Acţiune în constatare. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2220/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 51/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător M. L.
Judecător E. O.
Grefier M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă R. A., cu domiciliul în comuna Gornești, ., jud. M., prin mandatar O. P., cu domiciliul în comuna Gornești, ., jud. M., cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1414 din data de 25 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 februarie 2015, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1414/25.03.2014 a Judecătoriei Tg.M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea prezentei cereri, excepție invocată de pârâții C. Romei și B. K. prin întâmpinare; s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri, excepție invocată de pârâții C. Romei și B. K. prin întâmpinare și s-a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat sub nr. 531/09.04.2008 și a actului adițional la contract, precum și rezoluțiunea contractului de întreținere și a actului adițional, formulată de reclamanta R. A., prin mandatar O. P., cu domiciliul în com. Gornești, .+05 jud. M. în contradictoriu cu pârâții C. R. și B. K., ambii cu domiciliul în Borsec, .. 71 jud. Harghita.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat sub nr. 531/2008, ca și a actului adițional la acest contract, autentificat sub nr. 2137/2012, iar în subsidiar rezoluțiunea contractului de întreținere, cu repunerea părților în situația anterioară.
În conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța urma a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, urmând ca, în măsura respingerii acestora, să fie analizat fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția lipsei de interes, instanța a reținut faptul că această excepție a fost invocată raportat la petitul ce vizează constatarea nulității absolute atât a contractului de întreținere, cât și a actului adițional la acest contract. În esență s-a arătat faptul că, raportat la motivele invocate de către reclamantă, această nu deține calitatea procesuală activă și interesul de a solicita constatarea nulității absolute a contractului de întreținere și a actului adițional.
Referitor la ambele acte notariale atacate, respectiv contractul de întreținere și actul adițional la acesta, instanța a constatat faptul că reclamanta a avut calitatea de parte contractantă, respectiv de întreținut. Ca urmare, orice fel de viciu ce ar afecta afirmativ aceste acte juridice pot și este necesar a putea fi invocate de una dintre părțile contractante, cu atât mai mult cu cât aceasta a deținut calitatea de fost proprietar al imobilelor ce au făcut obiectul contractelor. Pe de altă parte, instanța a constatat faptul că reclamanta a invocat nulitatea absolută a acestor acte juridice, în baza unor motive ce urmează a fi analizate pe fond. Independent de temeinicia sau netemeinicia acestor motive, instanța reține în etapa preliminară a analizării excepțiilor faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, chiar neparticipantă la actul atacat. Cu atât mai mult cocontractantul are la dispoziție o astfel de acțiune de constatare a nulității absolute a unui act juridic pe care l-a încheiat personal.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a constatat că reclamanta justifică atât calitate procesuală activă, cât și interes în solicitarea de constatare a nulității absolute a actelor notariale, sens în care urma a fi respinse excepțiile invocate de către pârâți.
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a solicitat în principal constatarea nulității absolute a celor 2 acte notariale, iar în subsidiar rezoluțiunea contractului de întreținere și a actului adițional la acesta. Având în vedere motivele de fapt și de drept diferite invocate raportat la aceste petite, instanța urmează a le analiza în mod separat.
În ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității absolute a contractului de întreținere, instanța a constatat faptul că în motivarea cererii reclamanta a invocat faptul că la încheierea acestui act juridic nu a fost avută în vedere situația reală de CF, respectiv faptul că alături de reclamantă și fiul acesteia, care au avut calitatea de întreținuți, figura în calitate de proprietar și Statul Român. Analizând extrasele Cf depuse în probațiune la dosarul cauzei, instanța constată că Statul român are și în prezent calitatea de proprietar asupra unei cote de 97/137 parte din imobilul situat în P. nr. 406. Acest lucru nu este însă de natură a afecta în nici un fel contractul de întreținere încheiat în anul 2008. Astfel, obiectul acestui contract a fost determinat expres și a constat în dreptul de proprietate al întreținuților asupra anumitor cote din imobil. P. încheierea acestui act juridic nu s-a adus în nici un fel atingere dreptului de proprietate al statului asupra unei cote părți din terenul aferent construcției. Acesta este de altfel și motivul pentru care cererea de înscriere a dreptului de proprietate al întreținătorilor a fost admisă de către registrator, iar dreptul acestora a fost înscris în cartea funciară. Ca urmare, instanța a constatat neîntemeiată critica astfel formulată de către reclamantă, sens în care urmează a o respinge.
