Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 569/308/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelul declarat de reclamanta N. I., având CNP_, cu domiciliul în Sighișoara, ., ., jud.M. și cu domiciliul procesual ales în Sighișoara, ., ., jud.M. împotriva Sentinței civile nr. 827/C din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 827/C din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâți și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta N. I., în contradictoriu cu pârâții A. G. N. și A. E..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 18 martie 2014, reclamanta N. I. a chemat în judecată pe pârâții A. G. N. și A. E., solicitând instanței să dispună evacuarea imediată a acestora din urmă din imobilul de natură apartament cu trei camere situat în Sighișoara, ., ., ., iar în subsidiar obligarea pârâților la readucerea imobilului în starea sa anterioară și la plata sumei de_ lei, pentru lipsa de folosință a imobilului și respectiv suma de 869 lei, sumă reținută din pensia sa și datorată de pârât cu titlu de impozit pentru garsoniera sa și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat imobilul din litigiu împreună cu soțul său, predecedat, după care a deschis succesiunea la Judecătoria Sighișoara. În timpul succesiuni judiciare a încheiat cu pârâtul la data de 21.12.2007 actul intitulat contract de vânzare cumpărare, neautentificat de notar, fiind convinsă că, în condițiile arătate în convenție, va primi prețul întreg pe imobilul în litigiu, la care s-a obligat pârâtul, și se va semna un contract de vânzare cumpărare autentificat cu pârâtul, având nevoie de bani, fiind în vârstă, bolnavă și fără mijloace de trai decente.
Reclamanta a mai arătat că fiind de bună credință, anterior înscrierii în cartea funciară a dreptului să, în cotă de 1/1 parte, le-a îngrădit pârâților să ocupe în fapt imobilul în litigiu în calitate de tolerați, având convingerea că situația socială solidă a celor doi pârâți, ca angajați Judecătoriei Sighișoara, respectiv pârâtul ca șofer al președintelui, iar pârâta ca aprod, constituie atuuri că îi vor plăti prețul convenit și vor finaliza contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Însă, ocupanții fără titlu dețin un spațiu fără titlu în cadrul unui imobil folosit, fără să fi plătit prețul convenit la care s-a obligat pârâtul A. G. N. pentru imobilul din litigiu, nici după ce a fost intabulat dreptul de proprietate pe numele reclamantei în CF nr.9532 Sighișoara, nr.top. 3495/33, 3495/33/5, nici după data de 13.11.2013 de începere a dosarului nr._ la Judecătoria Sighișoara, nici chiar, după somarea acestora din 18.02.2014 prin poștă, cu confirmare de primire pe care însă au refuzat să o primească, sperând că, poate, „ timpul” (prin pierirea reclamantei), sau în ajutorul „colegiilor” (cum probează dosarul_ &_ /a1) care să-l ajute să rămână în continuare un beneficiar ilegal al dreptului de folosință al imobilului în litigiu.
Ocupanții fără titlu nu pot dovedi în nici un fel că au vreun drept de locație sau că ar deține un contract de închiriere sau un contract de vânzare cumpărare valabil, prin depunerea a unui contract în acest sens.
Existența unui contract de închiriere vizează probațiunea necesară stabilirii stării de fapt din cauză, dar nu se poate dovedi că între părți ar fi existat raporturi de locațiune.
Pârâtul A. G. N. deține în proprietate o garsonieră în municipiul Sighișoara, jud. M., ., . în care s-ar putea muta de îndată cu familia sa.
Statornic din 16.08.2012 le-a pus în vedere ocupanților fără titlu, fie să plătească prețul, fie să părăsească imobilului din litigiu proprietatea reclamantei ocupat de el, însă aceștia refuză, atât să plătească prețul, cât și să evacueze imobilul din litigiu pe care în prezent îi ocupă fără permisiunea reclamantei.
În această situație a inițiat la Judecătoria Sighișoara o primă acțiune în rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare pentru neachitarea prețului de către pârâtul A. G. N. (Dosar_ ), însă, în mod bizar completate 5 și 3 în camera de consiliu, primul, a anulat cererea de rezoluțiune, pe motivul neachitării taxei de timbru, deși a solicitat ajutor public și al doilea, a respins, cererea de reexaminare (Încheierea nr.107/C/2014 CC de la 12.02.2014).
Premergător, a somat în scris ocupaților fără titlu în conformitate cu prevederile art.1038 NCPC, în situația în care nu se află în prezența unui contract de locațiune, coroborat cu celelalte dispoziții legale în vigoare, a formulat Notificare - somație, în situația de ocupanții fără titlu ai imobilului proprietatea sa apartamentul de 3 camere conform 1 din localitatea Sighișoara, jud. M., . ., apart.5, somându-l la executarea integrală și imediată, trimisă prin poștă cu confirmare de primire (factura nr.3980/18.02.2014 pentru AR_/18.02.2014).
A dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil prin moștenire legală (art.557 (1) teza 2 NCC) și prin înscriere în cartea funciară (art.557 (4) teza 2 NCC), conform încheierii și extras de CF nr._/16.08.2012 emise de OCPI Sighișoara imobilul din litigiu fiind intabulat pe numele reclamantei în CF nr.9532 Sighișoara, nr. top. 3495/33, 3495/33/5.
