe de altă parte, tatăl reclamant are condiții corespunzătoare pentru a-l găzdui pe copil în perioadele determinate cât ia copilul de la domiciliul mamei. Astfel, în mare parte programul propus de reclamant este adecvat pentru a satisface pe de o parte nevoia minorului de a păstra legături cu ambii părinți, iar pe de altă parte nevoia tatălui de a contribui la creșterea și educarea copilului său, astfel că instanța, luând în considerare și vârsta minorului și interesul superior al copilului, a admis acțiunea în parte.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta C. A. I. cerând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în parte hotărârea în sensul respingerii cererii formulate de reclamant cu privire la dreptul acestuia de a lua minorul la domiciliul său din Vânători precum și la obligarea pârâtei de a îndeplini formalitățile necesare în vederea deplasării în Germania. S-a cerut și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea interesului superior al copilului.
S-a susținut că prima instanță a încălcat toate dispozițiile care prevăd că în cauzele cu minori este obligatorie efectuarea anchetei psiho-sociale de la locuința ce urmează a-i fi stabilită, în vederea creșterii și educării sale, respectiv unde urmează să dezvolte relații personale cu părintele cu care nu locuiește în mod statornic. Astfel instanța nu a dispus efectuarea unei anchete psiho-sociale la locuința din Germania, declarată de intimat. În acest sens sunt prevederile art. 263 alin. 1, art. 496, 497 cod civil și ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Apelanta a arătat că nu se cunosc condițiile pe care le oferă intimatul la locuința din Germania, pe care o deține cu titlu de chirie. Judecătoria și-a întemeiat soluția doar pe înscrisurile depuse de reclamant, care nu au fost verificate de către vreo autoritate din Germania.
Pe de altă parte considerentele instanței de fond sunt contrazise chiar de către reclamant, în altă cauză, având ca obiect majorarea pensiei de întreținere, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 194/2013 a Judecătoriei Sighișoara. Din acest dosar reiese că intimatul nu mai are loc de muncă în Germania și nici locuință. De asemenea Serviciul Federal pentru Justiție din Germania a arătat că intimatul nu mai lucrează la societatea la care a făcut dovada veniturilor sale din Germania iar locuința sa nu a fost identificată la adresa Humboldstrasse, nr. 35, Nurnberg.
S-a depus la dosarul cauzei copii ale notelor scrise depuse de intimat în dosarul nr._ .
Intimatul a depus întâmpinare cerând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că criticile formulate de apelantă sunt nefondate. Intimatul s precizat că are domiciliul în . în Germania. Prima instanță a avut în vedere ambele anchete sociale efectuate în cauză, efectuate de autorități competente, din țară și Germania ( Oficiul pentru Tineret, Copii și Familie – Serviciul Social G. din localitatea Nurnberg ). Împrejurarea că intimatul nu are o locuință stabilă, aceasta fiind deținută în chirie, nu constituie un motiv pentru a nu i se permite acestuia să-și păstreze legăturile cu fiul său și în Germania. Opunerea mamei de a fi dus fiul său în Germania, de a avea posibilitatea de a vedea și alte locuri, de a călători însoțit de tatăl său în străinătate, nu face decât să îngrădească drepturile copilului ca cetățean, de a călători în alte țări.
Intimatul a mai subliniat că între le și copil există o legătură specială, o afecțiune puternică astfel că nu există nici un motiv pentru îngrădirea dreptului tatălui de a petrece cu copilul o perioadă de timp din vacanța de vară, la domiciliul din țară și la reședința din Germania.
În aceste condiții programul stabilit de instanță este adecvat pentru a satisface nevoile copilului și ale tatălui de a menține legături personale.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că apelul reclamantei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul părintelui separat de copil de a avea legături personale cu copilul este de netăgăduit, acesta fiind consacrat de art. 401 Cod civil și art. 16 din Legea nr. 272/004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Art. 31 alin. 2 din aceeași lege prevede că „Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părințești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
În aprecierea interesului superior al copilului instanța trebuie să țină seama de vârsta copilului, de starea de sănătate a acestuia, de nevoile de îngrijire și educare a minorului, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul anterior al părintelui.
În cauză aplicarea programului stabilit de prima instanță nu este de natură să afecteze echilibrul emoțional al acestuia și dezvoltarea sa psihică.