Referitor la nulitatea absolută a actului adițional la contractul de întreținere, reclamanta a invocat pe de o parte faptul că asupra imobilului asupra căruia s-a transferat dreptul de întreținere dețineau cote de proprietate și terțe persoane, care nu au luat parte și nu și-au exprimat acordul asupra acestui transfer, iar pe de altă parte că reclamanta nu a înțeles semnificația actului încheiat, aceasta nefiind vorbitoare de limba română.
În ceea ce privește cotele deținute asupra imobilului situat în Borsec, .. 71 jud. Harghita de către terțe persoane, respectiv C. A.-M. și C. I., considerațiile expuse anterior referitor la dreptul de proprietate al statului se aplică în același mod. Astfel, deși aceste terțe persoane dețin într-adevăr cote de câte ¼ parte din imobil, obligația de întreținere a fost notată exclusiv asupra cotelor deținute de către pârâții din prezenta cauză, respectiv asupra cotelor de câte ¼ parte din imobil. Dreptul de proprietate al coproprietarelor nu a fost și nu este afectat în nici un fel prin această sarcină instituită prin act notarial. De altfel, aceste aspecte au fost verificate de către notarul public la momentul încheierii actului adițional, acesta decizând în mod întemeiat că este admisibilă o astfel de înscriere, soluție confirmată de către Oficiul de cadastru prin admiterea cererii de înscriere a obligației de întreținere.
În ceea ce privește critica ce vizează necunoașterea limbii române de către reclamantă și a faptului că, din acest motiv, aceasta nu a avut reprezentarea actului pe care îl încheie, instanța constată că toate probele administrate în cauză conduc la o concluzie contrară. Astfel, reclamanta a fost asistată la încheierea actului notarial de către un asistent social, care i-a explicat conținutul actului notarial ce urma să fie încheiat. De asemenea, potrivit declarației aceleiași asistente sociale, audiată ca martor în prezenta cauză (fila 131), întregul conținut al actului a fost tradus la sediul biroului notarial în fața reclamantei, chiar în condițiile în care aceasta a arătat că nu este necesară o astfel de traducere, deoarece cunoaște conținutul. Mai mult, aceasta a arătat faptul că reclamanta era mulțumită de actul notarial încheiat.
Raportat la cele mai sus expuse, instanța a constatat faptul că criticile formulate de către reclamantă sunt neîntemeiate, sens în care urmează a fi respinse.
Referitor la solicitarea subsidiară de rezoluțiune a contractului de întreținere, pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți, instanța a avut în vedere faptul că actul de întreținere viza 2 întreținuți, respectiv reclamanta și fiul decedat al acesteia. Având în vedere indivizibilitatea obligației de întreținere în cazul pluralității de creditori, instanța constată faptul că reclamanta este îndreptățită să solicite aplicarea unei astfel de sancțiuni, atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare a fiului predecedat, urmând a fi analizate pe fond motivele invocate.
Astfel, instanța a reținut în esență faptul că reclamanta a invocat că nu ar fi beneficiat de întreținere astfel cum s-a convenit inițial, nici ea și nici fiul acesteia, până la decesul acestuia.
Raportat la probele administrate în cauză, instanța a reținut faptul că nu s-a făcut proba fără dubiu a aspectelor invocate referitor la acest petit. În ceea ce îl privește pe R. I., fiul predecedat al reclamantei, instanța reține faptul că acesta a fost ajutat și sprijinit material de către pârâți până la data decesului. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că pârâții îl vizitau pe acesta, contribuiau cu sume de bani la întreținerea lui, chiar au angajat o persoană pentru a face curățenie la domiciliul acestuia. În egală măsură s-a probat faptul că aceștia au efectuat lucrări de modernizare și igienizare a imobilului.
Este adevărat că întreținerea nu era prestată zi de zi, având în vedere faptul că părțile nu locuiau în aceiași localitate. Acest lucru era însă cunoscut încă de la încheierea contractului de întreținere. Este indubitabil însă că de la data încheierii contractului, respectiv 09.04.2008, și până la decesul lui R. I., în septembrie 2012, acesta nu și-a manifestat vreo intenție de reziliere a contractului și nici nu și-a exprimat nemulțumirea în ceea ce privește modul în care se desfășoară acest contract. În egală măsură, de la momentul încheierii contractului întreținătorii au achitat toate cheltuielile aferente imobilului, inclusiv impozitele și taxele locale.
