Revendicare imobiliară. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 81/323/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILA Nr. 175/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții G. E., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul M., și G. M. J., CNP_, cu domiciliul în comuna Suplac, ., județul M. împotriva Sentinței civile nr. 224 pronunțată de Judecătoria Târnăveni la data de 04 martie 2015 în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr.224/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, cu privire la pârâtul S. T. și în consecință:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta G. G. (G.) în contradictoriu cu pârâții G. E., G. M. J. și S. T.
Pârâții G. E. și G. M. J. au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Suplac, respectiv nr. crt. A1, nr. cadastral/nr. topografic_ teren în suprafață de 1.100, nr. crt. A1.1, nr. cadastral/nr. topografic_-C1, Suplac nr. 282, casă construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 bucătărie, 1 bucătărie de vara, nr. crt. A1.2, nr. cadastral/nr. topografic_-C2, Suplac nr. 282, anexa construită din lemn, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 1 grajd și 1 șură.
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională iar reclamanta a fost obligată la plata către pârâții G. E. și G. M. J. a sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către pârâți cu privire la bunul revendicat.
S-a stabilit că pârâții au drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către pârâți cu privire la bunul revendicat.
Reclamanta a fost obligată la plata către Statul Român a cheltuielilor de judecată în cuantum de 780 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care pârâții au beneficiat de scutiri prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Pârâții G. E. și G. M. J. au fost obligați să plătească reclamantei suma de 3065 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a procedat în prealabil la stabilirea cadrului legal și al legii aplicabile, reținând astfel că art. 6 alin. 6 C. civ. și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 stabilesc aplicabilitatea Codului civil nou în privința efectelor viitoare a situațiilor juridice trecute dacă derivă din raporturile de proprietate, dacă aceste raporturi subzistă după . noului cod.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. T. având în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă faptul că în imobilul situat în Suplac, nr. 282 jud. M. locuiesc doar pârâții G. E. și G. M. Joszef, pârâtul S. T. locuind în Ungaria.
S-a reținut că prin încheierea nr._ emisă de O.C.P.I. M. – Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Târnăveni s-a dispus întabularea dreptului de proprietate, mod de dobândire reconstituire în cota de 1/1 asupra A1, sub B1 și a dreptului de proprietate mod dobândire construire în cota de 1/1 asupra A1.1 și A1.2 sub B2 în cartea funciară_ Suplac în favoarea G. F. G., fila 8. Conform extrasului de carte funciară nr._ Suplac imobilul evidențiat se compune din A1 teren în suprafață de 1100 mp nr. cadastral/nr. topografic_, A1.1 casă construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 bucătărie, 1 bucătărie de vara, nr. cadastral/nr. topografic_-C1și anexa construită din lemn, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 1 grajd și 1 șură, nr. cadastral/nr. topografic_-C2. Întabularea imobilelor s-a efectuat cu luarea în considerare a titlului de proprietate nr._ din 07.09.1994 emis pe numele reclamantei G. F. G., fila 3.
Prin răspunsurile formulate la interogatoriu pârâții au recunoscut faptul că reclamanta este proprietarul imobilului evidențiat în cartea funciară_ Suplac, întrebarea 1 și 2.
S-a reținut că pârâta G. E. s-a căsătorit cu numitul G. M. în anul 1989, fila 29, după căsătorie locuind împreună cu acesta în imobilul situat în Suplac nr. 282. În anul 1995 prin Sentința civilă nr. 881/27.04.1995 a Judecătoriei Sighișoara în dosarul nr. 2310/1994 s-a dispus evacuarea numiților G. M., G. E., G. M. jr., S. T. și S. A. din imobilul situat în Suplac nr. 282, jud. M. la cererea reclamantei G. G., fila 60. Prin această sentință s-a reținut că reclamanta este proprietara imobilului, pârâții având calitatea de persoane tolerate neavând nici un titlu asupra imobilului. Ulterior evacuării acestora din imobil, reclamanta a permis din nou pârâților să locuiască în imobil, fapt recunoscut de pârâți la interogatoriu, întrebarea 5.