Ocupanții fără titlu nu au plătit prețul convenit prin imobilul din litigiu, nici după ce a fost intabulat dreptul de proprietate pe numele reclamantei în CF nr.9532 Sighișoara, nr. top. 3495/33, 3495/33/5, nici în timpul acțiunii în rezoluțiune pentru neplata prețului (Dosar_ ).
În aceste condiții, antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți nu a fost finalizat.
În lipsa formei autentice, înscrisul încheiat între părți are valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare care dă naștere numai unei obligații de a face, aceea de a perfecta în viitor contractul în formă autentică.
Înscrisul încheiat între părți la 21.12.2007 nu reprezintă un contract de vânzare cumpărare ci în lipsa formei autentice, are caracterul unui antecontract de vânzare cumpărare.
Antecontractul de vânzare cumpărare nu este apt să transmită proprietatea, nedând naștere obligației de a da ci unei obligații de a face aceea de a perfecta, în viitor contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Față de această situație, apare ca evidentă preocuparea ocupanților fără titlu de a se bucura de folosință apartamentului reclamantei fără să plătească și chirie pentru confortul asigurat de spațiul generos pe care îl ocupă.
În timp ce proprietarul imobilului reclamanta e împiedecată în drepturile reale prevăzute de art.551 NCC „ Sunt drepturi reale: 1 dreptul de proprietate 3. dreptul de uzufruct 4.dreptul de uz. 7 dreptul de administrare 9. Dreptul de folosință și în atributele dreptului de proprietate cum prevede art.555 NCC (1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, deoarece este oprită de atitudine ocupanților fără drept locativ ( care se știu protejați de magistrații Judecătoriei Sighișoara unde lucrează) să-și exercite drepturi reale arătate și dreptul de a poseda, folosi și dispune de imobilul din litigiu în mod exclusiv, absolut și perpetuu.
În drept, reclamanta a invocat dispoz. art.1033- 1036 al.1, art.1038, art.1040, art.1043, art.1040-1041 al.2-5, art.1044, al.1 teza 1, art.1045 al.1 teza 2 C.pr.civ., coroborat cu art.551 C.civ. și art.555 C.civi.
Pârâții au formulat întâmpinare (filele 28-30 din dosar), prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii și respingerea cererii reclamantei.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că reclamanta nu a dovedit că a îndeplinit procedura prealabilă, cât timp niciodată ei nu au fost notificați în vederea eliberării imobilului mai sus arătat.
Pârâții au mai precizat că înscrisul depus în probațiune, odată cu cererea de evacuare, nu le-a fost comunicat niciodată și prin urmare nu le este opozabil, cât timp reclamanta nu poate face dovada că le-a fost comunicat.
Analizând excepția inovată prin prisma înscrisurilor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile în materie instanța reține următoarele:
Conform dispoz. art.248 C.pr.civ. „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Excepția inadmisibilității cererii este o excepție de procedură care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Conform dispoz. art.1038 C.pr.civ. atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat,proprietarul va notifica, în scris, ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Deci potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate pentru promovarea cererii proprietarul imobilului trebuie să facă dovada notificării, în scris, a ocupanților fără titlu, să elibereze imobilul pe care-l ocupă fără nici un drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Instanța a constatat că-n speța de față reclamanta nu a dovedit că a îndeplinit această procedură prealabilă de notificare în scris a pârâților, în vederea eliberării imobilului.
Din analiza înscrisului intitulat notificare - somație, aflat la fila 5 din dosar, rezultă că acesta a fost redactat la data de 19.02.2014 și transmis pârâților prin poștă, cu confirmare de primire, însă reclamanta nu a putut dovedi acest din urmă fapt. În dovedirea comunicării notificării reclamanta a depus la fila 4 din dosar factura nr.DIV00002981. emisă de Poșta Română SA, O.P. București 5, din care rezultă că la data de 18.02.2014, deci cu o zi înainte de data redactării notificării – somație mai sus menționate, a expediat pârâților corespondență.
Față de aceste considerente, de fapt și de drept, în lipsa dovedirii îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamantă, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâți și pe cale de consecință a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen și motivat reclamanta N. I., solicitând admiterea acestuia și desființarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare iar în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a respins în mod nelegal acțiunea de evacuare deoarece în practica judiciară s-a stabilit că acțiunea în evacuare este admisibilă pentru a se obține evacuarea persoanelor tolerate în locuință, de asemenea s-a invocat ca motiv de apel aprecierea greșită a probelor precum și aplicarea greșită a legii consecutivă stabilirii greșite a situației de fapt.
Apelanta a enumerat în cuprinsul memoriului privind motivele de apel depus în data de 15.12.2014 cronologia dispozițiilor date în cadrul procedurii prealabile și celei din faza de judecată din prima instanță, iar apoi a reiterat motivele care justifică pe fond cererea de chemare în judecată formulată pe procedura specială reglementată de 1033 – 1041 Cod procedură civilă.