Referitor la momentul decesului lui R. I., instanța a constatat că nu a fost contestat nici măcar de către reclamantă faptul că anterior decesului acesta a fost transportat la spital de către întreținători, pentru acordarea de îngrijiri, iar după intervenirea decesului aceiași întreținători s-au ocupat în exclusivitate de înmormântare, suportând toate cheltuielile aferente, decedatul fiind de altfel înmormântat la Borsec, localitatea de domiciliu a întreținătorilor.
În ceea ce o privește pe reclamantă, instanța a constatat că există indicii că ulterior decesului fiului și revenirii acesteia la Centrul de îngrijire și asistență Glodeni au intervenit dificultăți în îndeplinirea obligațiilor stipulate în contractul de întreținere. Din probele administrate în cauză,chiar din cuprinsul interogatoriului administrat reclamantei, rezultă însă faptul că aceasta a fost cea care a refuzat orice fel de întreținere din partea pârâților. Astfel, s-a probat faptul că reclamanta a refuzat primirea oricăror pachete cu mâncare sau medicamente, precum și că a refuzat să îi fie achitate de către pârâți contribuțiile la centrul de îngrijire unde locuiește.
Instanța a constatat astfel că, în condițiile în care între părți au intervenit diferende, obligația de întreținere putea fi înlocuită, de comun acord sau pe cale judiciară, cu obligația de plată a unei sume de bani de către debitorii întreținerii. Refuzul însă a creditorului întreținerii de a primi întreținerea, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al acestuia și ca urmare nu poate obține rezilierea contractului prelevându-se de propria culpă (Decizia 536/2005 a ÎCCJ).
Instanța a constatat așadar faptul că reclamanta invocă în sprijinul acțiunii sale propria atitudine de refuz al întreținerii oferite de către pârâții. În aceste condiții ea nu poate obține rezilierea contractului de întreținere, dar are la dispoziție mijloacele puse la dispoziție de lege pentru îndeplinirea obligațiilor de către debitori. Astfel, ea poate solicita transformarea în bani a obligației de întreținere. În egală măsură, aceasta beneficiază de o sarcină ce grevează imobilul coproprietate a pârâților. Pe de altă parte, în actualele condiții, chiar pârâții pot la rândul lor să obțină transformarea în obligația de a plăti o sumă de bani a obligației de întreținere pe care nu o pot îndeplini din cauza conduitei reclamantei. Nu se poate însă pronunța o reziliere a contractului, cu consecința pierderii de către pârâți a tuturor sumelor deja suportate, având la bază exclusiv conduita culpabilă a reclamantei.
Având în vedere cele menționate, instanța a respins cererea introductivă de instanță astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri civile constând în contravaloarea cailor și uneltelor agricole înstrăinate, instanța constată faptul că nu s-a făcut dovada fără dubiu că o astfel de vânzare a avut loc. Dimpotrivă, potrivit probelor administrate în cauză, rezultă faptul că fiul predecedat ar fost cel care a înstrăinat respectivii cai, datorită faptului că a suferit o accidentare care l-a pus în imposibilitatea de a se mai îngriji de aceștia. De altfel, acest lucru a fost probat prin declarația martorului T. V., care a fost de față la momentul în care defunctul s-a înțeles asupra vânzării și a primit prețul acesteia de la cumpărător.
Pe de altă parte, instanța a constatat că în prezentul cadru procesual nu s-a făcut nici un fel de probațiune referitor la suma solicitată, fiind indicată doar suma de 7400 lei, fără nici un fel de justificare, chiar în condițiile în care din declarațiile martorului rezultă o sumă mult mai mică.
