Obligaţie de a face. Decizia nr. 644/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 644/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 644/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător P. M.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții S. M. B., având CNP_ și S. M. E., având CNP_, ambii domiciliați în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3126 din data de 17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul asistat de avocat O. B. D., pentru apelanta S. M. E. răspunde avocat O. B. D., lipsă fiind apelanta și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul apelanților depune împuternicire avocațială.
Instanța constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, apelul fiind declarat în termen și scutit de la plata taxei de timbru.
Se constată că nu s-a solicitat administrarea de probe.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților prezente cuvântul asupra declarației de apel.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare, soluția urmând a fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3126 pronunțată la data de 17 iunie 2015 de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a admis cererea de completare a hotărârii, cerere formulată de petenții S. P. și S. M. în contradictoriu cu intimații S.-M. B. și S.-M. E.. S-a dispus completarea Sentinței Civile nr. 2708/04.06.2014 pronunțată în dosarul_, în sensul că, în baza art. 453 și 452 Cod Procedură Civilă, obligă reclamanții S.-M. B. și S.-M. E. să achite pârâților suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerente s-a reținut că prin Sentința Civilă nr. 2708/04.06.2014, instanța a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect obligația de a face introdusă de reclamanții S.-M. B., și S.-M. E., în contradictoriu cu pârâții S. P. și S. M. ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, fără însă a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâți. Hotărârea a fost comunicată pârâților în data de 01.07.2014, astfel încât termenul de declarare a căii de atac a expirat în data de 04.08.2014, cererea de completare a hotărârii depusă în data de 29.07.2014 fiind introdusă în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 444 alin. 1 și 2 Cod Procedură Civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător (Încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței).
S-a reținut că prin Sentința Civilă nr. 2708/04.06.2014 instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de pârâți, deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 și 452 Cod Procedură Civilă, astfel, s-a admis cererea pârâților și s-a dispus completarea hotărârii, în sensul că, în baza art. 453 și 452 Cod Procedură Civilă au fost obligați reclamanții să achite pârâților suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Cu privire la aspectele învederate de intimați prin concluziile scrise, instanța a constatat că, din eroare, s-a omis atașarea cererii de completare la dosarul de fond, iar cererea a fost prezentată instanței de fond cu aproape un an întârziere, însă aceste aspecte nu pot fi imputate părților, care și-au îndeplinit obligația de a depune cererea în termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru declararea apelului, și nici nu pot atrage respingerea cererii pentru nesoluționarea acesteia cu urgență.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel reclamanții S. M. B. și S. M. E..
S-a arătat că prima instanță a dat o interpretare greșită prevederilor art. 444 C. pr. civ. raportat la art. 442 alin. 1 C. pr. civ., modificările și completările nu pot privi fondul cauzei sau dezlegarea pricinii în esența ei. Acele modificări sau completări ulterioare care schimbă esența dezlegării pricinii nu pot fi privite decât ca o altă hotărâre care are proprietățile unei hotărâri aparte, de sine stătătoare, sens în care au fost prevăzute termene exprese de declarare și de judecare, în speță, soluționarea cererii de completare având loc după rămânere definitivă a primei hotărâri pronunțate în dosar, aspect ce e echivalent cu modificarea unei hotărâri definitive și irevocabile care a produs efecte de la data pronunțării deciziei tribunalului, respectiv începând cu 16.10.2014. Se mai invocă imposibilitatea unei instanțe de grad inferior de a modifica o hotărâre aparținând unei instanțe superioare prin prisma prevederilor art. 94, 476 C. pr. civ. Se mai critică faptul că suma de 1500 lei este disproporționată față de valoarea și complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, aspect ce putea fi cenzurat de instanța de control cu ocazia judecării căii de atac promovate. Astfel, este obligatorie formularea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a procedat în mod corect la soluționarea cererii de completare a hotărârii judecătorești, nefiind incidente motivele de inadmisibilitate invocat de reclamanții apelanți.
Faptul că din motive neimputabile părți, cererea sa exercitată potrivit legii nu a fost soluționată de urgență nu se sancționează cu nesoluționarea cererii. O atare soluție nu este prevăzută de nicio dispoziție legală, nici apelanții neputând încadra solicitarea lor în vreun astfel de text de lege și nici nu poate fi dedusă din principiile care guvernează procesul civil.
Pretenția cu care o parte învestește instanța nu devine caducă dacă nu este soluționată într-o manieră urgentă astfel cum prevede art. 444 alin. 2 C. pr. civ.
Nici faptul că cererea de completare, depusă în termen, a fost soluționată după rămânerea definitivă a primei hotărâri nu este motiv de inadmisibilitate deoarece prima hotărâre nu a dezlegat în nici un fel chestiunea litigioasă asupra căreia s-a pronunțat cea de-a doua hotărâre. Tocmai pentru acest motiv s-a dispus completarea și nu modificarea primei sentințe civile. Chiar prevederile C. pr. civ. din teza finală a alin. 1 al art. 444 sunt în sensul că și hotărârile judecătorești definitive pot fi completate. Astfel, este vădit nefondată și susținerea potrivit cu care pretenția pârâților putea fi cercetată doar în cadrul unei cereri de revizuire.
Prin urmare sunt corecte considerentele primei instanțe în ceea ce privește înlăturarea apărărilor formulate de către pârâți.
Faptul că apelanții apreciază că suma la care au fost obligați cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare și trebuia redusă de instanță este un aspect ce poate fi valorificat dacă este invocat în prezentul demers judiciar, respectiv în calea de atac exercitată potrivit legii împotriva hotărârii judecătorești de completare. Tribunalul constată că suma de 1500 lei la care au fost obligați reclamanții cu titlu de cheltuieli de judecată nu este disproporționată față de complexitatea cauzei și munca depusă de avocat având în vedere aspectele juridice deduse judecății, întâmpinarea formulată în cadrul judecății de primă instanță, precum și faptul că în baza apărărilor formulate de către apărătorul pârâților cauza a fost soluționată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În raport de aceste considerente, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții S. M. B. și S. M. E. împotriva sentinței civile nr. 3126 din data de 17 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții S. M. B., având CNP_ și S. M. E. având CNP_, ambii domiciliați în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3126 din data de 17 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 27 octombrie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, P. M. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/AT
2 ex./10.12.2015
Judecător fond A. A.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 566/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 560/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
