Contestaţie la executare. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 8397/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418/2015
Ședința publică de la 14 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.-B.
Judecător V. S.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de declarat de contestatoarea V. C. O., având CNP_ și domiciliul în Tg. M., ., nr. 1, . împotriva Sentinței civile nr. 5486 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 25 iunie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 9 iulie 2015, respectiv 14 iulie 2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.5486/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare formulata de contestatoarea V. C. în contradictoriu cu intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov prin AJFP M. ca nefondata.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin contestatia formulata contestatoarea Voda C. O. a solicitat anularea executarii silite declansate in temeiul titlului executoriu nr._ din 30.05.2014 emis de intimat, anularea titlului executoriu, a somatiei din 30.05.2014, precum si a tuturor actelor de executare din dosarul executional aferent acestui titlu executoriu.
Sub aspectul admisibilității contestației la titlu, instanța a arătat că in conformitate cu art. 712 alin. 2 C. Proc. Civ. ( respectiv art. 172 alin. 3 O.G. nr. 92/2003 modificata) atunci când titlul executoriu nu este o hotarare judecatoreasca, se pot invoca si aparari de fond in cuprinsul contestatiei la executare, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu o cale procesuala specifica de desfiintare.
Instanta a mai reținut ca in conformitate cu art. 141 alin. 2 Cod de procedura fiscala, (2) titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent.
Potrivit art. 205 Cod de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte administrative se poate formula contestatie, la instanta de contencios administrativ. Astfel instanta a apreciat ca in cadrul contestatiei la executare nu sunt admisibile apararile care privesc legalitatea si temeinicia titlului de creanta, ci doar aparari care privesc existenta unor piedici legale care sa permita transformarea titlului de creanta in titlu executoriu ( de exemplu, gresita comunicare a titlului de creanta) sau vicii ale procedurii de executare.
F. de dispozitiile legale mentionate, instanta a constatat ca sunt irelevante apararile invocate sub pct. 3 si 4 din contestatie care privesc legalitatea si temeinicia titlului de creanta si care nu pot fi analizate decat in cadrul actiunii in contencios administrativ.
Singurele aparari pe care aceasta instanta a considerat că le poate verifica sunt cele referitoare la încălcarea dispozițiilor cap. VIII din OG nr. 92/2003 modificata privind Codul de procedura fiscala cu privire la comunicarea titlului de creanta ( pentru a se verifica daca a expirat termenul de plata si implicit daca a avut loc transformarea lui in titlu executoriu), respectiv apararea legata de desfiintarea titlului de creanta in procedura de contencios administrativ ( ceea ce ar atrage desfiintarea/modificarea titlului executoriu).
Instanta a reținut ca obiectul contestatiei este suma de 737 lei individualizata prin decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/31.12.2013. Din inscrisurile de la dosar rezulta ca aceasta decizie a fost comunicata prin publicitate prin anuntul colectiv nr._/21.03.2014 ( f. 28, 29), in conformitate cu prevederile art. 44 alin. 22, 3 si 4 din OG nr. 92/2003R datorita neridicarii corespondentei postale, plicul fiind returnat cu mentiunea „avizat/reavizat/expirat termenul de pastrare” ( f. 27)
Instanta a apreciat că ca actele de executare au fost realizate cu respectarea disp. art. 145 din OG nr. 92/2003, contestatoarei fiindu-i comunicat titlul executoriu odată cu somația, respectiv adresa de infiintare a popririi( f. 49-52)
Referitor la apararea contestatoarei de la pct. 2 din contestatie s-a reținut ca nu s-a invocat si dovedit de aceasta vreo suprapunere a titlurilor de creanta, astfel ca, chiar si daca un alt titlu de creanta si anume decizia nr. 137/27.01.2012 ar fi fost desfiintata prin actiunea in contencios administrativ, acest fapt nu este de natura sa afecteze valabilitatea titlului si a executarii silite din prezentul dosar.
Pentru toate motivele de fapt si de drept expuse instanța a respins contestatia ca nefondata
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea V. C. O., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și, în consecință admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Apreciază contestatoarea că soluția de respingere a contestației la executare a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Apelanta consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că titlul de creanță i-a fost valabil comunicat.
Invocând prevederile art.44 al.2 ind.2 din O.G. nr.92/2003 aceasta arată că procedura comunicării actului administrativ fiscal este subsidiară modurilor de comunicare reglementate de art.44 al.2 și art.44 al.2 ind.1 din același act normativ.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârâta ar fi respectat prevederile legale la care a făcut referire, recurgând la comunicarea prin publicitate, deoarece din copia plicului aflat la f.27 din dosarul cauzei nu rezultă ce act s-a comunicat cu acest plic, respectiv nu rezultă faptul că s-ar fi comunicat decizia referitoare la obligațiile accesorii.
Arată apelanta că și în situația în care această comunicare ar fi avut ca obiectul pretins de organul fiscal, acesta nu putea să recurgă ulterior la comunicarea prin publicitate, înainte de a epuiza celelalte modalități de comunicare, între care și cele prevăzute de art.44 al.2 ind.1 din O.G. nr.92/2003, respectiv transmiterea prin fax, e-mail sau alte mijloace de transmitere la distanță.