Raportat la aceste aspecte, instanța urmează a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. A., prin mandatar, solicitând casarea în tot a sentinței atacate, ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că prima instanță nu a motivat decât foarte vag reținerea că dreptul de proprietate al Statului Român nu este afectat în nici un fel de existența contractului de întreținere, dar așa cum a arătat și în acțiunea principală contractul de întreținere s-a încheiat cu neobservarea situației de CF în sensul că alături de reclamantă și fiul său R. I., în prezent decedat, este proprietar și Statul Român asupra suprafeței de 2425 mp teren, se află în indiviziune cu Statul Român, contractul nu se putea încheia fără acordul prealabil al acestuia, deoarece s-a înstrăinat dreptul de proprietate al reclamantei prin încălcarea dreptului de preempțiune al Statului Român, vânzarea către un terț a bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face numai sub condiția neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor, condiție neîndeplinită, în ceea ce privește actul adițional la contract din nou prima instanță a apreciat eronat că acesta este valid datorită faptului că dreptul de proprietate al coproprietarilor nu a fost afectat în nici un fel prin sarcina instituită prin actul notarial, cât și faptul că aceste aspecte au fost verificate de notarul public care a dresat actul adițional, însă acesta este lovit de aceeași nulitate deoarece din CF nr._ Borsec, rezultă că imobilul înscris în acest CF, în care s-a transferat dreptul său de întreținere din CF menționată a comunei Gornești, formează propietatea indiviză și a numitelor C. A.-M. și C. I., fiecare în cotă de 1/4 parte care de asemenea nu și-au dat acordul înscrierii dreptului său real de întreținere asupra cotei de 1/2 parte, recurenta susținând că era necesar acordul acestor două persoane, în condițiile în care acest imobil este compus dintr-o cameră, bucătărie, cămară și antreu, referitor la susținerea pârâților intimați în sensul necunoașterii limbii române de către recurentă la încheierea actelor și că a fost asistată de asistenta socială Szocs A., care a avut calitatea de martor în cauză, susținând că i s-au tradus reclamantei actele în limba maghiară, recurenta a arătat că a cest lucru nu corespunde realității, mai mult de atât în mod obligatoriu actele încheiate trebuiau să poarte această mențiune, că a fost tradus conținutul acestora în limba maghiară, cu privire la rezoluționarea contractului de întreținere pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârâții intimați, a susținut că nu a beneficiat de întreținere conform contractului, din depozițiile martorilor audiați reiese că reclamanta a fost mulțumită de întreținerea prestată, însă în realitate nu este așa, întreținătorii nu și-au îndeplinit obligațiile, chiar dacă au reinternat-o la Centrul de îngrijire Glodeni, aveau obligația să achite taxele lunare aferente întreținerii ei la centrul respectiv, taxele de întreținere sunt plătite exclusiv din pensia reclamantei, fapt atestat și cu adeverința nr. 82 din 07.02.2013, s-a mai arătat că pârâții intimați au avut o atitudine ușor oscilantă, mai întâi au susținut că se prezentau regulat la Centrul de îngrijire cu diferite pachete constând în alimente, plătind și contribuțiile lunare, după care și-au modificat poziția susținând faptul că reclamanta nu ar fi acceptat nici pachetele nici banii pentru contribuțiile lunare, ba mai mult ar fi solicitat conducerii centrului ca orice lucru din partea lor(alimente, bani) să fie respins, lucru neadevărat, tot din adeverința nr. 82 din 07.02.2013 rezultă că pârâții au achitat contribuția reclamantei doar pe două luni de când este internată, octombrie 2012 și decembrie 2012.
În drept au fost invocate prevederile art.488, 496, 223 din C.pr.civ.
Intimații nu au a depus la dosar întâmpinare
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 indice 1 C.pr.civ., tribunalul îl constată nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Sunt neîntemeiate criticile recurentei că prima instanță nu a motivat decât foarte vag reținerea că dreptul de proprietate al Statului Român nu este afectat în nici un fel de existența contractului de întreținere atacat.
Prima instanță a reținut bine că obiectul acestui contract a fost determinat expres și a constat în dreptul de proprietate al întreținuților asupra anumitor cote din imobil, așadar prin încheierea acestui act juridic nu s-a adus în nici un fel atingere dreptului de proprietate al statului asupra unei cote părți din terenul aferent construcției. Acesta a fost de altfel și motivul pentru care cererea de înscriere a dreptului de proprietate al întreținătorilor a fost admisă de către registrator, iar dreptul acestora a fost înscris în cartea funciară.
Din contractul de întreținere autentificat sub nr. 531 din 09.04.2008 de către BNP Bălgărădean (f.13-14 dosar primă instanță) rezultă foarte clar că au făcut obiectul contractului doar cota din terenul intravilan aflată în proprietatea întreținuților,casa de locuit și anexele proprietatea exclusivă a acestora.
Sunt la fel de neîntemeiate și susținerile din recurs că s-a încheiat contractul de întreținere cu neobservarea situației de CF în sensul că alături de reclamantă și fiul său R. I., în prezent decedat, este proprietar și Statul Român asupra suprafeței de 2425 mp teren, întreținuții se aflau în indiviziune cu Statul Român, contractul nu se putea încheia fără acordul prealabil al acestuia, deoarece s-a înstrăinat dreptul de proprietate al reclamantei prin încălcarea dreptului de preempțiune al Statului Român, vânzarea către un terț a bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face numai sub condiția neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor.
