Contestaţie la executare. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 4798/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător M. L.
Judecător E. O.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de S.C. M. C. S.R.L., cu sediul în Tg-M., ., nr.116/18/4, jud.M., împotriva sentinței civile nr. 2996/18.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ /2012, al Judecătoriei Tg. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
Se mai constată că la data de 26 februarie 2015 au fost depuse la dosarul cauzei din partea recurentei concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2996 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Tîrgu-M. a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Tîrgu-M..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în cadrul dosarului nr._, prin sentința civilă nr._ din 09.11.2010, menținută prin decizia civilă nr. 965 din 16.11.2011 a Tribunalului M. s-a dispus anularea unei somații și respectiv a unui titlu executoriu din 2010, fără a se constata nelegalitatea executării silite însăși astfel că în prezentul dosar, se impune analiza legalității actelor de executare a căror anulare s-a solicitat, prin prisma modului în care au fost respectate dispozițiile legale, hotărârile invocate neputând avea înrâurire asupra actelor emise de intimat în anul 2013.
Privitor la susținerea contestatoarei referitor la faptul că nu i s-ar fi comunicat titlul executoriu nr._ din 22.03.2013, prima instanță reține că intimatul a depus la dosarul cauzei dovada comunicării acestui act la data de 29.02.2014 către reprezentantul legal al contestatoarei. Se mai reține că decizia nr. 4616 din 12.01.2012 a fost comunicată contestatoarei prin anunțul colectiv nr._ din 01.02.2013 după ce anterior, respectiv la data de 18.01.2013 s-a încercat comunicarea prin poștă; decizia nr._ din 12.01.2013 a fost comunicată contestatoarei la data de 07.01.2013; decizia nr. 56 din 06.11.2012 care reprezintă în fapt o hotărâre judecătorească, respectiv sentința penală nr. 56 pronunțată în dosar_ al Curții de Apel Tîrgu-M., cuprinzând cheltuieli judiciare datorate statului a fost comunicată contestatoarei la data de 23.11.2012, astfel că față de această stare de fapt susținerile contestatoarei au fost apreciate de către prima instanță ca nereale, motiv pentru care a dispus respingerea contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință să se dispună anularea Somației nr. 26/_ /_ înregistrată sub nr._ din 22.03.2013 ca nelegală, precum și titlul executoriu nr._ din aceeași dată, acte de executare emise în dosarul de executare nr. M814/26/_ /_ în mod nelegal, în cazul executării sumelor cuprinse în aceste forme de executare a solicitat să se dispună întoarcerea executării ca urmare a anulării lor și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea recursului, recurenta a reiterat susținerile făcute în fața primei instanțe privitor la necomunicarea titlului executoriu nr._ și deciziile de impunere nr._ și 4616 precum și PVC nr. 56 din 06.11.2012, astfel că recurenta a fost în imposibilitate de a stabili natura, întinderea și realitatea sumei pe care intimata tinde să o execute silit, astfel că în opinia recurentei realizarea formelor de executare atacate este nelegală fiind încălcate dispozițiile imperative ale codului de procedură fiscală privitoare la obligativitatea informării corecte și complete a naturii și provenienței obligației fiscale.
Recurenta maia rată că nu datorează suma menționată în actele de executare atacate iar prima instanță trebuia să rețină importanța problemelor juridice supuse soluționării Tribunalului M. în cadrul dosarului_ în cadrul căruia tinde la obligarea intimatei la reglarea fișei fiscale a recurentei. Aceasta mai invocă și soluții din dosarele_ și_/320/2011 susținând că anularea unui titlu executoriu de către o instanță de judecată în mod irevocabil nu mai permite intimatei să impute obligația fiscală anulată iar intimata tocmai acest lucru l-a făcut.
La data de 09 februarie 2015, la solicitarea instanței de recurs, recurenta a depus la dosarul cauzei timbru judiciar în sumă de 3 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei (f. 7).
La data de 12 februarie 2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică și respingerea petitului referitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, argumentele recurentei sunt lipsite de suport juridic si reprezintă reiterarea argumentelor expuse în fața instanței de fond.
Privitor la cererea de întoarcere a executării, intimata a arătat că aceasta este neîntemeiată deoarece potrivit art. 117 alin. 1 lit. f OG 92/2003 se restituie la cerere sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare potrivit legii iar recurenta nu a solicitat restituirea acestor sume în baza unei sentințe definitive și irevocabile prin care să fie anulate obligațiile de plată ce fac obiectul executării silite.
