Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 5306/320/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 428/2015
Ședința publică de la 27 august 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN M., cu sediul în Tg M., .. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2500/20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tg M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic Dobru G. D. și intimatul BOȚIANU A. M., asistat de avocat D. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată încheiat de către grefierul de ședință procesul – verbal privind înlocuirea domnului judecător R. I., titular al completului, acesta fiind în concediu de odihnă, cu domnul judecător P. M., conform planificării de permanență, în conformitate cu prevederile art. 98 ind. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată, astfel cum a fost modificată și completat prin Hotărârea nr. 71/2005 a C.S.M. .
Reprezentanta apelantei depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare în instanță a apelantei și, la întrebarea instanței, învederează că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului avocațial. La întrebarea instanței, învederează că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța va face aplicare dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constată încheiată faza cercetării procesului și, dat fiind faptul că nu mai sunt cereri care să ducă la amânarea cauzei, acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și rejudecând, să se dispună modificarea în parte a hotărârii atacate nr. 2500/20.05.2015, în sensul respingerii excepției inadmisibilității formulării cererii de ordonanță președințială și admiterea cererii de ordonanță președințială pentru motivele de fapt și de drept dezvoltate atât în apel cât și în cererea de ordonanță președințială și răspunsul la întâmpinare aflat la dosarul cauzei. Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de 997 alin. 1 Cod procedură civilă, și anume aparența dreptului, urgența și vremelnicia.
Reprezentantul intimatului consideră că prima instanță a dat o soluție temeinică și legală cu privire la hotărârea apelantă. Astfel, instanța de fond, ca și în dosarul_, analizând amănunțit această cerere, a constatat că atât urgența cât și vremelnicia nu sunt îndeplinite în prezenta cerere de ordonanță președințială. Astfel cum se poate observa, apelanta reia în cererea de apel aceleași argumente și susțineri ca și în cererea de ordonanță președințială, fără a aduce nici o critică acestei hotărâri. Instanța de fond a soluționat foarte atent această cauză, dând o soluție temeinică și legală, astfel că se impune în baza art. 480 Cod procedură civilă, respingerea apelatului ca neîntemeiat, cu obligarea conform art. 453 Cod procedură civilă la cheltuieli de judecată ocazionate cu apelul.
Apelantul învederează că urgența despre care se vorbește datează din 9 august 2013 când, lucrând în cabinetul său, a primit un telefon de la ambulatoriu, cu solicitarea de a veni pentru că doamna directoare sau manager, Konrad J. are doi bolnavi care nu l-au găsit la cabinet – deși niciodată nu s-a întâmplat în 40 de ani să nu-l găsească vreun bolnav, și îi va trimite pe cei doi să-i consulte. Între timp coboară de la etajul 2, dar nu vine nici un bolnav. Între timp, o echipă infracțională organizată, cu proces verbal, președinte și vicepreședinte au urmat sus la etajul doi. În cabinetul său erau doctorul Kecseke Lorand care își făcea lucrarea de disertație, R. care-și făcea doctoratul și domnul rezident B.. Împreună cu doamna manager era și un domn Șef serviciu administrativ care a venit cu o trupă de muncitori cu flexul și au tăiat yalele de la uși. R. a făcut o criză de panică, s-a dus pe la psihiatrie și după două săptămâni și-a susținut teza. Auzind gălăgie a urcat și vrând să intre în cabinetul său, în care stă din 1996, doi angajați de la BS Guarding – erau vreo 15 la ușă, angajași și coordonați de directorul medical i-au spus că nu au voie să intre în cabinet deoarece acestea le sunt ordinele. A încercat să intre din nou, dar au apărut