Evacuare. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 9455/320/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 181/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător C. M.
Judecător M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de C. Județean M., cu sediul în Tg.M., P-ța Victoriei, nr. 1, jud. M. și Județul M., cu sediul în Tg.M., P-ța Victoriei, nr. 1, jud. M., împotriva încheierii de suspendare din 17.12.2014 pronunțată în Camera de consiliu de Judecătoria Tg.M., în dosar nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse concluzii scrise din partea Cooperativei Edile Appennino SCRL la data de 17 septembrie 2015.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 3 septembrie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 10 septembrie 2015, respectiv 17 septembrie 2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin încheierea civilă pronunțată la data de 17.12.2014 în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei Tg.M. s-a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având ca obiect cererea de evacuare, formulată de către reclamantul C. JUDEȚEAN M., în contradictoriu cu pârâta S. C. EDILE APPENNINO MONGHIDORO -S. PLOIEȘTI, până la soluționarea definitivă a cererii ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului M. – Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul nr._ 14, este strâns legată de soluția care urmează să fie pronunțată în dosarul menționat, deoarece de modul de soluționare a cererii care face obiectul dosarului indicat depinde însăși existența titlului de care se prevalează pârâta din prezenta cauză, cu privire la folosința terenului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C. Județean M. prin reprezentant legal, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea judecării fondului.
În motivare s-a arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a pronunțat încheierea atacată doar în raport de cererea formulată în numele Consiliului Județean M. nu și față de cererea formulată de Județul M., că hotărârea atacată încalcă efectele juridice ale actului administrativ unilateral, care produce efecte din momentul comunicării, deoarece suspendând cauza având ca obiect evacuare, întemeiată pe prevederile art.1033-1044 din C.pr.civ., instanța a încălcat principiul „generalia specialibus derogant” și a suspendat practic efectele actului administrativ până la suspendarea pe fond a cauzei, că una din consecințele comunicării actului administrativ era tocmai pierderea valabilității titlului în baza căruia pârâta deținea terenul de pe care se solicită evacuarea, ori prin suspendarea cererii de evacuare s-a ajuns la situația suspendării actului administrativ fiscal cu eludarea procedurii prevăzute de art.14 din legea nr.554/2004.
În drept au fost invocate prevederile art.414 al.1, 488 pct.8 din C.pr.civ., art. 1 și 14 din legea nr.554/2004.
Intimata C. Edile Appennino SCRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.
În motivare s-a arătat că primul motiv de recurs invocat este pur formal iar referitor la al doilea s-a arătat că din modul de formulare rezultă necunoașterea naturii juridice a notificării de reziliere unilaterală a Acordului contractual nr._/5C/23.08.2011, care în accepțiunea recurentei constituie un act administrativ unilateral care produce efecte din momentul comunicării, în temeiul art.1 din legea nr.554/2004, în realitate această notificare de reziliere nu este un act administrativ unilateral în accepțiunea art.1 din legea nr.554/2004, ci este un act unilateral care își are izvorul în acordul contractual nr._/5C/23.08.2011, fiind emis în baza clauzelor contractuale și nu în calitate de autoritate publică locală, care să-i confere forța obligatorie de la momentul comunicării, că neputând înțelege natura contractuală a notificării de reziliere rezultă clar că recurenta face confuzie și cu privire la procedura de suspendare a acesteia, și anume art. 14 din legea nr.554/2004, text de lege care evident nu poate avea aplicațiune în cauză, că prima instanță a soluționat corect cererea de suspendare a soluționării acțiunii reclamantului în procedura dreptului comun prevăzută de art.413 al.1 pct.1 din C.pr.civ., text de lege care are aplicațiune deplină în cauză.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 488 C.pr.civ tribunalul îl constată fondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Referitor la faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată doar în raport de cererea formulată în numele Consiliului Județean M. nu și față de cererea formulată de Județul M., tribunalul reține că această împrejurare constituie o simplă eroare materială, care nu atrage nelegalitatea încheierii atacate, putând fi remediată pe calea prevăzută de art.442 din C.pr.civ.
Pe fondul dispoziției cuprinse în încheierea atacată, se constată că în raport de prevederile art.413 al.1 pct.1 din C.pr.civ. nu se impunea suspendarea judecării cauzei.
Astfel se reține, contrar susținerilor intimatei - că notificarea de reziliere atacată în dosarului nr._ nu este un act administrativ unilateral în accepțiunea art.1 din legea nr.554/2004, ci este un act unilateral care își are izvorul în acordul contractual nr._/5C/23.08.2011, fiind emis în baza clauzelor contractuale și nu în calitate de autoritate publică locală - că acest act este un act administrativ asimilat în sensul art.2 al.1 lit.c din legea nr.554/2004.
Potrivit acestui text de lege constituie „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”
În același sens sunt și dispozițiile art.8 al.2 din legea nr.554/2004 care dau în competența instanței de contencios administrativ litigiile legate de încetarea contractului administrativ, cum este și litigiul ce face obiectul dosarului nr._ în care se soluționează cererea de anulare a notificării de reziliere a acordului contractual nr._/5C/23.08.2011.
În condițiile în care intimata pârâtă nu a obținut suspendarea executării notificării de reziliere conform procedurii prevăzute de art. 14 din legea nr.554/2004, nu se impunea dispunerea suspendării judecării cauzei.
Se observă din cererea introductivă că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile contractuale cuprinse în acordul contractual nr._/5C/23.08.2011 care stabilesc obligația antreprenorului de a părăsi șantierul în caz de reziliere.
Prin dispoziția primei instanțe de suspendare a judecării cererii de evacuare a antreprenorului până la soluționarea dosarului nr._ ce are ca obiect anularea notificării de reziliere a acordului contractual nr._/5C/23.08.2011, s-a ajuns de fapt la suspendarea executării notificării de reziliere până la pronunțarea instanței care soluționează cererea de anulare a acesteia, deși pârâta nu obținuse suspendarea în procedura prevăzută de art. 14 din legea nr.554/2004.
Față de cele reținute anterior urmează ca în baza art. 496, 488 al.1 pct.8 C.pr.civ. raportat la art.413 al.1 pct.1 din C.pr.civ. să se admită recursul formulat, să se caseze integral hotărârea atacată și să se trimită cauza primei instanțe în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de C. JUDEȚEAN M. împotriva Încheierii civile pronunțată la data de 17.12.2014 în dosarul nr._ 14, al Judecătoriei Târgu M. și în consecință:
Casează integral hotărârea atacată și trimite cauza primei instanțe în vederea continuării judecății.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, M. L. |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 18 Septembrie 2015
Redactat/tehnoredactat/C.M./30.09.2015
Listat C.M.P./01.10.2015/5 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul MUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