Pe perioada cât au locuit în imobil G. M. și G. E. au efectuat o . lucrări asupra imobilului, pentru ca acesta să nu se degradeze și să poată fi locuit.
Instanța a reținut declarația martorului Vinca Ema, care locuiește în imediata vecinătate a imobilului și care a declarat că a cumpărat casa din Suplac nr. 281 în anul 1976, iar după căsătorie familia G. M. și E. au locuit în casa părintească a soțului. Atunci când aceștia s-au mutat casa era degradată, necesitând reparații. Peretele casei dinspre drum era crăpat, tavanul unei camere era căzut, iar podeaua bucătăriei, sub care era pivnița, era din scândură, putându-se cădea din bucătărie în pivniță. De altfel decesul lui G. M. s-a datorat tocmai căderii în pivniță. Anterior mutării familiei G. M. și E., în imobil au stat pentru aprox. 8 ani în chirie două familii care nu au întreținut casa. Același martor a arătat că pârâta împreună cu familia au reparat peretele exterior, au turnat placa de beton în bucătărie, au schimbat poarta de acces, au împrejmuit grădina cu plasă de sârmă și stâlpi de beton, au construit un cuptor, coteț, coș pentru porumb, au plantat viță de vie, au schimbat țiglele de pe casă.
De asemenea s-a reținut declarația martorului D. O. care arată că a crescut în Suplac, în copilărie trecând des prin dreptul imobilului de la nr. 282. Cunoaște că G. M. tatăl și soția E. au construit casa în jurul anului 1960, aceasta în prezent fiind la fel cum a fost construită inițial. Martorul nu a mai prin zonă după căsătoria lui M. fiul cu E. și nu știe ce s-a mai construit.
Martorul Bisciok M. a declarat că a lucrat în tinerețe la construirea, de către G. G. și M., a imobilului din Suplac nr. 282. În 1960 când s-a construit casa aceasta avea trei camere, verandă, în curte era grajd cu șură și dependințe. După ce s-au mutat în casa G. M. fiul și soția E. aceștia au construit un fânar, o structură acoperită cu onduline deasupra scărilor și intrării în pivniță.
Coroborând actele de proprietate deținute de reclamantă și răspunsul la interogatoriu dat de pârâți, instanța a constatat că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Suplac, respectiv nr. crt. A1, nr. cadastral/nr. topografic_ teren în suprafață de 1.100, nr. crt. A1.1, nr. cadastral/nr. topografic_-C1, Suplac nr. 282, casă construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 bucătărie, 1 bucătărie de vara, nr. crt. A1.2, nr. cadastral/nr. topografic_-C2, Suplac nr. 282, anexa construită din lemn, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 1 grajd și 1 șură. Totodată instanța a mai constatat și faptul că reclamanta nu are posesia imobilului a cărui proprietar este.
S-a reținut din raportul de expertiză efectuat în cauză pârâții au efectuat investiții, cheltuieli, în legătură cu imobilul în perioada 2000 – 2012 constând în reparații casă, fânar de lemn, afumătorie, atelier, împrejmuire din plasă, lemn și poartă metalică, terasă și betonat grajd. În prezent imobilul se compune din: una casă cu trei camere, terasă cu suprafața de 54 mp alcătuită din fundații de beton, pereți de cărămidă presată, acoperiș din lemn, învelitoare din țiglă construită în anul 1960, starea casei este satisfăcătoare, lipsesc pardoseli calde, baie, iar instalațiile electrice și de încălzire sunt dezafectate; una bucătărie de vară cu înălțime redusă cu suprafața de 12 mp din cărămidă, acoperiș din lemn și învelitoare din țiglă, fără instalații; atelier efectuat prin închiderea fânarului vechi cu pereți din cărămidă; grajd din cărămidă; fânar din lemn și o lemnărie din lemn; coteț de porci și de păsări; afumătorie și cuptor din cărămidă; împrejmuiri din plasă de sârmă și din lemn și poartă metalică. Față de construcția inițială, terasa din stâlpi metalici, fundații din beton și învelitoare din material plastic a fost adăugită, posibil în anul 2008.