alții în spate. S-a gândit că va fi bruscat de agenți și că vor spune mai apoi că i-a agresat. Din acest motiv s-a mutat pe holul clinicii unde erau alți 15 angajați, cu toată trupa adusă de la direcțiune, deși unii nu au vrut să vină, dar au fost obligați. A fost din nou înconjurat. N. cu dl. Kecske care a venit din cabinet, s-a așezat în spetele său, în fața agenților și cu laptopul în brațe i-a spus că tatăl său este antrenor de judo și să stea liniștit. Auzind acestea, agenții au făcut un pas înapoi. Între timp, în prezența juristului direcțiunii de față, a dat un telefon la poliție și la avocat, doamna L. – care a născut și din acest motiv este reprezentat de domnul D.. A venit poliția care l-a întrebat ce se petrece. Le-a relatat că aici nu este numai cabinetul său de profesor, care potrivit legii este spațiu universitar și este inviolabil – Legea învățământului, dar este și o înțelegere între Ministerul Învățământului și când au mai fost discuții pe spațiile acestea. Polițistul l-a întrebat dacă are acte pentru a demonstra că este cabinetul său, dar acestea sunt în cabinet. I-a cerut voie să intre, dar i s-a spus că ar fi mai bine să nu o facă. O asistentă intră în cabinet și aduce decizia de înființare a fundației din 1996, cu numele său. Fundația are un patrimoniu de vreo 300 și ceva de mii de euro, inclusiv 5 aparate de anestezie, 800 de alte instrumente, toate paturile și noptierele din clinică, toate perdelele, faianță etc. laparoscop de 136 de mii de mărci germane etc. Are toate aceste acte și dacă instanța consideră necesar le poate depune acum la dosar. Are toate actele și facturile, pe care spitalul nu le are – chiar a avut vineri o discuție cu domnul B. care este anchetat de P. de pe lângă Curtea de Apel pentru contracte oneroase cu propriile firme și spitalul pe care-l conduce. S-a sigilat cabinetul, deși nu era voie; după un an de zile s-a deschis, timp în care nu a avut acces la cursuri, la o mie de CD-uri, la filme, la cărți. Lucra la două cărți atunci, pe care trebuia să le predea în noiembrie și în decembrie. Prezintă spre vedere una dintre acele cărți, care a apărut la editura Academia, este a treia sa carte, iar a patra o va prezenta imediat. În cabinet avea 5600 cărți. O parte și le-a retras de acolo, pentru că încet, încet le-a tot cărat. Vrea să prezinte instanței o carte din 1980, în limba germană, în 11 volume și nu-i lipsește niciunul. O asemenea carte valorează oricât, dacă vrei poți să ceri 10 mii de euro, 12 mii, pentru că toate bibliotecile Germaniei au ars. A moștenit 6 biblioteci, de la tatăl său și de la alții. Le prezintă instanței spre vedere. Asemenea cărți au fost aruncate pe faianță în sala de demonstrație a studenților, ilegal. Acolo este faianță, gresie, toate făcute fără să i se dea nimic de la spital. Și-a amenajat sala de demonstrație pentru are foarte multe cursuri, mult peste norma didactică pentru care a fost plătit ca profesor universitar. A avut încă două cursuri opționale și 6 grupe în plus față de cele 4 normale. Aceste cărți sunt inestimabile și cine aruncă asemenea cărți sau orice carte este un barbar. Toate acestea se întâmplau cât timp se afla la Chicago unde reprezenta Chirurgia din Tg M.. Se petrec abuzuri, a fost o violare de domiciliu, i-au furat salariu de pe masă, iar poliția i-a și trimis în judecată. Această barbarie face de rușine Tîrgu-Mureșenii.
Instanța reține cauza în pronunțare; pronunțarea urmând a se face prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2500 din data de 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția invocată de pârât prin întâmpinare. Și s-a admis excepția inadmisibilității formulării cererii de ordonanță președințială, excepția invocată de pârât prin întâmpinare și astfel s-a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. C. Județean M., în contradictoriu cu pârâtul Boțianu A. M., cu domiciliul în Tg. M.. De asemenea a fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat evacuarea provizorie a pârâtului din spațiul ocupat în cadrul Spitalului C. Județean M., până la soluționarea acțiunii de fond.