Mai mult, intimata arată că anularea actelor de executare nu influențează existența obligațiilor fiscale în măsura în care nu au fost anulate și titlurile de creanță, iar organul fiscal are obligația de a întreprinde măsuri de executare silită ori de câte ori debitorii nu își achită obligațiile fiscale la termenele scadente, fiind răspunzător pentru continuarea măsurilor de executare silită până la recuperarea integrală a sumelor datorate bugetului general consolidat al statului, executarea silită încetând numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, printre acestea fiind menționată și situația în care s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu.
La dosar au mai fost depuse în copie: nota privind compensarea obligațiilor fiscale din 05 martie 2010, nota privind compensarea obligațiilor fiscale din 27 mai 2010, nota privind compensarea obligațiilor fiscale din 05 august 2010, nota privind restituirea/rambursarea unor sume din 03 noiembrie 2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de recurs invocate, și din oficiu, tribunalul apreciază că recursul declarat de contestatoarea . este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reținem că deși recurenta a invocat în susținerea recursului faptul că nu i-au fost comunicate titlului executoriu nr._ și deciziile de impunere nr._ și 4616 precum și PVC nr. 56 din 06.11.2012, aspect ce nu poate fi primit de tribunal întrucât, astfel cum rezultă și din considerentele primei instanțe, aceste acte au fost comunicate recurentei potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 34, 114 și 104 din dosarul de fond, iar titlul executoriu,_ a fost comunicat recurentei, astfel cum aceasta susține prin însăși contestația la executare promovată, la data de 29.03.2013, astfel că aceste susțineri sunt infirmate de probele aflate la dosarul cauzei.
Reținem că în fapt acesta este principalul motiv pe care se sprijină recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, celelalte susțineri ale recurentei fiind nesusținute de probele aflate la dosar sau lipsite de legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.
Reținem de asemenea faptul că recurenta încearcă să inducă falsa impresie că hotărâri judecătorești anterioare ar avea efecte și în privința debitelor fiscale pentru a căror executare au fost emise actele atacate în prezenta cauză, fără însă a indica măsura și temeiurile pentru care această afirmație ar putea fi primită.
Totodată, reținem că recurenta invocă inexistența debitelor fiscale pentru a căror executare au fost emise actele contestate în cauza pendinte, motivat de faptul că în dosare anterioare ar fi fost anulate alte acte de executare silită, emise anterior în executarea aceleiași creanțe și face abstracție de faptul că prin hotărârile invocate au fost anulate numai acte de executare silită iar nu și executarea însăși sau titlurile de creanță în temeiul cărora au fost emise acele acte de executare anterior anulate.
Față de dispozițiile art. 110 alin. 2 și 3 OG 92/2003 care prevede: „(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. (3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, ale art. 141 alin. 1 și 2 OG 92/2003 care prevăd „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” tribunalul apreciază că în măsura în care prin hotărârile judecătorești invocate de recurentă nu au fost anulate titlurile de creanță fiscală, anularea titlurilor executorii nu este de natură a conduce la inexistența creanței fiscale ce se tinde a fi executată prin actele atacate de recurentă.
Reținem de asemenea că prin sentința civilă nr._ din 09 noiembrie 2010 a Judecătoriei Tîrgu-M. (f. 6 dosar de fond) menținută prin decizia civilă nr. 965 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului M. (f. 3 dosar de fond), au fost anulate actele de executare silită respectiv titlul executoriu nr._ din 27.04.2010 și somația 26/_ /_ din 27.04.2010, fără a se statua cu privire la existența creanței fiscale.
Prin sentința civilă nr. 3376 din 29 octombrie 2013 a Judecătoriei A. I. (f. 81, 88 dosar de fond) s-a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007 și actele subsecvente acesteia, iar prin sentința civilă nr. 114 din 13 februarie 2014 a Judecătoriei Târgu S. (f. 92 dosar de fond) s-a dispus restituirea către recurentă a sumelor executate până la concurența sumei de 517.857 lei, de asemenea fără a se statua, în aceste hotărâri, asupra existenței creanței fiscale.
Față de această stare de fapt și dispozițiile legale anterior citate, constatăm că niciuna din criticile aduse de recurentă hotărârii atacate nu subzistă și pe cale de consecință tribunalul va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat, constatând că intimata nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de M. C. S.R.L., cu sediul în Tg-M., ., nr.116/18/4, jud.M. împotriva sentinței civile nr. 2996/18.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ /2012, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | Judecător, E. O. |
Grefier, M. T. |
M.T. 04 Martie 2015
Red. ML/Dact. ML
2 ex./16.04.2015
Judecător fond: A. Foltiș
| ← Pretenţii. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
