Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 116/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1033/245/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I.
Judecător: A. B.
Judecător: A. A.-B.
Grefier: C. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta N. M. V., nume purtat anterior B., cu domiciliul în București, Calea Rahovei, nr. 305, . ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ - ca urmare a strămutării dispuse prin încheierea civilă nr. 3142/13.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă intimatul B. V., reprezentantul acestuia, av. C. V. și reprezentantul intimatei ., av. A. G.-S., lipsă fiind recurenta N. M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 7745,38 lei astfel cum s-a dispus la termenul anterior de judecată.
Pentru a da posibilitatea recurentei să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantumul menționat anterior, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă în instanță intimatul B. V., reprezentantul acestuia, av. C. V. și reprezentantul intimatei ., av. A. G.-S., lipsă fiind recurenta N. M. V..
Se constată că s-a citat recurenta de la adresa comunică, existând procedură cu aceasta, fiind citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 7745,38 lei și având în vedere că s-a respins cererea de ajutor public judiciar și există dovada comunicării acestei încheieri prin afișare, încă din data de 16 aprilie, nefiind formulată o cerere de reexaminare, instanța pune în discuție excepția netimbrării căii de atac în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului B. V. solicită admiterea excepției netimbrării și pe cale de consecință a se anula recursul ca netimbrat, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei . solicită admiterea excepției netimbrării și anularea recursului ca insuficient timbrat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr._ din data de 6 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâta-reclamanta B. M. V., în contradictoriu cu reclamantul pârât B. V. având ca obiect anularea tranzacției și s-a admis cererea privind partajul bunurilor comune, luându-se act de tranzacția încheiată de părți, având următorul cuprins:
“Cu privire la acțiunea de partaj și stabilirea unui drept de creanță, cererea formulată de subsemnata B. M. V., declarăm :
În baza art. 247 Cod procedură civilă, subsemnata B. M. V. declar faptul că renunț la orice drept ce mi s-ar cuveni asupra capitalului social al . ( fost . ), asupra beneficiilor societății, asupra imobilului construcție din Iași .. 38, imobil ridicat în baza autorizației de construcție nr. 959 din 18.06.2007, asupra terenului în suprafață de 852mp din Iași .. 38 colț cu . -4 ( teren constituit prin actul de alipire nr. 1508 din 5.08.2005 ), asupra construcțiilor dobândite de . prin sentința civilă nr.2769 din 4.04.2005.
De asemenea, subsemnata B. M. V. declar că renunț la dreptul de creanță de 50 % din valoarea construcțiilor și terenurilor indicate mai sus precum și la dreptul de retenție pe care l-am solicitat asupra acestor imobile .
Subsemnata B. M. V. declar că renunț și la orice drept pe care l-aș putea avea asupra autoturismului marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_, proprietatea . .
Subsemnata B. M. V. declar de asemenea că renunț și la cererea de a se constata faptul că, comunitatea de bunuri este grevată de sarcini pentru suma de 40.000 Euro împrumutată de mine în timpul căsătoriei de la BRD Iași - Agenția CUG .
Cu privire la bunurile mobile, noi părțile convenim următoarea atribuire:
Subsemnata B. M. V. preiau în proprietate exclusivă următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie alcătuită din masă extensibilă din stejar masiv de 12 persoane și canapea colțar de 5 persoane, cuptor cu microunde, pat dublu, 2 noptiere, bibliotecă două corpuri, unul mare și unul mai mic, set ratan canapea, două fotolii și două taburete, masă din lemn de teck, combină radio cu casetofon și CD player, 2 lustre, 2 veioze.
Aceste bunuri se găsesc in posesia subsemnatului B. V. si declar ca le voi pune la dispoziția numitei B. M. V. în momentul in care aceasta le va solicita.
Subsemnatul B. V. ma oblig sa achit contravaloarea acestor bunuri in situația in care numita B. M. V. va dori acest lucru, urmând ca bunurile sa ramâna în proprietatea mea.
Restul bunurilor mobile prevăzute în nota de precizari depusa la termenul din data de 36.05.2010 ramân in proprietatea exclusiva a subsemnatului B. V. si a ..