În privește excepția autorității de lucru judecat instanța a constatat că între aceleași părți a mai existat o judecată ce viza în esență aceleași aspecte ce fac obiectul analizei în prezentul cadru procesual. Astfel, prin cererea introdusă de către același reclamant la data de 02.09.2013 s-a solicitat obligarea aceluiași pârât la eliberarea spațiilor ocupate în cadrul Spitalului C. Județean M., să fie obligat a pune la dispoziție înscrisurile și documentele medico-legale și constatarea situației de fapt, prin executor judecătoresc. Cererea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2473/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/320/2013*, rămasă definitivă prin decizia nr. 141/A/27.02.2013 a Curții de Apel Tg. M..
Instanța a constatat că aparent petitul principal al prezentei cereri este similar cu petitul principal al cererii ce a făcut obiectul dosarului nr._/320/2013* al Tribunalului M.. Cu toate acestea, este de reținut faptul că la momentul analizării acelei cereri pârâtul avea calitatea de angajat al reclamantului, motiv pentru care cererea în cauză a fost considerată ca fiind un litigiu de muncă, sens în care prima instanță care s-a pronunțat a fost Tribunalul M.. O astfel de calitate a pârâtului nu mai există în prezent, acesta încetând raporturile de muncă cu reclamantul în cursul anului 2014. Ca urmare, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția identității de cauză între cele 2 litigii, prezenta cerere fiind o cerere de drept comun, fără legătură cu un eventual raport de muncă, astfel cum s-a reținut în cazul primei cereri înregistrate în anul 2013.
Pe de altă parte, instanța a constatat că la momentul pronunțării sentinței și deciziei civile mai sus amintite, s-a reținut faptul că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, raportat la faptul că nu exista o cerere de drept comun de evacuare. Ori, la actualul moment, reclamantul a făcut dovada că o astfel de cerere există pe rolul Judecătoriei Târgu M., ca urmare s-au schimbat condițiile de analizare ale cererii, neputând fi admisă excepția autorității de lucru judecat, în cazul în care starea de fapt este diferită.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale, instanța a reținut că, reglementând prin dispozițiile art. 996-1001 Cod procedură civilă procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această procedură urgentă.
Astfel, stabilind că „instanța va putea să ordone măsuri provizorii in cazuri grabnice”, art. 996 Cod procedură civilă fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența și caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe această cale. Din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. În egală măsură, prin modificarea adusă Codului de procedură civilă, s-a stabilit o ultimă condiție de admisibilitate, respectiv ca în favoarea reclamantului să existe aparența de drept.
În ceea ce privește condițiile aparenței de drept și a neprejudecării fondului, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite referitor la prezenta cerere. Astfel, reclamantul, prin probatoriul administrat în cauză, a făcut dovada faptului că este titular al unui drept de administrare asupra întregului imobil ce este în prezent ocupat de S. C. Județean M., imobil aflat în domeniul public al județului M., probând aparența dreptului în favoarea sa.
Referitor la condiția urgenței, instanța a constatat că reclamantul nu a putut aduce probe temeinice în sprijinul afirmațiilor sale în ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții. Este adevărat faptul că, din actele depuse la dosar, ar rezulta faptul că reclamantul are la dispoziție un termen de 6 luni pentru organizarea Unității de Transfuzie Sanguină, conform autorizației nr. 2035/30.01.2015 împreună cu planul de conformare anexă. Pe de altă parte însă, instanța a remarcat faptul că necesitatea eliberării celor 2 spații de urgență în vederea înființării aceleiași unități a fost invocată încă din data de 02.09.2013, data introducerii primei cereri de ordonanță președințială. În condițiile în care acea cerere a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor urgenței și a caracterului provizoriu, reclamantul a avut la dispoziție o lungă perioadă de timp în care a avut posibilitatea de a formula o acțiune de drept comun în cadrul căreia să fie lămurite toate aspectele ce țin de raporturile dintre părți.
Pe de altă parte, instanța a constatat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei. Astfel, deși în prezent există o acțiune de drept comun în cadrul căreia reclamantul a solicitat evacuarea pârâtului, măsurile ce urmează a fi dispuse nu pot fi considerate vremelnice. S-a considerat că o eventuală evacuare a pârâtului din spații și organizarea U.T.S. în același amplasament ar face practic imposibilă o eventuală repunere în situația anterioară, în cazul unei eventuale respingeri a cererii de evacuare. Instanța a apreciat că doar în cadrul unei acțiuni de drept comun, cu administrarea unui probatoriu amplu și care să fie în măsură să lămurească definitiv raporturile dintre părți, este posibilă evacuarea pârâtului din spațiile ocupate.
