Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 175/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 175/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 175/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul F. E., cu domiciliul în Tg. M., ., județul M., având CNP_ în contradictoriu cu pârâtul B. M., cu domiciliul în .. 17, județul M., având CNP_, în cauza ce are ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. avocat V. G. în calitate de reprezentant al reclamantului și dl. avocat T. S. în calitate de reprezentant al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus chitanța privind achitarea taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Potrivit art. 219 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea verificărilor privind prezența părților și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile lipsă.
Instanța pune în discuția părților cererea de repunere pe rol.
Reprezentanții părților sunt de acord cu încuviințarea cererii și repunerea pe rol a cauzei.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru repunerea pe rol a cauzei și încuviințează cererea de repunere pe rol.
Reprezentantul reclamantului dorește să prezinte originalul înscrisului care constituie obligațiile de împrumut și arată că nu formulează cereri în probațiune.
Reprezentantul pârâtului susține că a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant, excepție invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
Conform procedurii, respectiv art. 1018 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că termenul pentru depunerea întâmpinării este de 3 zile înainte de termenul de judecată.
Reprezentantul pârâtului susține că această excepție poate fi invocată în conformitate cu prevederile art. 247 în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond și din acest punct de vedere chiar dacă pârâtul este decăzut din dreptul de a depune întâmpinare nu poate fi decăzut din dreptul de a invoca această excepție.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea excepției în conformitate cu prevederile art. 1018.
Față de dispozițiile art. 1018 Cod procedură civilă, instanța decade debitorul din dreptul de a formula întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului solicită a se ține cont de această excepție ca o apărare pe fond a excepției procesuale, solicită respingerea acesteia întrucât termenul de prescripție este neîmplinit la momentul formulării cererii de chemare în judecată, acesta ar fi urmat să se împlinească la data de 14 septembrie 2014, sens în care creditorul a fost încadrat în termenul de prescripție.
Reprezentantul debitorul susține că termenul de prescripție calculat astfel cum reiese și din înscrisul prezentat la începutul dezbaterii ar fi fost termenul de 1.11.2009 raportat la faptul că înscrisul intitulat „contract de împrumut” a fost redactat la data de 1 august 2004 și prin acesta s-a prevăzut a fi achitată suma care a făcut obiectul contractului de împrumut în 4 tranșe egale individualizate ca și date de restituire în data de 1.05.2005, 1.11.2005,1.05.2006 și 1.11.2006 este evident faptul că termenul de prescripție prevăzut de DL 167/1958 se împlinește în data de 1.11.2009 ori, data promovării acțiunii, 13 mai 2014 este cu mult după termenul la care s-a împlinit prescripția în ceea ce privește dreptul material la acțiune.
În acest sens depune ca practică judiciară sentința civilă 112/2014 a Judecătoriei Reghin rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 376/2014 a Tribunalului M., respectiv un extras de pe portalul Jurisprudența CEDO, în care este rezumată pe scurt Decizia civilă nr. 247 din 10.02.2010 a Curții de Apel Ploiești.
Reprezentantul creditorului solicită a se lua în vedere această practică judiciară în măsura în care are o legătură cu speța dedusă judecăți însă în raport de recunoașterea debitorului potrivit cu care până la data de 14 iunie 2011 a achitat o parte din suma împrumutată, și mai mult decât atât s-a angajat să restituie diferența până la o dată precisă.
Reprezentantul debitorului susține că tocmai la acest aspect se referă și practica judiciară la care a făcut referire, acea recunoaștere fiind făcută după împlinirea termenului de prescripție și că a se constata faptul că a recunoaște ceva ce deja s-a prescris nu se poate lua în considerare.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepție.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanță de plată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-M. la data de 13.05.2014 sub nr._, creditorul F. E., a solicitat în contradictoriu cu debitorul B. M. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea debitorului la plata sumei de 163.000 euro, echivalentul a 725,350 lei reprezentând împrumut nerambursat acordarea dobânzii legale potrivit dispozițiilor art. 1289 Cod civil. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că în data de 01.08.2004 a împrumutat pârâtului suma de 197.000 euro, împrumut față de care au convenit asupra restituirii eșalonate în 4 tranșe. Singura sumă restituită a fost de 34 000 de euro la 14.06.2011, diferența de sumă menționată mai sus rămânând în continuare nerestituită deși pârâtul a consimțit ca aceasta să fie plătită cel mai târziu la 30.09.2011. În aceste condiții deși a notificat pârâtul în vederea restituirii împrumutului, acesta nu a dat nici un semn cu privire la eventuala restituire a acestuia.