Subsemnata B. M. V. declar faptul ca astazi, data încheierii prezentei tranzactii, am primit de la numitul B. V., in fata instantei de judecata suma de 32.000 Euro ( treizeci si doua mii Euro) reprezentând suma de bani ce mai trebuie achitata la BRD din contractul de împrumut încheiat de subsemnata cu aceasta banca la data de 17.12.2008, împrumut garantat cu apartamentul din Iasi, .. 30, ., . sai.
Subsemnata B. M. V. ma oblig sa achit aceasta suma de bani la BRD Iasi sa sting datoria pe care o am la aceasta banca, astfel fiind posibila ridicarea ipotecii de pe apartamentul indicat mai sus.
Prin predarea sumei de 32.000 Euro de catre B. V. catre subsemnata B. M. V. înceteaza orice obligatii pe care le-ar avea cu privire la împrumutul de 40.000 Euro din data de 17.12.2008, obligatii ce ar fi decurs din faptul ca B. V. figureaza in contractul de împrumut încheiat de subsemnata cu BRD Iasi ca si coplatitor.
In felul indicat mai sus înceteaza intre noi orice comunitate de bunuri si ca urmare va rugam sa pronuntati o hotarâre care sa consfințească vointa noastra.
Nici una din parti nu solicita cheltuieli de judecata.
Subsemnatii B. V. si B. M. V. declaram ca renuntam la orice cale de atac împotriva hotarârii ce se va emite de Judecatoria Iasi.
Incheiat în 3 ( trei ) exemplare, câte unul pentru fiecare parte si un exemplar pentru instanta de judecata.”
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că anterior semnării tranzacției încheiate de părți și prezentate instanței de judecată, între părți au existat mai multe discuții iar reclamantul a amenințat-o pe pârâtă că în cazul în care nu va semna tranzacția, nu va mai plăti ratele la creditul pentru care fusese ipotecat apartamentul părinților ei și care fusese obținut de ambele părți în vederea construirii casei. Astfel motivul care a determinat-o pe pârâta reclamantă să semneze tranzacția a fost apariția riscului ca părinții ei să rămână fără apartament, precum și problemele lor de sănătate, fiind afectați de situația fiicei lor. Anterior semnării tranzacției, pârâta era supărată din cauza faptului că dacă ar fi semnat respectiva tranzacție ar fi pierdut aproximativ 30.000 lei care au fost investiți în construcția casei, precum și alte sume investite pentru amenajarea acesteia. La momentul respectiv, pârâta lucra la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și avea un venit mic, astfel că nu își putea permite să plătească ratele. De asemenea, reclamantul a amenințat-o, înainte de semnarea tranzacției, că va face demersuri pentru ca aceasta să își piardă locul de muncă. Contabila de la societatea comercială a reclamantului pârât a formulat plângere penală împotriva pârâtei și reclamantul a amenințat-o că în cazul în care nu va proceda cum vrea el, va răspunde pentru acea faptă. În perioada decembrie 2009 – septembrie 2010, respectiv de la separarea părților în fapt și până la semnarea tranzacției, ratele au fost plătite de reclamantul.
Din declarațiile martorilor propuși de reclamantul a rezultat că în timpul căsătoriei acesta nu a avut un comportament amenințător față de pârâta reclamantă și nu i-a adresat cuvinte jignitoare, relația dintre ei fiind normală. În iarna anului 2009, după separarea părților în fapt, pârâta a mai venit la fosta locuință comună pentru a-și lua lucrurile sale. De asemenea, în perioada decembrie 2009 – decembrie 2010, părțile au fost văzute împreună pe trotuar, în fața casei, discutând în mod normal. Martorul E. I. M. a declarat că reclamantul i-ar fi spus despre pârâtă că aceasta ar fi vrut să împartă casa și terenul aferent în cote egale, dar reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 7881/17.05.2010, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect reintegrare în imobil. În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut faptul că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că a părăsit domiciliul comun plecând la părinții ei, iar la acea dată pârâtul nu era în imobil. A mai reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost alungată din imobil sau că ar fi fost amenințată de pârât.
