Pretenţii. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3448/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător M. L.
Judecător E. O.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta . – prin primar, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în S. de M., ., jud.M., împotriva Sentinței civile nr. 2238/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentinței civile nr. 2238/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de către pârâtul B. V. ca inadmisibilă, fiind respinsă pe fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . prin primar în contradictoriu cu pârâții M. C. și B. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, în privința aspectelor criticate prin cererea de recurs, prima instanță a reținut că în anul 2008 a fost cuprinsă în programul anual al achizițiilor comunei S. de M. construirea unei grădinițe în . și a unei școli primare în satul Chinari, astfel cum rezultă din extrasul programului anual al achizițiilor, depus de reclamantă (f.5). Pentru realizarea acestora, prin HG nr.94/2008 din 30.01.2008 (f.8-9), respectiv HG 370/2008 din 31.03.2008 (f.10-11), au fost repartizate de la bugetul de stat sumele de bani necesare. A fost elaborată documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertelor în vederea atribuirii contractului cadru de achiziție publică și lucrărilor având ca obiect „Lucrări de construire și extindere instituții școlare”.
Ulterior, în urma publicării în SEAP la data de 13.05.2008 a invitației de participare în vederea atribuirii contractului cadru de achiziție publică a lucrărilor, în baza Referatului nr. 3985/26.05.2008, prin Dispoziția Primarului comunei nr.217/26.05.2008 (f.33), a fost aprobată constituirea comisiei de evaluare a ofertelor formată din trei membri: pârâtul M. C. (în calitate de administrator public, în baza contractului de management nr. 392 din 16 ianuarie 2007-f.134-137- respectiv Actul adițional la contractul de management nr.392/19.05.2008 – f.138-144), numita Kurcsi C. (în calitate de consilier juridic), respectiv numita P. C. (în calitate de șef birou contabilitate).
În urma deschiderii ofertelor prezentate de trei societăți comerciale: . Tg. M., . Tg. M. și . S. de M., comisia de evaluare a declarat câștigătoare oferta prezentată de ..
La data de 30.05.2008, ofertantul câștigător ., prin adresa nr. 4245 (f.44), a anunțat refuzul de a proceda la încheierea contractului și executarea lucrărilor motivând că la momentul respectiv ar avea mai multe contracte în derulare cu termene ferme de realizare, neavând capacitatea de a realiza lucrările respective.
Prin referatul întocmit de administratorul public M. C. în calitate de persoană responsabilă cu achizițiile publice aprobat de pârâtul B. V. în calitate de Primar, s-a propus spre aprobare invitarea la data de 02.06.2008 în calitate de ofertant clasat pe locul doi a . pentru semnarea acordului-cadru de lucrări.
Obținând acceptul acestei din urmă societăți comerciale exprimată prin adresa nr. 4254/02.06.2008 (f.47), între promitentul-achizitor Primăria Comunei S. de M. prin Primar V. B. și promitentul-executant . prin administrator s-a încheiat acordul-cadrul de lucrări nr. 4316/03.06.2009.
În urma unui control vizând și derularea procedurii de atribuire a contractului-cadru de achiziție publică de lucrări având ca obiect „Lucrări de construire și extindere instituții școlare”, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice a emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/12.03.2009 (f.54-56) prin care s-a aplicat amenda în cuantum total de_ lei Comunei S. de M. pentru comiterea faptelor contravenționale prevăzute de art. 293 lit. q din OUG 34/2006 (pentru care s-a stabilit amenda în cuantum de 35 000 lei), art. 293 lit. v (pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 1000 lei), respectiv art. 293 lit.g din OUG 34/2006 (pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 70 000 lei).
Prin sentința civilă nr. 9115/05.10.2010 a Judecătoriei Tîrgu-M. (f.57-62), definitivă prin decizia civilă nr.442/10.06.2011 a Tribunalului M. s-a dispus anularea în parte a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.03.2009 în sensul exonerării petentei de plata amenzii contravenționale de_ lei respectiv_ lei. Au fost menținute restul dispozițiilor procesului-verbal atacat, respectiv cele referitoare la aplicarea amenzii în cuantum de 35.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 293 lit. q din OUG 34/2006.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 204 alin.(11) din OUG 34/2006, „În cazul în care autoritatea contractantă nu poate încheia contractul cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare, datorită faptului că ofertantul în cauză se află într-o situație de forță majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul, atunci aceasta are dreptul să declare câștigătoare oferta clasată pe locul doi, în condițiile în care aceasta există și este admisibilă. În caz contrar, se anulează aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică.” Deși pârâții au făcut referire la cauzele justificative, nu au făcut dovada vreunui caz fortuit sau unui caz de forță majoră. Or, simplele, afirmații nedovedite nu sunt suficiente.