Valoarea investițiilor efectuate de către pârâți la imobil a fost estimată de expert la suma de 13.000 lei, fiind detaliată în fișa de evaluare nr. 2 a raportului de expertiză, fila 101.
În baza art. 2495 C. civ. posesorul este îndreptățit să obțină recunoașterea unui drept de retenție asupra lucrului până la data la care proprietarul îi va plăti cheltuielile necesare și utile care le-a făcut în legătură cu bunul respectiv.
Având în vedere starea de fapt constată și prevederile legale menționate anterior instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. G. (G.), în contradictoriu cu pârâții G. E., G. M. J. și va obliga pârâții G. E. și G. M. J. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Suplac, respectiv nr. crt. A1, nr. cadastral/nr. topografic_ teren în suprafață de 1.100, nr. crt. A1.1, nr. cadastral/nr. topografic_-C1, Suplac nr. 282, casă construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 bucătărie, 1 bucătărie de vara, nr. crt. A1.2, nr. cadastral/nr. topografic_-C2, Suplac nr. 282, anexa construită din lemn, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, fără certificat energetic, fără lift, compusă din 1 grajd și 1 șură, totodată instanța va admite în parte și acțiunea reconvențională și va obliga reclamanta la plata către pârâții G. E. și G. M. J. a sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către pârâți cu privire la bunul revendicat, pârâții având drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către pârâți cu privire la bunul revendicat.
Potrivit art.18 din O.G.nr.51/2008 Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
S-a reținut că prin încheierea civilă din data de 07.10.2013 în dosarul_ /a1 instanța a dispus scutirea pârâților reclamanți reconvenționali de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1811 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Reținând prevederile art. 274 alin. 1 și ale art. 276 C. proc. civ. instanța a obligat reclamanta la plata către Statul Român a cheltuielilor de judecată în cuantum de 780 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care pârâții au beneficiat de scutiri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, iar pârâții G. E. și G. M. J. au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 3065 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru fila 8, 31, onorariu parțial expert fila 106 și onorariu avocat fila 124.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții reclamanți reconvenționali G. E. și G. M. J., solicitând casarea parțială a sentinței atacate referitor la cheltuielile de judecată în sumă de 780 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 3.065 lei constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat la care au fost obligați.
Apreciază recurenții că datorită admiterii în parte a acțiunii reclamantei instanța de fond, în mod legal, trebuia să îi oblige la plata a ½ din totalul cheltuielilor de judecată sau chiar să îi scutească de plata acestora, având în vedere că aceste cheltuieli au fost făcute în interesul reclamantei.
În drept au fost invocate prevederile art.453, 233 al.3, 486, 488 al.8 Cod de procedură civilă, recurenții solicitând în final admiterea recursului și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată de ½ din suma totală stabilită de instanță sau chiar scutirea de la plata acestor cheltuieli.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 04.09.2015 intimata G. G. (Gizi) a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
Arată intimata că recurenții nu au dovedit nici unul din motivele de casare prevăzute de art.488 și nici cele prevăzute de art.304 din V.Cod de procedură civilă.
Arată intimata că suma solicitată de pârâți în cuantum de 30.000 de lei nu a fost dovedită, fiind probată doar suma de 13.000 de lei ir cheltuielile de judecată i s-au acordat proporțional cu această sumă.
În privința sumei de 780 de lei, arată intimata că recurenții sunt în eroare deoarece nu ei au fost obligați la plata acestei sume ci chiar intimata.
Intimata solicită cheltuieli de judecată în recurs, in cuantum de 600 de lei onorariu de avocat și 50 de lei cheltuieli de deplasare (carburant).
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, înainte de a proceda la analiza motivelor de recurs se impune a stabili care sunt normele de procedură aplicabile în speță, în condițiile în care recurenții invocă în susținerea căii de atac prevederile legale care reglementează recursul în noul Cod de procedură civilă iar intimata face trimitere atât la prevederile vechiului Cod de procedură civilă cât și la cel ale noului Cod de procedură civilă.