La termenul din 19.09.2014 Judecătoria Tîrgu-M. a invocat din oficiu necompetența materială a Judecătoriei Târgu M. și prin sentința civilă nr. 3844 din 19 septembrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei dispunând declinarea la Tribunalul M. secția civilă.
La această instanță, cauza a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2015 iar la termenul din 04 decembrie 2015 judecata a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 10 decembrie 2015 creditorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei care la solicitarea instanței a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei (f. 19).
La data de 11 februarie 2015 debitorul B. M. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al creditorului F. E. iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării debitorul a arătat că ordonanța de plată vizează un contract de împrumut încheiat la 01.08.2004, privind suma de_ euro, iar potrivit art. 3 Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, astfel că potrivit art. 1 Decretul 167/1958, dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție. Debitorul mai arată că restituirea împrumutului urma să se facă, potrivit contractului dintre părți, în 4 tranșe, ultima dintre acestea la data de 01.11.2006, termenul de prescripție intervenind astfel la data de 01.11.2009, perioadă în care nu a intervenit vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
Cu privire la fondul cauzei, debitorul arată că înscrisul invocat de creditor nu reflectă o operație reală, întrucât creditorul nu a împrumutat niciodată suma înscrisă în acel contract, motiv pentru care, apreciază debitorul că creditorul a lăsat să intervină cursul prescripției, rămânând în pasivitate o perioadă de mai mult de 7 ani. Debitorul mai arată că înscrisul invocat de creditor a fost întocmit într-un singur exemplar, fiind astfel întocmit fără respectarea prevederilor art. 1179 Cod civil, astfel că actul nu este valabil.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit copiei înscrisului depus de creditor la dosarul cauzei (f. 3 dosarul Judecătoriei Tîrgu-M.), la data de 01.08.2004 între părți a intervenit un contract de împrumut, creditorul împrumutând debitorului suma de_ euro, sumă ce urma să fie restituită de către debitor în 4 tranșe după cum urmează:_ euro până la data de 01.05.2005,_ euro până la 01.11.2005,_ euro până la data de 01.05 2006 și ultima tranșă de_ euro până la data de 01.11.2006. potrivit mențiunilor aceluiași act, debitorul a restituit creditorului suma de_ euro la data de 14.06.2011, diferența de_ euro urmând a fi restituită până la data de 31.09.2011.
Asupra prescripției dreptului la acțiune reținem că norma aplicabilă acțiunii pendinte este legea în vigoare la momentul la care prescripția a început să curgă, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 Decretul 167/1958, având în vedere și data contractului, respectiv 01.08.2004 și scadența ultimei rate convenite de părți, 01.11.2006, dreptul la acțiune având ca obiect restituirea sumei de bani s-a prescris la data de 01.11.2009, cu excepția situației în care a intervenit, anterior împlinirii acestui termen, o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
Reținem că potrivit art. 16 alin. 1 lit. a Decretul 167/1958, una din cauzele de întrerupere a cursului prescripției este recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, situație care în speță poate fi identificată prin mențiunea cuprinsă pe versoul actului depus la fila 3 dosarul Judecătoriei Tîrgu-M., însă, observăm pe de o parte faptul că această recunoaștere nu a intervenit înainte de împlinirea cursului prescripției, ci la mai mult de 1 an după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, astfel încât recunoașterea făcută de debitor rămâne fără efecte.
Față de această stare de fapt, văzând și dispozițiile legale anterior amintite, tribunalul urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al creditorului F. E. și va respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditor, reținând că deși debitorul a solicitat obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată, acesta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al creditorului F. E..
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul F. E., CNP_ domiciliat în Tîrgu-M. ., județul M. în contradictoriu cu debitorul B. M., CNP_ domiciliat în comuna Raciu, .. 17, județul M..
Respinge cererea debitorului de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2015.
Președinte, M. L. | ||
Red. ML/Dact. M.L. /16 Martie 2015 Listat C.M.P.17.03.2015/4 exemplare | Grefier, C. M. P. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul MUREŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