Față de susținerea pârâtului B. V. în sensul că soluțiile pronunțate în dosarul_ nu îi sunt opozabile nici lui, nici co-pârâtului, întrucât nu au fost părți în dosarul respectiv, s-a apreciat de către prima instanță că, în acord cu practica judiciară în materie, că actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție relativă). Ca atare, instanța constată că pârâții pot face dovada contrară a faptelor constatate în cadrul procesului prin orice mijloc de probă.
În acest context, prima instanță a făcut referire la îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtului M. C., respectiv la condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtului B. V., în conformitate cu dispozițiile art. 969 și urm, respectiv art. 998-999 Cod civil.
S-a apreciat totuși că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 35 000 de lei, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului local, iar reclamanta nu și-a precizat acțiunea în sensul obligării individuale a pârâților la plata unei anumite sume în raport de temeiurile de drept diferite. Astfel, prima instanță a avut în vedere principiul non-cumulului celor două tipuri de răspundere pentru a obliga pârâții în solidar. În acest sens, s-a precizat că instanța nu se poate substitui voinței reclamantei prin încălcarea principiului disponibilității, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs ., solicitând „modificarea hotărârii de primă instanță în sensul obligării pârâților la plata sumei de 35.000 lei în cote părți egale, respectiv la plata sumei de câte 17.500 lei fiecare”.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după o reluare fidelă a celor expuse prin cererea de chemare în judecată și în precizarea acesteia, în esență, recurenta a arătat că, deși prima instanță a „considerat starea de fapt astfel expusă motivată și a stabilit vinovăția pârâților în crearea prejudiciului suportat de subscrisa comună”, acțiunea a fost respinsă „se pare, doar pentru considerentul că nu am fi precizat acțiunea în sensul obligării individuale a pârâților la plata unei anumite sume în raport de temeiurile de drept diferite, precum și față de faptul că nu se pot cumula cele două tipuri de răspundere civilă”.
Prin întâmpinarea comunicată, intimatul B. V. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al mandatarului recurentei și excepția inadmisibilității acțiunii formulate. Asupra aceste excepții, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2015. Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. A arătat intimatul că în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 1 ind. 1 din O.U.G. 34/2006 conferă posibilitatea autorității contractante de a încheia contractul cu ofertantul clasat pe locul doi: în cazul în care ofertantul se află într-o situație de forță majoră sau atunci când acesta se află în imposibilitatea fortuită de a executa contractul. În acest context, intimatul a apreciat că „situația ivită, nu contravine practic niciunei legi aflate în vigoare la acea dată”, deoarece nici OUG 34/2006 și nici Codul civil nu defineau expres cazurile de forță majoră, iar „cazul fortuit” ar putea fi interpretat că „primăria Sîntana de M. putea să nu încheie contractul cu societatea câștigătoare în situația în care aceasta din urmă se află în imposibilitate, din pricina unei întâmplări”. În opinia intimatului cazuri limitative ale întâmplărilor ce puteau duce societatea la imposibilitatea de a executa contractul ar fi putut fi multitudinea de lucrări cu termene ferme de realizare. În acest context, reluarea procedurilor de atribuire ar fi necesitat timp și cheltuieli suplimentare, putând conduce la riscul pierderii finanțării, astfel că atribuirea contractului ofertantului clasat pe locul doi s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 204 alin. 11 din O.U.G. 34/2006.
A mai arătat intimatul că, în mod eronat agenții constatatori au procedat la întocmirea procesului-verbal . nr._/12.03.2009, interpretând eronat (și în favoarea actualului primar) textul prevăzut de art. 204 alin. 11 din O.U.G. 34/2006 și că acesta nu a avut posibilitatea de a formula apărări în plângerea ce a făcut obiectul dosarului_, astfel încât nu poate fi obligat a răspunde pentru abuzul comis prin întocmirea actului sancționator. În acest context, a mai fost relevată o intenție a actualului primar de „răzbunare” prin sesizarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, într-un context politic favorabil.
Deși legal citat, intimatul M. C., nu s-a prezentat în fața instanței de recurs personal sau prin reprezentant, și nici nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
a)
Cu titlu preliminar, tribunalul arată că în cauză nu prezintă relevanță și nici nu au fost dovedite susținerile intimatului B. V. referitoare la pretinsa intenție de răzbunare a actualului primar. Altfel spus, simpla sesizare a Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice reprezintă o formă de manifestare a atribuțiilor de serviciu a unui primar și nu poate constitui, prin ea însăși, dovada faptului că a avut o intenție de răzbunare.
b)
Trebuie reținut însă că, într-adevăr intimatul B. V. nu a avut însă posibilitatea de a formula apărări în cadrul dosarului nr._ în care s-a judecat plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._/12.03.2009.
