Anulare act. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13529/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/2015
Ședința publică din data de 5 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.-B.
Judecător: R. I.
Judecător: A. B.
Grefier: S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanții A. V. T. cu domiciliul în Cluj-N., ., .. 3, . și A. M. cu domiciliul în Târgu-M., .. 29, ., împotriva sentinței civile nr. 3859 din data de 19 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită în lipsa părților.
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 27 aprilie 2015, din partea recurenților-reclamanți A. V. T. și A. M., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 28 aprilie 2015, iar apoi pentru data de azi, 05 mai 2015.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 3859 din data de 19 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A. V. T. și A. M. în contradictoriu cu C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sântana de M., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor din Jud. M., L. C. O., P. I., T. D. și T. C..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că prin prin titlul de proprietate nr._/1995 s-a reconstituit pe numele moștenitorilor defunctului A. I., respectiv C. F., P. E., A. V., A. M. și A. L., dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 4 ha și 6700 mp de pe raza localității Sîntana de M., din care suprafața de 5000 mp în intravilan, și suprafața de 4 ha și 1700 mp în extravilan.
Reclamanții A. V. T. și A. M. au solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a respectivului titlu de proprietate și întocmirea unui nou titlu de proprietate, urmare a întocmirii documentației corespunzătoare, în sensul atribuirii unei suprafețe de 0,49 ha în intravilan, iar nu în extravilan, cum figurează în actualul titlu de proprietate.
S-a reținut că reclamanții au argumentat în acțiune că urmare a unui acord intervenit între titulara de titlu C. F. și moștenitorul lui P. E., pârâtul P. I. și Societatea Agricolă Mureșul din Sântana de M., acești doi proprietari ar fi acceptat ca o suprafață de teren de 0,49 ha situată în intravilan să fie trecută în titlul de proprietate în extravilan și să fie înscrisă în respectiva societate agricolă, fără acordul celorlalți moștenitori.
La solicitarea instanței de a preciza expres temeiul de nulitate absolută invocat cu privire la titlul atacat, reclamanții au depus la fila 109 dosar o precizare de acțiune în care au invocat art. III din Titlul V al Legii nr. 247/2005, ce enumeră, „cu titlu limitativ”, care anume acte pot fi lovite de nulitate absolută, cu sublinierea a două alineate, apreciate de reclamanți aplicabile, respectiv pct. ii) și v), care prevăd: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: […] (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; […] (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991”.
În ce privește art. 24 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, la care s-a făcut referire s-a reținut că acesta prevede că: „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.”
Instanța a apreciat că textele legale citate nu își găsesc aplicabilitate în cauza de față. Astfel, primul text invocat, se referă la titlurile de proprietate prin care s-au atribuit suprafețe de teren în favoarea altor persoane decât foștii proprietari ai terenurilor, în contextul în care foștii proprietari ai terenurilor au făcut cerere în termen pentru respectivele suprafețe, libere la data solicitării, și la terenurile scoase din domeniul public în acest scop. Ori, în situația de față, reclamanții nu atacă un titlu de proprietate al unor alți titulari, cărora să li se fi atribuit în proprietate un teren al cărui amplasament să fi aparținut antecesorului lor, au atacat propriul titlu de proprietate, fără a indica vreo încălcare care să vizeze domeniul descris de respectivul text legal. S-a considerat că dacă reclamanții pretind că pe vechiul amplasament al terenului antecesorului s-a eliberat un alt titlu, se impunea atacarea respectivului titlu; cât timp aspectele pe care le critică privesc doar amplasamentul sau calificarea dată terenului pentru care s-a eliberat titlul lor de proprietate, sancțiunea nulității absolute nu este aplicabilă.
Aceeași constatare s-a considerat că se impune și în privința celui de al doilea text legal invocat, care ar viza, de asemenea, atacarea unui titlu de proprietate al unei alte persoane, în măsura în care vechii proprietari dovedesc faptul că s-ar fi depășit limita de suprafață ce a fost anterior atribuite de cooperativele agricole de producție cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat. În cauza de față, reclamanții nu invocă o asemenea stare de fapt, atacând doar propriul titlu.
