Grăniţuire. Decizia nr. 599/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 599/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 599/2015
Ședința publică din data de 19 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. T.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta S. E. cu domiciliul în Sâncraiu de M., ., jud. M. și CNP_, împotriva încheierii din data de 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 01 octombrie 2015, apoi pentru data de 02 octombrie 2015, apoi pentru data de 08 octombrie 2015, iar apoi pentru data de 15 octombrie 215, iar apoi pentru data de azi, 19 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin Încheierea din data de 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea petentei S. E. având ca obiect îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 5417 din 15.12.2014.
În considerente s-a reținut că îndreptarea erorii materiale dintr-o hotărâre judecătorească este reglementată juridic de art. 442 Cod proced. civilă, care prevede: „”Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. În cauză, prin sentința civilă nr. 5417 din 15.12.2014 s-a luat act de tranzacția depusă de părți la dosar și consfințită prin exprimarea acordului de voință nemijlocit în fața instanței la termenul de judecată din 15.12.2014. Prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantă, instanța a constatat că în fapt se supun analizei și pronunțării instanței alte cereri, cu care instanța nu a fost investită la momentul formulării cererii de chemare în judecată formulată în dosarul cauzei. Astfel, însăși reclamanta în cererea sa arată faptul că a omis să menționeze în tranzacția părților imobilul teren în suprafață de 500 mp/_ mp, a cărui atribuire o solicită a se dispune exclusiv în favoarea reclamantei, cu înscrierea sultelor consfințite cu titlu de privilegiu în cartea funciară. Aceste solicitări nu au fost deduse judecății la momentul introducerii cererii, nu au fost menționate în tranzacția depusă la dosar, iar părțile chemate în fața instanței nu și-au expus punctul de vedere. Aceleași considerente sunt valabile și pentru petitul ce vizează casa de locuit, reclamanta solicitând prin cererea de îndreptare a erorii materiale modificarea componenței construcțiilor, din casă de locuit cu 1 cameră și 1 bucătărie, în casă de locuit cu 2 camere și bucătărie. Nici acest petit nu este întemeiat, în procedura îndreptării de eroare materială, având în vedere faptul că tranzacția părților, în baza căreia instanța a pronunțat hotărârea de expedient, a cuprins voința părților exclusiv față de casa de locuit cu componența „1 cameră și 1 bucătărie situată în ., ., jud. M., înscris în CF nr._ Sâncraiu de M., nr. top 222/18/3/2/1” (fila 38 dosar). Chiar dacă la dosarul cauzei a fost depus extras CF din care rezultă componența imobilului ca fiind de 2 camere și 1 bucătărie (fila 16), având în vedere faptul că hotărârea a cărei îndreptare se solicită este una de expedient, care a consfințit tranzacția părților, instanța este ținută să aibă în vedere exclusiv modalitatea în care părțile au tranzacționat, respectiv limitele voinței acestora, neputând pronunța o hotărâre prin care să se depășească limitele investirii instanței.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel petenta S. E. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.
În motivare arată că soluția primei instanțe este greșită deoarece din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei rezultă cu certitudine eroarea materială strecurată în tranzacția semnată de părți. Astfel, în tranzacție se face referire în mod expres la imobilul de natură casă de locuit și teren proprietatea defuncților părinți, semnatarii tranzacției înțelegându-se asupra partajării întregului imobil înscris în cartea funciară. În probațiunea imposibilității de întabulare a sentinței civile invocă referatul întocmit de registratorul de carte funciară din data de 21.05.2015.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Apelul este nefondat, dar nu pentru considerentele de inadmisibilitate invocate de către prima instanță, ci pentru considerentele ce vor fi prezentate mai jos și care le vor înlocui în consecință pe cele din hotărârea atacată.
În ceea ce privește considerentele pentru care prima instanță a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, tribunalul reține că din cuprinsul cererii de chemare în judecată din data de 9 mai 2014 rezultă că obiectul acțiunii l-a constituit dezbaterea succesiunii rămase după defuncții I. T. și I. M. și ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din teren și casă înscris în CF nr._ Sâncraiu de M., iar raportat la cuprinsul cărții funciare și la tranzacția intervenită între părți este evident că neconcordanțele se datorează unei erori materiale, voința părților fiind în sensul de stingere a litigiului ce forma obiectul dosarului.
În condițiile în care prevederile art. 442 C. pr. civ. nu fac deosebire între hotărârile judecătorești care pot face obiectul procedurii, Tribunalul reține că și o hotărâre judecătorească prin care se încuviințează învoiala părților precum cea din prezentul dosar poate face obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale.
Însă, cererea petentei din data de 15.04.2015 este neîntemeiată deoarece, din cuprinsul extrasului cărții funciare pe care se întemeiază cererea de îndreptare a erorii materiale reiese că defuncții I. M. și I. T. aveau în proprietate cota de 250/7949 asupra imobilului descris la A1, aceasta fiind înscrierea exactă efectuată în privința dreptului de proprietate. Or apelanta a solicitat să se constate că obiect al tranzacției era cota de 500/_ parte teren menționată la rubrica privind observațiile.
De asemenea, contrar mențiunilor din extrasul de carte funciară, petenta indică nr. top. al imobilului construcție ca fiind 222/18/3/2/1, or în cartea funciară anexată cererii de îndreptare a erorii materiale construcția este evidențiată sub nr. top. 222/18/3/2.
În consecință, reținând că nu se poate dispune îndreptarea erorilor materiale în sensul dorit de către apelantă, ținută fiind și de principiul disponibilității părților, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. E. (cu domiciliul în Sâncraiu de M., ., jud. M. și CNP_, împotriva încheierii civile din data de 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, la data de 19 octombrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored.AT/7ex./19.11.2015
Jud. fond: IA N..
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Evacuare. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