Arată apelanta că în privința acestor modalități de transmitere, legiuitorul a prevăzut că sunt valabile în condițiile în care se transmite textul actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
Arată apelanta că organul fiscal a procedat la publicarea actului administrativ fiscal fără ca în prealabil să epuizeze celelalte mijloace de comunicarea, în condițiile în care nu s-a realizat comunicarea prin e-mail, deși în declarația privind veniturile realizate a indicat adresa de e-mail.
În condițiile în care intimata nu a făcut dovada epuizării modurilor de comunicare menționate, apelanta consideră că aceasta a recurs la comunicarea prin publicitate, încălcând prevederile art.44 al.2 ind.2 Cod de procedură civilă.
În continuare apelanta arată că și al doilea considerent pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția este greșit.
Astfel, instanța a arătat că în contestație nu s-a invocat și nu s-a dovedit suprapunerea titlurilor de creanță, astfel că și dacă un alt titlu de creanță și anume decizia nr.137/27.01.2012 ar fi fost desființat prin acțiunea în contencios administrativ, acest fapt nu este de natură să afecteze valabilitatea titlului și a executării silite din prezentul dosar.
Arată apelanta că unul din motivele invocate în contestația la executare este tocmai suma de 737 lei de lei pentru care s-a început executarea silită contestată, reprezentând obligații accesorii de plata cărora a fost exonerată prin Sentința nr.4600/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar_ ; astfel arată apelanta că în prezenta contestație a invocat suprapunerea creanței cu cea înscrisă în decizia nr.137/27.01.2012, decizie ce a făcut obiectul acțiunii în contencios administrativ; apreciază că atât această suprapunere cât și exonerarea sa de la plata sumei pentru care s-a început executarea silită, au fost dovedite având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus sentința pronunțată de Tribunalul M. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar_ .
Mai arată că în motivarea contestației la executare a invocat și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pentru care s-a început executarea silită, în condițiile în care titlul de creanță nu i-a fost comunicat, devenind astfel incidente prevederile art.45 al.2 din O.G. nr.92/2003, deoarece titlul de creanță necomunicat nu putea deveni executor.
Mai artă că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă și dat fiind faptul că la data emiterii actelor de executare silită, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr.137/2012 era în curs de judecată.
În drept apelanta mai invocă prevederile art. 466 alin.1, art.468 alin.1, 2 și 5, art.470, art.471, art.480, art.481, art.453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Executarea silită a contestatoarei a avut la bază titlul de creanță reprezentat de decizia de accesorii nr._/31.12.2013 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată de 737 lei, reprezentând majorări de întârziere.
Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea executării silite ca urmare a nelegalei comunicări a actului administrativ fiscal au fost în mod întemeiat înlăturate de instanța de fond, care a constatat că titlu de creanță a fost în mod legal comunicat acesteia, prin publicitate, după ce anterior s-a încercat, fără succes transmiterea acestuia prin poștă, corespondența nefiind însă ridicată de contestatoare.
Deși apelanta susține că anterior comunicării prin publicitate intimata nu a epuizat celelalte modalități de comunicare prevăzute de art.44 al.2^1din O.G. nr.92/2003instanța constată că aceasta nu a făcut dovada, (în condițiile art.470 al.1 lit. d NCPC) faptului că a solicitat expres comunicarea deciziilor de impunere/accesorii prin mijloacele electronice de trimitere la distanță la care se referă art.44 al.2^1din O.G. nr.92/2003.
Faptul că anterior emiterii titlului de creanță în baza căruia apelanta este executată silit în cauză, a fost anulat un alt titlu de creanță, de către instanța de contencios administrativ, este lipsit de relevanță în cauză, indiferent de legătura dintre cele două titluri, atâta vreme cât și în privința deciziei de accesorii nr. nr._/31.12.2013, apelanta avea deschisă calea contestației administrative.
Faptul că apelanta nu a exercitat această cale de atac nu permite instanței care soluționează contestația la executare să analizeze apărările de fond împotriva titlului de creanță, deoarece potrivit art.172 al.3 din O.G. nr.92/2003 „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond în cuprinsul hotărârii atacate.
Nici suprapunerea titlurilor de creanță la care face referire contestatoarea nu poate fi analizată în prezenta procedură, fiind tot o chestiune ce poate face obiectul contestației administrative, atâta vreme cât ne aflăm în prezența a două titluri de creanță distincte și doar în procedura administrativă și cea de contencios administrativ se putea stabili eventuala corelație între cele două titluri și în ce măsură anularea primei decizii putea avea drept consecință nevalabilitatea celei de-a doua ( reprezentată de titlul de creanță ce a stat la baza prezentei executări.).
Pentru toate considerentele anterior expuse instanța apreciază ca nefondat apelul declarat, cu consecința respingerii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea V. C. O., având CNP_ și domiciliul în Tg. M., ., nr. 1, ., împotriva Sentinței civile nr. 5486/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele completului de judecată, judecător A. A.-B. | |
Grefier, C. M. P. fiind în concediu de odihnă, semnează P.-grefier C. S. |
Red./Tehred. A.A.B
Listat C.S./27.08.2015/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul MUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