În ce privește starea de fapt efectiv descrisă și probată de reclamanți, s-a reținut că faptul că aceștia înțeleg să critice o convenție intervenită, afirmativ, în frauda intereselor lor între o parte a proprietarilor din titlu de proprietate și Societatea Agricolă „Mureșul”, fără, însă, a proba faptul că trecerea efectivă a suprafeței indicate în categoria extravilan, când ea ar fi trebuit să fie trecută la intravilan, ar fi avut vreo legătură de cauzalitate cu respectiva convenție. S-a considerat că nu se poate aprecia că o asemenea legătură ar putea fi dedusă, mai ales că titlul de proprietate cuprinde o suprafață de peste 4 ha în extravilan, iar adeverințele nu indică ce anume suprafață din acest titlu a format obiectul obiectul convenției. Apoi, chiar dacă o parte a proprietarilor de titlu ar fi fost de acord cu menționarea greșită a categoriei de teren extravilan pentru o suprafață aflată în intravilan, eventuala sancțiune ce se putea impune ar fi fost nulitatea relativă, de vreme ce situația nu se încadrează în textul legal citat - art. III din Titlul V al Legii nr. 247/2005, iar interesele afectate sunt doar cele private ale coproprietarilor.
În cauză, în vederea identificării suprafețelor din titlu, cu indicarea categoriei de folosință, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către expert tehnic M. A.. Expertiza a identificat că parcelele menționate în titlul de proprietate nr._, cu nr. topografic A 674/5/12/1, cu suprafața de 6000 mp și A 674/5/12, cu suprafața de 1000 mp din . în intravilanul localității Sântana de M., în contextul în care, în titlul de proprietate, primul teren de 6000 mp era încadrat în extravilan. Tot în intravilanul localității a încadrat expertul și suprafețele de 4000 mp din nr. topografic A 828/19 și suprafața de_ mp din nr. topografic A828/19/1, . în care suprafața de_ mp era trecută în titlul de proprietate în extravilan.
S-a constatat astfel că o parte a suprafețelor din titlu au fost încadrate greșit în categoria extravilan, ele aflându-se în intravilanul localității; însă suprafața în această situație este mult mai mare decât cea indicată inițial de reclamanți. Ei au indicat eroarea cu privire la o suprafață de 0,49 ha, iar suprafața identificată a fi categorie intravilan, deși este încadrată în titlu în extravilanul localității, este de_ mp.
Instanța a considerat însă că soluționarea acestei probleme nu se poate realiza pe calea constatării nulității absolute a titlului de proprietate, neexistând temei legal pentru aplicarea acestei sancțiuni drastice, situația putându-se reglementa prin rectificarea titlului greșit întocmit.
S-a mai reținut că la data de 16.05.2014 reclamanții au formulat o precizare de acțiune prin care au cerut instanței ca urmare a constatării nulității absolute a propriului lor titlu de proprietate, în sensul atribuirii greșite a suprafețelor din titlu, să li se elibereze un nou titlu de proprietate cu indicarea suprafețelor identificate de expert, raportat la principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor. De asemenea au solicitat și luarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sau acordarea de despăgubiri bănești, pentru diferența de teren identificată, invocându-se dispozițiile Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 10/2001. P. încheierea din data de 6 iunie 2014 instanța a constatat, raportat la dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod de procedură civilă, tardivitatea formulării respectivei precizări de acțiune, comunicând părților că nu se va considera învestită cu soluționarea petitelor din respectiva precizare.
S-a considerat astfel că instanța sesizată nu poate în acest stadiu să facă aprecieri cu privire la solicitările formulate prin respectiva precizare de acțiune, reclamanții având posibilitatea de a formula de cale separată această nouă cerere.
P. urmare, cu privire la acțiunea obiect al prezentului dosar, instanța a considerat că deși s-a făcut dovada faptului că urmare a unei erori în ce privește încadrarea terenurilor restituite în categoria corespunzătoare, o suprafață de 18.900 mp de teren a fost înscrisă în titlul de proprietate atacat ca fiind în extravilanul localității, în loc de intravilan, instanța nu poate reglementa această situație pe calea constatării nulității absolute a actului atacat, nefiind întrunite temeiurile legale pentru aplicarea acestei sancțiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții cerând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în tot hotărârea în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea căii de atac recurenții au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât aceasta a interpretat eronat textele de lege invocate în cauză.
S-a arătat că s-a formulat cererea de anulare a titlului de proprietate nr._/1995 însă după 4 ani de proces, în urma efectuării expertizei topografice au constatat că este vorba despre o suprafață lipsă din titlu de 3.413 mp. Astfel s-a foprmulat o precizare de acțiune care însă a fost respinsă de instanță, considerându-se în mod greșit că este tardivă. S-a subliniat că necesitatea modificării acțiunii a reieșit în urma probelor administrate.
Recurenții au arătat că antecesorii lor au avut în proprietate, în total, 4 ha și 6700 mp, astfel că nu pot accepta simpla afirmație a expertului că din titlul de proprietate lipsesc 3413 mp, această lipsă trebuind să fie identificată.
