Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 536/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 536/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 536/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții M. I., M. O. și M. I., toți cu domiciliu în Reghin, ., jud.M., împotriva Sentinței civile nr.326 din 14 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2015, respectiv pentru data de azi, încheieri care face parte integrantă din hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 326 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._, această instanță a admis cererea formulată de către reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. O. și M. I., dispunând evacuarea pârâților din imobilul situat în loc. Reghin, ., jud. M., înscris în CF 78/1, nr. Top. 3761/2. De asemenea pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 600 lei, din care suma de 100 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar suma de 500 lei reprezintă onorariu avocațial, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de dosar_ la data de 20 noiembrie 2014 reclamanta M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I., M. O. și M. I., evacuarea acestora din imobilul situat în Reghin, ., jud. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în Reghin, ., jud. M., identificat în cartea funciară nr. 78/I Reghin, sub nr. top 3761/2, teren dobândit
prin moștenire împreună cu soțul său decedat.
Datorită faptului că terenul se află în spatele casei pârâtei M. I., arată că acesta a constituit obiectul unor litigii de durată cu M. I., ginerele pârâtei M. I., aceștia dorind cu orice preț să intre în posesia terenului respectiv.
Mai arată că prin sentința civilă nr. 1293 pronunțată de Judecătoria Reghin s-a admis acțiunea civilă și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/10.06.2006 eliberat pe numele pârâților M. I. și M. O., menținut fiind titlul de proprietate eliberat pe numele său și al soțului său decedat.
În drept au fost invocate disp. art. 1033-1048 Cod procedură civilă.
Pârâții, legal citați au depus la dosar întâmpinare la data de 29.12.2014, prin care au solicitat instanței să stabilească o dată și o oră pentru efectuarea unei cercetări locale la care să fie citate toate părțile implicate în proces, pentru a se stabili realitatea cu privire la proprietarii de drept.
Prin întâmpinare pârâții au arătat că M. O. împreună cu părinții săi au folosit terenul de la naștere și nu înțeleg de ce există atâta insistență din partea Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar B. și care a întocmit proces verbal după un an după eliberarea titlului de proprietate pe numele defunctei G. F., fapt ce a condus la modificare fișei de punere în posesie.
Totodată arată că la data de 22 mai 1996 M. I. și M. C. aveau certificat de moștenitor pe alt număr top 3761/2 și nu 1901 care apare prin răzuire, confirmat de către P. de pe lângă Judecătoria Reghin conform rezoluției din 21.11.2002, confirmat de către Laboratorul de Criminalistică Cluj.
Conform cu cele expuse solicită să se revină la sentința civilă nr. 1293 și să se dispună anularea titlului de proprietate emis pe numele G. F..
La data de 15 ianuarie 2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare iar la data de 26.03.2015 pârâții prin avocat au depus la dosar o completare la întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, admiterea excepției privind puterea de lucru judecat în cazul în care reclamanta solicită recalificarea acțiunii în acțiune în revendicare.
În motivare arată că prin sentința civilă nr. 8009/15.12.1999 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1526/11.10.2000 a Tribunalului M., ambele pronu8nțate în dosarul nr. 9307 acțiune având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1000 mp înscris în CF nr. 78/N Reghin, pârâții au fost obligați să predea reclamantei M. C. terenul în suprafață de 1000 mp și reclamanții au cerut B. Roga S. punerea în executare a sentinței civile nr. 8009/12.12.1999, formându-se dosarul execuțional nr. 7/E/2002, iar prin sentința civilă nr. 1535/15.07.2010 irevocabilă prin Decizia civilă nr. 139/17.02.2011 ambele pronunțate în dosarul_, a fost admisă contestația la executare constatându-se perimată executarea silită în dosarul execuțional nr. 7/E/2002.