Criticile aduse de apelantă hotărârii sunt nefondate. La stabilirea programului de vizitare instanța a ținut seama de rapoartele de anchetă psiho-socială efectuate la domiciliul intimatului din țară și la reședința din Germania. La fila 17 dosar de fond este depusă traducerea în limba română a constatărilor făcute de Oficiul pentru Tineret Copii, Tineret și Familie a Serviciului Social General din Nurnberg în care s-a menționat că „D-nul B. locuiește într-un apartament cu 3 camere, cu 55 m2, care este foarte curat și îngrijit. Locuința permite amenajarea unei camere separate pentru fiul său. Nu avem nicio obiecție din partea noastră pentru ca minorul R. Ș. B. să-și petreacă vacanța la tatăl său… Deoarece pare a fi dorința minorului, și pentru protejarea relației tată-fiu, este recomandat ca în vacanța de vară acesta să petreacă mai mult timp cu tatăl său, situație pe care noi o recomandăm cu încredere.” În această situație temerile apelantei referitoare la lipsa condițiilor de locuit de la reședința intimatului din Germania nu sunt fondate. Pentru durata vacanței de vară programul de vizitare a fost stabilit alternativ, la domiciliul din țară sau la reședința din Germania, alegerea revenind intimatului, care bineînțeles că se va deplasa cu copilul în Germania doar în situația în care va mai avea interes în acest sens, adică dacă va mai deține acolo cel puțin locuința nu și locul de muncă. În această situație nu are relevanță în cauză dacă intimatul mai lucrează sau nu în Germania.
În această situație instanța apreciază că apelul declarat este nefondat astfel că în baza art. 296 Cod de procedură civilă îl va respinge.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă instanța va obliga apelanta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta C. A. I. domiciliată în Sighișoara, .. 87, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2075 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara .
Obligă apelanta la plata către intimatul B. C. S. cu domiciliul în Vânători, ., jud. M. a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, D. C. |
Cu opinie separată în sensul admiterii apelului și al schimbării în parte a hotărârii în sensul încuviințării programului de vizitare a minorului B. R. S. de către tată doar în varianta ridicării minorului de la domiciliul mamei la reședința tatălui din localitatea Vânători, jud. M..
Judecător,
V. S.
Motivarea opiniei separate :
Se impune schimbarea în parte a hotărârii, în ceea ce privește varianta de program adoptată de prima instanță cu privire la vizitarea minorului B. R. Ș. de către tată, pe considerentul că reglementarea cuprinsă în art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, care stabilește că „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său”, trebuie interpretată potrivit scopului pentru care a fost edictată, respectiv raportarea la interesele copilului.
În acest sens, interesul părintelui de a-și duce în vacanță copilul minor în Germania, chiar dacă este apreciat și în opinia minoritară ca legitim, îndreptățit și protejat de legislația în materie, trebuie să se subscrie asigurării intereselor copilului, or, din înscrisul prezentat de partea intimată și depus la fila 17 dosar de fond, anume traducerea în limba română a constatărilor făcute de Oficiul pentru Tineret Copii, Tineret și Familie a Serviciului Social General din Nurnberg reiese doar că tatăl dispune de o locuință închiriată, fapt care indică caracterul formal al acestui înscris. De fapt, contractul de închiriere prezentat de intimat – fila 8 dosar – nu este datat și nu conține datele efective de începere și finalizare a raportului de locațiune, prin urmare nu poate fi tratat decât ca un înscris formal, care nu poate convinge instanța asupra condițiilor sigure și normale de locuit oferite de intimat.
În plus, trebuie avut în vedere că minorul nu a fost luat de lângă mamă perioade mai lungi, iar din această perspectivă, luarea lui din mediul familial securizant din punct de vedere afectiv și ducerea lui în Germania se poate solda cu o traumă emoțională, acest fapt trebuind să fie evitat.
În condițiile în care tatăl intimat dispune de locuința din loc. Vânători, în care locuiesc și bunicii paterni, în această opinie se apreciază că dreptul tatălui de a veghea la creșterea și educarea copilului său prin exercitarea programului de vizitare se poate realiza în condiții optime doar în varianta ridicării copilului de la domiciliul mamei și ducerea lui la locuința din Vânători a tatălui intimat.
Judecător,
V. S.
Red.op.majoritară AB
Red.op.separată V.Sz.
Tehnored.CDG/4 ex./27.11.2013
Jud.fond.L. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 543/2013. Tribunalul MUREŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