De asemenea instanța a constatat că, odată cu . noului Cod de procedură civilă, a fost reglementată o procedură specială de evacuare în cazurile în care locatarul ocupă spațiul fără nici un titlu, procedură reglementată de art. 1033-1048 Cod procedură civilă. În aceste condiții, doctrina juridică s-a pronunțat în mod constant în sensul inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale în materie locativă, strict referitor la evacuarea persoanelor care ocupă un imobil fără titlu.
Făcând aplicarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța a obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul cerând ca în urma admiterii acestuia să se schimbe în tot hotărârea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea căii de atac reclamantul a arătat că nu are cunoștință despre motivele pentru care prima instanță a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Apelantul a arătat că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale: aparența dreptului, urgența și vremelnicia.
În privința urgenței invocat faptul că potrivit autorizației nr. 2035 din 30 ianuarie 2015 a Direcției de Sănătate Publică, apelantul este obligat să organizeze Unitatea de Transfuzie Sanguină în spațiul respectiv. O eventuală nerealizare a obiectivului propus ar avea drept consecință retragerea autorizației de funcționare a U.T.S. ceea ce ar conduce la grave perturbări în desfășurarea în bune condiții a actului medical.
De asemenea S. C. Județean este programat pentru evaluare în vederea acreditării în trimestrul III al anului curent, unitatea de transfuzie sanguină reprezentând un criteriu obligatoriu de îndeplinit.
În privința vremelniciei s-a susținut că măsura solicitată ar fi vremelnică, până la soluționarea fondului cauzei nr._ .
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în limitele declarației de apel și ale art. 477-478 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat este nefondat.
Prima instanță a apreciat că cererea reclamantului pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale de evacuare nu este admisibilă întrucât nu sunt întrunite două dintre condițiile art. 996 Cod de procedură civile, considerate „condiții de admisibilitate”.
Judecătoria a motivat suficient de amplu soluția pronunțată astfel că nu este întemeiată critica apelantului potrivit căreia nu se cunosc motivele pentru care cererea formulată a fost considerată inadmisibilă.
Legat de pretinsa îndeplinire a condițiilor de inadmisibilitate judecătoria a considerat corect că nu sunt îndeplinite două dintre acestea, urgența, respectiv vremelnicia măsurii.
În privința urgenței s-a subliniat că necesitatea amenajării unei unități de transfuzie sanguină a apărut încă din anul 2013 și a mai fost invocată în procesul anterior, având de asemenea ca obiect pronunțarea unei ordonanțe președințiale de evacuare. Cererea fost respinsă și atunci pentru neîndeplinirea condițiilor urgenței și vremelniciei, în sensul că nu exista o acțiune de drept comun având ca obiect evacuarea pârâtului din spațiul respectiv. O stare de urgență perpetuă, care durează de peste doi ani, nu justifică admiterea unei cererei de evacuare pe calea sumară a ordonanței președințiale.
De asemenea referitor la caracterul vremelnic al măsurii cerute, evacuarea dintr-un spațiu urmată de reamenajarea acestuia pentru a i se conferi o destinație specială, nu poate fi considerată o măsură provizorie, fiind evident că o eventuală întoarcere a executării hotărârii nu ar mai fi posibilă.
Tribunalul apreciază astfel că apelul declarat de reclamant este nefondat, urmând ca în baza art. 480 Cod de procedură civilă să îl respingă.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă apelantul va fi obligat la plata către intimatul Boțianu A. M. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul S. C. Județean M., cu sediul în Tg-M., .. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2500 din data de 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tg M..
Obligă apelantul la plata către intimatul Boțianu A. M. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 27.08.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, G. O. |
Red. A.B. Teh /G.O.
Predat 10.09.2015/ ex 4
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 527/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