Acesta este și motivul pentru care, în mod legal și temeinic, prima instanță a procedat la analiza pe fond a condițiilor angajării răspunderii civile a celor doi pârâți-intimați, reținând că „soluțiile pronunțate în dosarul_ nu îi sunt opozabile nici lui, nici copârâtului, întrucât nu au fost părți în dosarul respectiv”.
Intimatul B. V. nu a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe în considerentele căreia s-a reținut în mod expres atât existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a acestui intimat și prejudiciul cauzat reclamantei, cât și existența vinovăției „în condițiile în care nici unul din pârâți nu a făcut dovada cazului fortuit, respectiv a forței majore”.
Cu toate acestea, întrucât soluția primei instanțe nu s-a bazat pe aceste considerente, care nu au intrat în autoritatea de lucru judecat, tribunalul apreciază că se impune analizarea apărărilor intimatului B. V. referitoare la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile a celor doi pârâți. În acest context trebuie precizat că autoritatea de lucru judecat se întinde asupra dispozitivului și a considerentelor pe care acesta se sprijină.
După cum a reținut și prima instanță, oricare dintre intimații-pârâți pot face dovada contrară a faptelor constatate în cadrul procesului ce a făcut obiectul dosarului_ prin orice mijloc de probă.
Prin materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, tribunalul constată că nu a fost făcută dovada contrară celor reținute prin procesul verbal în privința contravenției prevăzute de art. 293 lit. q din OUG 34/2006 (pentru care s-a stabilit amenda în cuantum de 35 000 lei.
Astfel, potrivit art. 204 alin. 11 din O.U.G. 34/2006: „În cazul în care autoritatea contractantă nu poate încheia contractul cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare, datorită faptului că ofertantul în cauză se află într-o situație de forță majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul, atunci aceasta are dreptul să declare câștigătoare oferta clasată pe locul doi, în condițiile în care aceasta există și este admisibilă. În caz contrar, se anulează aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică”.
Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă contravențională în conformitate cu art. 293 alin. 1 lit. „q” din același act normativ.
Contrar susținerilor intimatului B. V., nici una dintre noțiunile de „imposibilitate fortuită” sau „forță majoră” nu poate fi interpretată în sensul că include situația în care operatorul desemnat câștigător are în lucru alte lucrări cu termene ferme de finalizare.
În realitate, atitudinea comunicată de către S.C. V. CONSTRUCT S.R.L. prin adresa nr. 4245 reprezintă un refuz nejustificat de a proceda la încheierea contractului. În momentul în care a aplicat la procedura de achiziție publică, acest agent economic era în măsură a-și evalua propriile posibilități de a realiza lucrările pentru care a aplicat.
Într-adevăr, în cadrul prevăzut de art. OUG 34/2006, primăria și primarul nu sunt răspunzători pentru deciziile pe care le ia o terță entitate (respectiv aceea de a comunica imposibilitatea realizării lucrărilor pentru care a participat la procedura de atribuire). Totuși culpa acestora constă în faptul că nu au anulat procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică ci au încheiat contractul cu ofertantul clasat pe locul doi. Mai mult, aceștia ar fi avut posibilitatea solicitării de daune agentului economic declarat câștigător pentru prejudiciul cauzat ca urmare a desistării acestuia.
Prin urmare, în concordanță cu prevederile hotărârilor pronunțată în dosarul_, instanța constată culpa Comunei S. de M. în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 293 lit. „q” din O.U.G. 34/2006.
Potrivit art. 71 din HG 925/2006: „Autoritatea contractantă are obligația de a desemna, pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare.
(2) Comisia de evaluare trebuie să includă specialiști în domeniul obiectului contractului care urmează să fie atribuit și se nominalizează din cadrul compartimentului intern specializat prevăzut la art. 3 alin. (1). În comisia de evaluare pot fi nominalizați și membri aparținând altor compartimente ale autorității contractante sau, în cazul în care beneficiarul final al contractului este o altă autoritate contractantă, din cadrul respectivei autorități contractante.”