Astfel, se reține că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 23.01.2013, iar Noul Cod de procedură civilă (Legea nr.134/2010) a intrat în vigoare la data de 01.02._, conform prevederilor art.81 din Legea nr.76/2012.
Potrivit art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”; potrivit art.24 „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”; potrivit art.27 „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
În raport de temeiurile de drept reținute și de data începerii litigiului pendinte se constată incidența în cauză, din punct de vedere al aplicării în timp a normelor de procedură, a dispozițiile vechiului Cod de procedură civil (din 1896), inclusiv în privința căii de atac și a motivelor de recurs.
Constată tribunalul că criticile de nelegalitate formulate de recurenți se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civil (din 1896),. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Criticile recurenților sunt însă nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum în mod corect a sesizat intimata, recurenții sunt în eroare atunci când consideră că ei sunt cei obligați la plata sumei de 780 de lei în favoarea Starului.
Suma de 780 de lei reprezintă parte din taxa judiciară de timbru datorată de intimați (în calitate reclamanți reconvenționali), de plata căreia aceștia au fost scutiți prin Încheierea de ședință din data de 07.10.2013.
În condițiile în care pretențiile acestora au fost admise în limita sumei de 13.000 de lei, instanța a stabilit că taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise a fost de 780 de lei; în continuare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.18 din O.G. nr. 51/2008 în conformitate cu care „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Astfel, în limita sumei de 13.000 de lei intimata reclamanta a căzut în pretenții, așa încât taxa judiciară de timbru calculată proporțional cu pretențiile admise a fost pusă în sarcina acesteia, reclamanta fiind cea obligată a o plăti Statului și nu recurenții.
În privința sumei de 3065 lei, aceasta a fost în mod corect inclusă în cheltuielile de judecată pe care recurenții le datorează intimatei, instanța făcând o corectă aplicare a prevederilor art.274 al.1, respectiv 276 Cod de procedură civilă, pe care de altfel și-a și întemeiat soluția.
Astfel, se face precizarea în cuprinsul hotărârii că aceste cheltuieli reprezintă taxa judiciară de timbru, onorariu parțial expert și onorariu avocat.
Pentru a stabili aceste cheltuieli de judecată instanța a avut în vedere faptul că acțiunea reclamatei în revendicare a fost integral admisă, situație față de care pârâții datorează acesteia integral contravaloarea taxei de timbru aferentă acestei cereri.
În privința onorariului expertului se reține că expertiza a vizat în întregime acțiunea reconvențională; în condițiile în care această acțiune a fost admisă în parte la un nivel de sub 50% din valoare pretențiilor reclamanților reconvenționali, reclamanta, care a suportat cea mai mare parte a costurilor expertizei (480 de lei –f.85, 106 dosar fond) este îndreptățită a recupera o parte din cheltuielile avansate, respectiv suma de 33o de lei, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță.
Însumând toate aceste valori se poate observa că și onorariul avocatului reclamantei a fost acordat doar în parte cu respectarea aceluiași criteriu al proporționalității, în raport de limita în care pretențiile părților au fost admise.
Pentru toate considerentele anterior expuse tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, care urmează a fi respins.
În considerarea prevederilor art.274 al.1 V. Cod de procedură civilă, având în vedere modul de soluționare a prezentului recurs, recurenții urmează a fi obligați a plăti intimatei G. G. cheltuieli de judecată de 600 de lei reprezentând onorariu avocațial (f.22); în privința cheltuielilor de deplasare în cuantum de 50 de lei solicitate prin întâmpinare, acestea nu au fost dovedite, așa încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenții G. E., cu domiciliul în ., ., județul M., și G. M. J., cu domiciliul în ., ., județul M. împotriva Sentinței civile nr. 224 pronunțată de Judecătoria Târnăveni la data de 04 martie 2015 în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum de 600 lei, în favoarea intimatei G. G. (G.) cu domiciliul în Târnăveni, cart.Păcii, ..1, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 Septembrie 2015
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, D. C. |
Red.AAB
Tehnored.23.09.2015/CDG/2 ex.
Jud.fond.R. A. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