Prin rezoluția din data de 10.12.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtă pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie prevăzute de art. 205 Cod penal și art. 206 Cod penal, motivat de faptul că normele de incriminare nu sunt în vigoare. Plângerea penală a fost formulată de numita Lisă M. D., care a precizat că pârâta a introdus o cerere de divorț în care a arătat printre altele că reclamantul a avut relații extraconjugale cu aceasta.
La data de 17.12.2008 a fost încheiat contractul de credit nr.1531 de nevoi personale, între BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. în calitate de împrumutător, B. M. V. în calitate de împrumutat și B. V. în calitate de coîmprumutat, valoarea creditului fiind de 40.000 Eur. Numiții N. I. și N. S. au semnat contractul în calitate de garanți ipotecari, fiind instituită ipoteca asupra apartamentului proprietatea acestora, situat în Iași, .. 30, în cursul anului 2010 valoarea medie a ratei fiind de 415 euro lunar
Astfel cum rezultă din susținerile pârâtei reclamante și din înscrisurile depuse în cursul anului 2009, ratele la credit au fost achitate exclusiv de ea din veniturile sale. Conform fișei fiscale pentru anul 2009, venitul lunar net mediu al pârâtei reclamante în anul 2009 a fost de 3847 lei.
La data de 07.09.2010, conform chitanței întocmite de BRD, aflată la fila 53 din dosarul nr. _, pârâta a plătit suma de 32.000 euro în vederea lichidării creditului.
Tranzacția judiciară este un contract intervenit între părți sub auspiciile justiției, prin care părțile sting un proces început, prin concesii reciproce. Fiind un contract, partea interesată poate solicita anularea învoielii.
Violența, ca viciu al consimțământului, constă, potrivit doctrinei, în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Conform art. 956 cod civil din 1864, „este violență totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent. Se ține cont în această materie de etate, de sex și de condiția persoanelor.”
Temerea insuflată victimei violenței alterează consimțământul acesteia și trebuie să fie considerabilă și prezentă la încheierea actului juridic. De asemenea, temerea insuflată trebuie să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil (art. 956 C.civ. 1864). În aprecierea caracterului determinant, hotărâtor al temerii, se iau în considerare persoana victimă a violenței sub aspectul vârstei, forței, gradului de cultură, stării psihice, persoana de la care provine violența, locul unde se exercită, timpul când se exercită violența etc., criteriul de apreciere fiind deci subiectiv.
Astfel, față de motivele invocate de pârâtă, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada faptului că ar fi fost alungată de reclamant din locuința comună sau că ar fi fost amenințată de acesta să plece.
Raportat datei semnării tranzacției în fața instanței de judecată, la data de 07.09.2010, pârâta avea vârsta de 40 ani și ocupa funcția de consilier juridic în cadrul D.G.F.P. Iași. Astfel, faptul că reclamantul i-a spus că nu va mai plăti ratele la credit și că va face demersuri pentru a-și pierde locul de muncă dacă nu va semna tranzacția, nu i-ar fi putut insufla acesteia temerea considerabilă și determinantă pentru încheierea actului juridic, care să îi vicieze consimțământul, în condițiile în care are studii juridice, promovase cerere de partaj bunuri comune și a beneficiat în cursul procesului de asistență juridică din partea avocatului ales. De asemenea, a reținut instanța că ambii foști soți au încheiat contractul de credit în timpul căsătoriei, iar pârâta avea posibilitatea de a solicita lichidarea datoriei comune prin cererea de chemare în judecată, precum și posibilitatea de a achita ratele din veniturile sale până la soluționarea cererii de partaj. În aceste condiții, nu apare întemeiat nici motivul privind starea sănătății părinților pârâtei nefiind făcută de altfel dovada agravării afecțiunilor acestora din cauza partajului bunurilor comune.
S-a apreciat că din probatoriul cauzei nu rezultă că persoana care lucra în calitate de contabil la societatea comercială administrată de reclamant ar fi formulat plângerea penală împotriva pârâtei la solicitarea ori insistențele reclamantului. Faptul că acesta i-a spus că va răspunde penal dacă nu va semna tranzacția, nu poate produce o temere considerabilă unei persoane cu nivelul de pregătire profesională și educație al reclamantei pârâte, mai ales că avea cunoștință de faptul că nu a indicat numele vreunei persoane în cuprinsul cererii de divorț.