Nu exista la data încheierii contractului atacat vreun drept de preempțiune în favoarea Statului Român cu privire la vânzarea-cumpărarea casei de locuit a întreținuților și a cotei lor părți din teren. De altfel în cauză nici nu s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare ci un contract de întreținere.
Tribunalul constată de asemenea neîntemeiate susținerile din recurs că este lovit de aceeași nulitate actul adițional la contractul de întreținere autentificat nr. 2137 din 03.10.2012 de către BNP M., deoarece din CF nr._ Borsec, rezultă că imobilul înscris în acest CF, în care s-a transferat dreptul recurentei de întreținere din CF nr._ a comunei Gornești, formează proprietatea indiviză și a numitelor C. A.-M. și C. I., fiecare în cotă de 1/4 parte care de asemenea nu și-au dat acordul înscrierii dreptului său real de întreținere asupra cotei de 1/2 parte.
Așa cum a reținut legal și temeinic prima instanță obligația de întreținere a fost notată exclusiv asupra cotelor deținute de către pârâții din prezenta cauză, respectiv asupra cotelor de câte ¼ parte din imobil, în total pârâții întreținători având având o cotă de ½ parte. Dreptul coproprietarelor nu a fost și nu este afectat în nici un fel prin această sarcină instituită prin actul notarial.
S-a reținut de asemenea întemeiat că, în ceea ce privește critica ce vizează necunoașterea limbii române de către reclamantă și a faptului că, din acest motiv, aceasta nu a avut reprezentarea actului pe care îl încheie, toate probele administrate în cauză conduc la o concluzie contrară, reclamanta fiind asistată la încheierea actului notarial de către un asistent social, care i-a explicat conținutul actului notarial ce urma să fie încheiat, întregul conținut al actului a fost tradus la sediul biroului notarial în fața reclamantei, chiar în condițiile în care aceasta a arătat că nu este necesară o astfel de traducere, deoarece cunoaște conținutul, reclamanta părând mulțumită de actul notarial încheiat(declarațiua martorei Szocs A. f.181 dosar primă instanță).
Prima instanță a reținut bine din declarațiile martorilor audiați că pârâții și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau conform contractului de întreținere față de R. I., fiul predecedat al reclamantei, fără a exista litigii între părți la acel moment, în ceea ce o privește pe reclamantă constatându-se că există indicii că, ulterior decesului fiului său și revenirii acesteia la Centrul de îngrijire și asistență Glodeni, au intervenit dificultăți între părți în îndeplinirea obligațiilor stipulate în contractul de întreținere.
Chiar din răspusurile reclamantei la interogatoriul administrat(f.146-147 dosar primă instanță) a rezultat faptul că aceasta a fost cea care a refuzat orice fel de întreținere din partea pârâților, fiind probat faptul că reclamanta a refuzat primirea oricăror pachete cu mâncare sau medicamente din partea pârâților, precum și că a refuzat să îi fie achitate de către pârâți contribuțiile la centrul de îngrijire unde locuiește.
Tribunalul mai reține cu privire la achitarea contribuțiilor lunare aferente întreținerii reclamantei la Centrul de îngrijire Glodeni, că pârâților întreținători nici nu le revine obligația achitării acestor contribuții.
Astfel se reține din contractul de întreținere autentificat sub nr. 531 din 09.04.2008 de către BNP Bălgărădean (f.13-14 dosar primă instanță) că pârâților întreținători le revine obligația de a asigura întreținerea, ce constă în asigurarea de alimente, prepararea hranei zilnice corespunzătoarea stării de sănătate a întreținătorilor, asigurarea curățeniei și întreținerii locuinței, asigurarea de medicamente și asistență în caz de boală, ca și până la data încheierii contractului, iar în caz de deces să-i înmormânteze conform obiceiului locului și credinței creștine. De asemenea pârâților întreținători le revine și obligația de a achita toate cheltuielile de consum lunare, taxele și impozitele aferente imobilului.
P. urmare pârâții nu și-au asumat vreo obligație de a achita contribuțiile lunare aferente întreținerii reclamantei la Centrul de îngrijire Glodeni.
Față de cele reținute anterior tribunalul va respinge conform art. 312 al.1 din C.pr.civ. recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de R. A., cu domiciliul în comuna Gornești, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1414/25.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | Judecător, E. O. |
Grefier, M. T. fiind în concediu semnează prim grefier C. S. |
Red. CM /Tehnored.10.07.2015/CDG/2 ex./Jud.fond.G. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul... → |
|---|