Mai arată că la data de 15.10.2010 creditoarea reclamantă a formulat o nouă cerere de executare silită în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 8009/15.12.1999, formându-se astfel dosarul execuțional nr. 290/E/2010, acte ce au fost atacate de către M. I. și M. I. jr., contestație ce a fost admisă prin Sentința civilă nr. 731/23.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Reghin. În contestația la executare, arată că s-au invocat prevederile art. 405 al. 1 și 2 din Vechiul Cod de procedură civilă și ale art. 705 al. 1 Noul Cod de procedură civilă fiind împlinit termenul de prescripție de 10 ani. Prin urmare pârâții apreciază că nu se mai poate formula o acțiune în evacuare fără a avea titlul executoriu valabil.
Pârâții arată că potrivit art. 142 al. 2 Cod procedură civilă reclamanta nu mai deține un titlu valabil, dreptul de a pune în executare sentința civilă nr. 8009/1999 s-a prescris, acesta fiind titlul executoriu.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1000 mp situat în loc. Reghin, ., nr. topo 3761/2 conform extrasului de carte funciară (f. 13) nr._.
Pârâții M. I., M. O. și M. I. ocupă fără drept terenul menționat mai sus. Deși pârâtul M. I. susține că deține terenul în baza titlului de proprietate nr._ din 10.06.2006, instanța constată că respectivul titlu de proprietate a fost desființat prin sentința civilă nr. 1293 pronunțată de Judecătoria Reghin la data de 07 iulie 2011 în dosarul nr._ .
În materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia, folosință încălcată de către cei trei pârâți urmare a ocupării fără titlu a imobilului. Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Astfel, instanța a constatat că pârâții ocupă fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta în calitate de proprietar are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al dreptului de proprietate.
Astfel conform prevederilor art. 555 cod civil și ale art. 44 alin. 2 din Constituția României, față de faptul că dreptul de proprietate trebuie exercitat în plenitudinea atributelor sale și fără ingerințe din partea altor persoane, instanța a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în loc. Reghin, ., jud. M..
De asemenea instanța a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 600 lei din care 100 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar suma de 500 lei reprezintă onorariu avocațial conform chitanței nr. 1 din 31.03.2015 (f. 82).
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel pârâții M. I., M. O. și M. I., solicitând admiterea apelului și anularea în tot a hotărârii, cu consecința reținerii cauzei pentru judecata pe fond iar pe cale de consecință respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-au reiterat motivele expuse prin întâmpinare în fața primei instanțe, anume faptul că cererea de evacuare este inadmisibilă întrucât sentința civilă nr. 1293 din 07.06.2006 invocată de reclamanta intimată nu este titlu locativ, de asemenea au arătat că s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost pusă în discuție, susținând că în cazul în care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere, proprietarul are la îndemână doar acțiunea în revendicare, pentru a reintra în stăpânirea bunului deținut fără drept de o altă persoană. Susțin aceștia că în nici un caz proprietarul nu poate solicita evacuarea dacă nu a încheiat contract de locațiune cu cei ce uzurpă bunul, pentru că dacă s-ar admite teza contrară, s-ar ajunge la a se confunda revendicarea imobiliară cu evacuarea.
Concluzionând, apelanții au susținut că acțiunea în evacuare presupune întotdeauna raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere, situație care nu se regăsește în speță.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 24.07.2015, intimata reclamantă M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. În esență intimata a susținut că acțiunea în evacuare este admisibilă în situația evacuării persoanelor care au ocupat un imobil fără contract de închiriere, art. 1033 – 1048 reglementând procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, prin urmare reclamanta în calitatea sa de proprietar se poate îndrepta împotriva persoanelor care ocupă fără drept imobilul fără ca cererea sa să fie asimilată unei acțiuni în revendicare.
În ceea ce privește critica referitoare la nediscutarea excepției autorității de lucru judecat, intimata a solicitat a se observa că în completarea la întâmpinare s-a amintit de excepție doar în cazul în care ar fi solicitat recalificarea acțiunii în revendicare, ceea ce nu s-a întâmplat, excepția nefiind motivată în vreun fel.