În continuare apelanta s-a referit la motivul respingerii cererii pe excepția inadmisibilității cererii, susținând că sub acest aspect probele aduse au fost greșit interpretare, referindu-se la factura DIV_ din 18.02.2014 emisă de CN Poșta Română prin OP București 5, al cărei expeditor a fost apelanta, trimitere destinată intimaților A., prin care reclamanta apelantă a susținut că a probat transmiterea notificării – somație către intimații pârâți.
În acest sens apelanta a arătat că s-a ajuns la soluția greu de acceptat în care funcționarul poștal beneficiază de mai puțin credit în procedura comunicării notificării de evacuare decât adresantul, în persoana ocupanților fără drept ai locuinței. A mai arătat că instanța de fond a luat în considerare exclusiv susținerea ocupanților imobilului cum că nu au primit plicul adresat lor, stabilind arbitrar că procedura notificării scrise nu a fost îndeplinită.
Apelanta a invocat Carta Consumatorului de Servicii Poștale, susținând că prin factura indicată anterior a probat trimiterea notificării, plicul nefiind înapoiat către expeditor, cum s-ar fi procedat dacă s-ar fi refuzat primirea, rezultând că această ipoteză fondată pe un înscris emis de o entitate publică, Poșta Română, trebuia să prevaleze în fața susținerilor intimaților pârâți.
Pe de altă parte reclamanta menționa că nu putea să transmită intimaților altceva decât notificarea pe care aceștia susțin că nu au primit-o.
La data de 13.01.2015 intimații au înregistrat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării reclamanta a invocat nulitatea apelului rezultată din denumirea greșită dată de apelantă hotărârii apelate, fiind atacată de către apelantă încheierea finală de dezinvestire nr.827 /24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în condițiile în care în cauză a fost pronunțată sentința civilă nr. 827/C/24.09.2014. De asemenea, reclamanta a solicitat aplicarea sancțiunii decăderii apelantei din beneficiul depunerii motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, raportat la dispozițiile art.1041 și 470 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 04.03.2015 instanța a respins excepția nulității apelului întrucât indicarea greșită a hotărârii atacate ca fiind încheiere finală de dezinvestire este rodul unei greșeli materiale a apelantei, care a indicat în mod corect numărul și data hotărârii pe care înțelege să o atace.
În ce privește decăderea apelantei din beneficiul depunerii motivelor de apel, instanța a constatat că în raport de data comunicării hotărârii, 11 noiembrie 2014, apelul este motivat în termen, motivele de apel fiind depuse la data de 15 decembrie 2014, astfel că a respins și această excepție.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanta N. I. este neîntemeiat, pentru următoarele argumente:
Cererea de evacuare formulată de reclamantă este întemeiată pe procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, cuprinsă în dispozițiile art. 1033 – 1044 Cod procedură civilă.
Cerințele stabilite de această procedură implică, potrivit art. 1038 – 1040 Cod procedură civilă, parcurgerea etapei prealabile sesizării instanței, de notificare a persoanelor față de care se solicită evacuarea, reclamanta apelantă fiind obligată prin urmare să facă dovada notificării în scris a intimaților pârâți.
Analizând îndeplinirea acestei proceduri prealabile de către reclamanta apelantă, instanța de fond a constatat în mod corect că aceasta se prevalează de un înscris intitulat notificare – somație, data de 19.02.2014 depus în copie la dosar ( fila 5), și de o factură emisă de Poșta Română SA nr. DIV_ din 18.02.2014, anterioară notificării – somație ( fila 4), stabilind că nu există probe în sensul că acest din urmă înscris, a fost redactat la data de 19.02.2014 a fost transmis pârâților prin poștă.
Instanța de control judiciar reține că modul în care a apreciat instanța de fond cele două înscrisuri este corect, acestea fiind lipsite de valoare probatorie, în condițiile în care nu se cunoaște conținutul trimiterii expediate prin factura DIV_ din 18.02.2014, iar notificarea de care reclamanta apelantă se prevalează este ulterioară acestei trimiteri cu conținut necunoscut. Prin urmare nu există motive care să conducă la schimbarea soluției date prin hotărâre, instanța de fond apreciind în mod corect că în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada notificării intimaților cu privire la evacuarea lor din imobilul în cauză, cererea formulată pe procedura specială se impune a fi respinsă.
Mai constată instanța de apel că restul motivelor invocate de reclamanta apelantă țin de soluționarea fondului cererii de evacuare, or, în raport de modul de soluționare al cererii, acestea sunt de prisos a fi analizate.
Prin urmare, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat ca neîntemeiat.
În privința cererii intimaților de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceștia nu au făcut dovada avansării unor cheltuieli de judecată în apel, prin urmare, această cerere va fi respinsă potrivit art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta N. I., având CNP_, cu domiciliul în Sighișoara, ., ., . și cu domiciliul procesual ales în Sighișoara, ., ., jud.M. împotriva Sentinței civile nr. 827/C din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Respinge cererea intimaților A. G. N., având CNP_ și A. E., având CNP_, ambii cu domiciliul în Sighișoara, ., ., jud.M. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred: V.S./16.03.2015
M.T./6 ex./16.03.2015
Jud.fond: V. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul MUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
