Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 4369/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 77
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător M. M.
Grefier A. A.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN, cu sediul procesual în București, ., etaj 4, sector 6, CUI_, împotriva sentinței civile nr.7525/24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7525/24.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M., a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu și s-a respins ca lipsită de interes cererea formulată de reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN, în contradictoriu cu pârâtul N. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că între părți a fost încheiat contractul de împrumut nr._/23.10.2013 pentru suma de 650 lei pe termen de 30 zile. Întrucât pârâtul nu a rambursat la termen creditul acordat și dobânzile aferente, reclamanta a formulat prezenta cerere.
Cu privire la excepția lipsei de interes, prima instanță a reținut că potrivit art. 3 din OG 85/2004 contractul la distanță este contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor și un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanță sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicație la distanță, iar serviciul financiar este orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investiții financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, sau orice servicii referitoare la plata în natură.
Potrivit art. 8 din OG 85/2004, dacă părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa.
Art. 7 din Legea 365/2002 reglementează validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice, arătând că aceste contracte produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora.
Totodată, pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimțământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor electronice.
Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de probă și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Având în vedere că art. 6 din aceeași lege prevede că înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar pârâtul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat și nu a contestat înscrisul în formă electronică, rezultă că părțile din prezentul litigiu au deja un înscris în formă electronică echivalent cu un act autentic, astfel încât reclamantul nu are interes să obțină un nou titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN, solicitând admiterea căii de atac și reținerea cererii spre rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii inițiale și obligarea debitorului la plata sumelor indicate în acțiunea introductivă și a cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea acestei căi de atac, apelanta a arătat că solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes a cererii de chemare în judecată invocată de instanță din oficiu, întrucât în mod eronat a reținut prima instanță că apelanta deține un titlu executoriu în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 122/1996, în realitate apelanta recepționând doar în format electronic, pe e-mail, contractul de împrumut în discuție, deținând doar copie a acestuia, motiv pentru care a formulat cererea de valoare redusă din cauza pendinte. Apelanta a mai arătat că potrivit art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă „orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia … d) justifică un interes”, iar faptul că reclamanta nu deține un contract în original, justifică interesul acesteia în promovarea cererii pendinte, contractul de împrumut nefiind titlu executoriu în lipsa originalului.
Intimatul nu a depus întâmpinare, nu a formulat apărări sau cereri în probațiune.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Starea de fapt reținută de prima instanță astfel cum rezultă din considerentele hotărârii apelate nu a fost contestată de apelantă, astfel că sub acest aspect tribunalul nu va efectua o reanalizare.
În ce privește susținerea apelantei privitor la interesul pe care îl justifică în cauză, reținem că temeiul juridic invocat de prima instanță în susținerea soluției de admitere a excepției lipsei de interes a cererii introductive, subzistă și nu a fost negat de apelantă. Astfel, potrivit art. 2 alin. 3 teza finală din Legea nr. 122/1996 contractele de împrumut încheiate de casele de ajutor reciproc ale salariaților cu membrii lor sunt titluri executorii.
Faptul că apelanta susține că nu deține un original al contractului de împrumut încheiat, acesta fiind doar în formă electronică sau copie, aspecte neprobate de către apelantă, nu este de natură a justifica automat un interes în promovarea cererii pendinte.
Eventualul interes al apelantei ar putea fi justificat în măsura în care aceasta ar fi procedat la executarea contractului și ar fi fost împiedicată în executare de impedimente privind lipsa originalului contractului invocat, însă în cauză apelanta nu probează un asemenea aspect.
Față de faptul că apelanta nu a probat încercarea sa de a proceda la executarea silită în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit încheiat cu intimatul, și eșuarea în a obține îndestularea creanței sale, tribunalul apreciază că interesul apelantei în condițiile invocate de aceasta este unul eventual iar nu actual, astfel încât soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În aceeași ordine de idei, trebuie să remarcăm mențiunile conținute de ultima pagină din contractul de împrumut pe care își întemeiază pretențiile reclamanta, în sensul că acest contract ar fi fost semnat electronic de către ambele părți, ceea ce poate atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aspect care din nou ar genera reclamantei posibilitatea de a beneficia de acest înscris ca de un adevărat titlu executoriu, fără a fi necesară o acțiune în pretenții lato sensu, îndreptată la o instanță de judecată. Prin urmare, și în acest context interesul procesual devine unul eventual, putându-se bucura de actualitate numai după ce în prealabil s-a eșuat în punerea în executare.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN împotriva sentinței civile nr. 7525/24.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. DE A. RECIPROC FAIR I.F.N., cu sediul procesual în București, ., etaj 4, sector 6, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 7525/24.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.E.O./03.04.2015
Listat A.A./03.04.2015/4 ex
Jud. fond A. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul MUREŞ | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul... → |
|---|