La data de 07.08.2015 apelanții au depus răspuns la întâmpinare care a putut fi studiat la dosar, reiterând apărările invocate în fața instanței de fond, în special cu referire la opozabilitatea sentinței civile nr. 2813/13.05.2004 a Judecătoriei Tg. M. și a Rezoluției din 28.11.2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, rezultând în opinia acestora că acțiunea în evacuare a intimatei reclamante are la bază un titlu de proprietate bazat pe o cauză ilicită.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile invocate și prin raportare la dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat este neîntemeiat, reținând următoarele argumente:
Prin hotărâre s-a apreciat în mod corect că de esența acțiunii în evacuare este apărarea folosinței bunului imobil ca atribut al dreptului de proprietate, nefiind pus în discuție dreptul de proprietate însuși. Prin urmare, cererea în evacuare este instrumentul juridic pus la îndemâna proprietarului ori posesorului pentru a apăra folosința bunului. Se observă că potrivit dispozițiilor art. 1034 Cod procedură civilă, procedura evacuării reglementată prin Titlul XI se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. Potrivit aceleiași reglementări, definiția termenilor utilizați în procedură este în privința imobilului - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora, ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului iar proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.
Reclamanta intimata are calitate de proprietar al terenului în suprafață de 1000 mp situat în loc. Reghin, ., și identificat sub nr. topografic 3761/2 al Cărții Funciare provenite din conversie 78/I Reghin, în baza Titlului de Proprietate nr._/27.11.1995. Acest titlu de proprietate constituit în favoarea reclamantei intimate nu a fost anulat, iar hotărârile judecătorești evocate de apelanți nu au stabilit o situație contrară celei din cartea funciară, prin urmare nu există dubiu cu privire la valabilitatea titlului reclamantei.
În ceea ce privește situația intimaților, se constată că aceștia nu au contestat ocuparea terenului de pe care se solicită evacuarea, fiind ocupanții acestuia fără a exista un titlu constituit în favoarea lor, întrucât prin sentința civilă nr. 1293 din 07.07.2011 a Judecătoriei Reghin rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 171 din 28.02.2012 a Tribunalului M., s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr._/10.06.2006, de care se prevalau. Prin urmare ca efect al rămânerii irevocabile a acestei hotărâri aceștia au devenit ocupanții fără drept ai imobilului proprietatea reclamantei intimate, lipsind-o pe aceasta din urmă de folosința acestui bun. În această situație instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamanta este îndreptățită să uzeze de procedura specială a evacuării, fiind de asemenea îndeplinită cerința notificării ocupanților potrivit art. 1039 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica referitoare la nediscutarea excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel observă că prin completarea la întâmpinare depusă de apelanții în data de 26.03.2015, aceștia au solicitat admiterea excepției doar în cazul în care cererea este recalificată ca acțiune în revendicare, prin urmare nesoluționarea excepției nu atrage vătămarea apelanților și nu viciază soluția instanței. În mod evident, dispoziția de anulare a titlului apelanților atrage respingerea excepției autorității de lucru judecat, sens în care critica din apel se apreciază a fi neîntemeiată.
Față de cele ce preced, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul declarat de pârâții M. I., M. O. și M. I. urmează să fie respins.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 și 455 Cod procedură civilă, instanța urmează a obliga apelanții la plata în cotă de 1/3 parte fiecare, din cheltuielile de judecată din apel, în cuantum de 500 lei, dovedite cu chitanța nr. 1 din 10.09.2015, depusă la fila 54 dosar apel, în favoarea intimatei M. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelanții M. I., M. O. și M. I., toți cu domiciliu în Reghin, ., jud.M. împotriva sentinței civile nr. 326 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ .
Obligă apelanții la plata în cotă de 1/3 parte fiecare, a cheltuielilor de judecată din apel, în cuantum de 500 lei, în favoarea intimatei M. C. cu domiciliul în com.B., ..338 D, jud.M..
Definitivă.
Pronunțată potrivit art.396 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, D. C. |
Red.V.Sz.
Thnored.13.10.2015/CDG/6 ex.
Jud.fond.L. G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 535/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