La data la care a semnat tranzacția în fața instanței, pârâta reclamantă a plătit 32.000 euro la BRD pentru lichidarea creditului. Faptul că ulterior s-a răzgândit și a considerat că nu a procedat bine prin încheierea tranzacției, nu semnifică vicierea consimțământului la momentul semnării acestui act juridic.
În consecință, considerându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 956 Cod civil 1864 pentru existența viciului de consimțământ al violenței, instanța a respins cererea de anulare a tranzacției, formulată de pârâtă.
Verificând tranzacția părților sub aspectul legalității, instanța a constatat că aceasta nu încalcă dispozițiile imperative ale legii și, în consecință, în temeiul art. 271-273 Cod procedură civilă 1865, a consfințit-o prin hotărâre.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta reclamantă N. M. V. cerând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în parte hotărârea în sensul acordării unui drept de creanță de 50 % din părțile sociale ale .. și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile achiziționate în perioada căsătoriei.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, prin nerespectarea art. 30 din Codul familiei.
Instanța nu a remarcat, din tranzacția depusă de părți, că intimatul a rămas cu toate bunurile, achiziționate pe societate, iar recurenta a ieșit din indiviziune fără nimic, după 14 ani de conviețuire. Instanța de judecată, în virtutea rolului actv prevăzut de art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă, trebuia să stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Insstanța ar fi putut solicita acte din care să reiasă dacă .. a înregistrat profit sau pierderi și ce venituri a adus familiei intimatul.
S-a mai susținut că declarațiile martorilor sunt nesincere și neadevărate și acestea nu au fost corect apreciate.
Recurenta a mai arătat că vârsta pe care o avea la data încheierii tranzacției și profesia nu au nicio legătură cu sentimentele negative și temerile pe care o persoană le poate suferi atunci când îți este amenințată familia și veniturile.
S-a mai susținut de către recurentă că împărțeala bunurilor comune trebuie făcută de instanță conform prevederilor art. 741 și 742 Cod civil.
În al doilea rând s-a precizat că trebuie să se verifice competența instanței de fond în judecarea cauzei raportat la valoarea stabilită prin raportul de expertiză, de 1.829.152 lei. În raport de această valoare calea de atac împotriva hotărârii ar trebui să fie apelul și nu recursul, așa cum greșit a indicat prima instanță.
Intimata .. a depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat.
S-a susținut că recursul declarat este nefondat, fiind îndeplinite condițiile pentru ca instanța să ia act de tranzacția încheiată.
Intimatul bejan V. a depus întâmpinare cerând respingerea căii de atac declarate de pârâtă.
Cu privire la excepția netimbrării recursului declarat, invocată de instanță din oficiu, se rețin următoarele:
Prin rezoluția Tribunalului iași din 11 iulie 2014 s-a fixat taxa judiciară de timbru în sarcina recurentei de 12.523 lei și s-a dispus citarea acesteia sub sancțiunea anulării căii de atac ca netimbrate.
Cererea recurentei de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a fost admisă de instanță și s-a stabilit că recurenta trebuie să achite suma de 7.745,38 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La data de 4 decembrie 2014 recurenta a formulat cerere de ajutor public judiciar.
Prin încheierea din 4 decembrie 2014 Tribunalul Iași a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul tribunalului M., în baza încheierii civile nr. 3142 din 13 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare a judecării recursului declarat.
Prin încheierea ciivlă din 7 aprilie 2015 a Tribunalului M. s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentă. Împotriva acestei încheieri nu s-a formulat cerere de reexaminare.
Recurentei i s-a pus din nou în vedere prin citație ( fila 32 ) să achite taxa judiciară de timbru.
Întrucât până la acest termen recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa tribunalul apreciază că sunt incidente prevederile art. din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru conform cărora „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat” și „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Întrucât recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată tribunalul urmează să admită excepția invocată și să anuleze ca netimbrat recursul declart de reclamantă împotriva sentinței civile nr._ din 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta N. M. V., cu domiciliul în București, Calea Rahovei, nr. 305, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._ din 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2015.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.A.B./28.05.2015
Listat C.Ș./28.05.2015/7 pag/2 ex.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