Intimata C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că hotărârea pronunțată este legală și temeinică instanța analizând acțiunea reclamanților sub toate aspectele. S-a subliniat că intimata nu are atribuții privitoarela stabilirea amplasamentelor pe care se reconstituie dreptul de proprietate, acesta fiind atributul exclusiv al comisiilor locale, conform H.G. nr. 890/2005.
P. titlul de proprietate atacat s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea antecesorului reclamanților, A. I., asupra unor suprafețe de teren de 4,17 ha în extravilan și 5.000 mp în intravilan, pe teritoriul administrativ al comunei Sântana de M.. Reclamanții au cerut să se constate nulitatea titlului de proprietate și emiterea unuia nou, în sensul atribuirii unei suprafețe de 0,49 ha în intravilan și nu în extravilan. La cererea expresă a instanței aceștia au invocat temeiul juridic al cererii lor însă instanța a apreciat că motivele de nulitate invocate nu sunt incidente în cauză.
Verificând, în limitele declarației de recurs, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat.
P. cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți s-a cerut să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 10.01.1995 emis în favoarea moștenitorilor lui A. I. și obligarea pârâtelor comisii de fond funciar să întocmească documentația tehnică, respectiv să emită un nou titlu în care să se includă o parcelă de 0,49 ha teren intravilan, pe lângă cele deja înscrise ( 1.000 mp și 4.000 mp. ), cu diminuraea corespunzătoare a suprafeței atribuite în extravilanul localității. În motivarea cererii s-a arătat că anterior emiterii titlului de proprietate, cât timp era emisă doar adeverința de proprietate, C. F. ( în prezent decedată ) și pârâtul P. I., s-au înscris în Societatea Agricolă Mureșul din Sântana de M. cu o suprafață de 1,76 ha teren extravilan. Ulterior aceștia au fost de acord ca suprafața de 0,49 ha teren intravilan să fie trecută în extravilanul localității, fără a avea acordul celorlalți moștenitori.
La solicitarea instanței reclamanții au precizat temeiul juridic al acțiunii, indicând art. III din Titlul V al Legii nr. 247/2005, lit. a), pct. ii) și v).
În mod corect instanța a apreciat că textele legale invocate nu au relevanță în cauză.
Un prim text invocat se referă la “nulitatea absolută a actelor de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia în termen legal, libere la data solicitării”. În cauză însă nu s-a cerut să se constate nulitatea absolută a unui titlu de proprietate emis în favoarea altor persoane, pe vechile amplasamente ale antecesorilor reclamanților, ci s-a cerut să se constate nulitatea absolută a propriului titlu de proprietate, motivat de o pretinsă convenție încheiată de unii dintre moștenitori cu Societatea Agricolă Mureșul din Sântana de M..
Cel de-al doilea text invocat se referă la “actele de reconstituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991”. Și acest text se referă la nulitatea absolută a unor titluri de proprietate emise în favoarea altor persoane, pentru care s-a depășit limita legală, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
De altfel aveau posibilitatea să formuleze plângere și apoi contestație împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate dacă nu au fost de acord cu amplasamentele sau cu întinderea terenurilor restituite.
De asemenea judecătoria în mod temeinic nu a ținut seama de precizarea de acțiune făcută de reclamanți la 4 ani de la începerea procesului. Legislația procesual civilă nu prevede posibilitatea modificării acțiunii justificată de probatoriul administrat în cauză. Recurenții confundă probabil regulile de la modificarea acțiunii cu cele de la administrarea probelor ( Se pot încuviința probe care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată dacă necesitatea administrării acestora rezultă din dezbateri ). Reclamanții puteau cu ajutorul unui expert topograf să identifice corect și complet parcelele incluse în titlu de proprietate și în funcție de concluziile expertului să formuleze cererea de chemare în judecată ( constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate sau rectificarea titlului de proprietate ).
În realitate recurenții ar dori ca instanța de judecată să verifice legalitatea și temeinicia reconstituirii titlului de proprietate din toate punctele de vedere ( amplasamente, întindere reală, constatarea unor eventuale lipsuri, suprapuneri ) urmată apoi de modificarea acțiunii în funcție de situația constatată, ceea ce nu este posibil, reclamanții fiind ținuți să precizeze obiectul cererii și temeiul juridic încă de la început.
Urmează astfel ca în baza art. 312 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții A. V. T. cu domiciliul în municipiul Cluj-N., ., .. 3, . și A. M. cu domiciliul în municipiul Târgu-M., .. 29, ., împotriva sentinței civile nr. 3859 din data de 19 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015.
Președinte, A. A.-B. Fiind plecată în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței I. D. L. | Judecător, R. I. | Judecător, A. B. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./A.B.
Listat/S.D./ 2 ex./21.07.2015
Jud. fond. A. C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