Conform art. 3 din HG 925/2006 „În aplicarea prezentelor norme, autoritatea contractantă, prin compartimentul intern specializat în atribuirea contractelor de achiziție publică, organizat conform art. 304^1 din ordonanța de urgență, are următoarele atribuții principale: d) aplicarea și finalizarea procedurilor de atribuire;”
Conform art. 72 din HG 925/2006 „Autoritatea contractantă va numi o persoană responsabilă cu aplicarea procedurii de atribuire, persoană care devine, totodată, și președinte al comisiei de evaluare. Președintele poate fi membru în cadrul comisiei de evaluare sau rolul său poate fi limitat numai la aspectele de organizare și reprezentare, în acest din urmă caz neavând drept de vot. În orice situație, președintele comisiei de evaluare semnează raportul procedurii de atribuire. (2) Atribuțiile comisiei de evaluare sunt următoarele: j) aplicarea criteriului de atribuire, astfel cum a fost prevăzut în documentația de atribuire, și stabilirea ofertei/ofertelor câștigătoare;
k) în cazuri justificate conform prevederilor art. 209 din ordonanța de urgență, elaborarea unei propuneri de anulare a procedurii de atribuire;
l) elaborarea raportului procedurii de atribuire, astfel cum este acesta prevăzut la art. 213 alin. (2) din ordonanța de urgență.”
Art. 83 din HG 925/2006 prevede că: „ (1) După finalizarea evaluării ofertelor, comisia de evaluare are obligația de a elabora raportul procedurii de atribuire, care se semnează de către toți membrii comisiei de evaluare, inclusiv de președintele acesteia.
(2) Raportul procedurii de atribuire se înaintează conducătorului autorității contractante spre aprobare.”
În prezenta cauză, raportul a fost întocmit și semnat de către administratorul public (președintele comisiei de evaluare) și a fost aprobat de primar, necontestat fiind faptul că ambii intimați-pârâți au avut în conformitate cu prevederile legale anterior citate atribuții și responsabilități în procedura de atribuire.
În continuare, tribunalul arată că, potrivit art. 128 din Legea 215/2001, primarul unității administrativ teritoriale răspunde, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 și 3 din același act normativ, administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuții de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local.
Potrivit art. II lit.c din contractul de management din 16 ianuarie 2007 (f.137), încheiat între . și pârâtul M. C. S., Autoritatea publică locală încredințează administratorului public, printre altele, coordonarea lucrărilor edilitare gospodărești. Conform art. 5.2 din același contract, răspunderea administratorului public este angajată pentru nerespectarea prevederilor legii, ale contractului și ale dispozițiilor primarului comunei Sîntana de M.. Conform art. II pct.1 din Actul adițional la contractul de management nr. 392/19.05.2008 (f.138), s-a specificat faptul că perioada pentru care s-a încheiat contractual de management este nedeterminată.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul constată că în mod judicios, prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului M. C. (conform art. 969 Cod civil) și cele ale răspunderii civile delictuale a pârâtului B. V. (art. 998 – 999 Cod civil).
Recurenta-reclamantă a făcut dovada prejudiciului, prin faptul ca a fost obligată și a achitat amenda în cuantum de 35 000 lei. Fapta ilicită, constă în nerespectarea prevederilor art. 204 alin.11 din OUG 34/2006. În condițiile în care, potrivit celor anterior arătate nu se poate reține existența cazului fortuit, respectiv a forței majore, în cauză a fost făcută și dovada existenței vinovăției celor doi intimați și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
c)
La data de 07.11.2013, reclamanta . a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat în mod expres că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 35.000 lei în cote părți egale, respectiv la plata sumei de câte 17.500 lei fiecare. Temeiul de drept invocat îl reprezintă art. 969 în privința pârâtului M. C., respectiv art. 998 și urm cod civil în privința pârâtului B. V..
Această precizare de acțiune le-a fost comunicată de către instanță ambilor pârâți în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013. Niciunul dintre pârâți nu a invocat tardivitatea completării cererii introductive de instanță, în condițiile art. 132 cod procedură civilă. Față de caracterul dispozitiv al normei cuprinse în art. 132 alin. (1), privitoare la momentul până la care reclamanta își putea modifica cererea, intimații-pârâți aveau posibilitatea să invoce încălcarea ei doar până la prima zi de înfățișare ce a urmat săvârșirii neregularității.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a apreciat că reclamanta nu și-ar fi precizat acțiunea în sensul obligării individuale a pârâților la plata unei anumite sume în raport de temeiurile de drept diferite, respingând pe cale de consecință acțiunea pe singurul temei că nu se pot cumula cele două tipuri de răspundere civilă pentru a obliga pârâții în solidar.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca întemeiate criticile aduse de către recurentă hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, urmează a admite prezentul recurs conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, urmează a obliga în solidar pe pârâții M. C. și B. V. la plata către reclamantă a sumei de 2.016 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de . – prin primar, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în S. de M., ., jud.M. împotriva Sentinței civile nr. 2238/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ și în consecință:
- modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta . – prin primar, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în S. de M., ., jud.M. în contradictoriu cu pârâții M. C., cu domiciliul în S. de M., ., jud.M. și B. V., cu domiciliul în S. de M., ., jud.M. și în consecință:
- obligă pe pârâtul M. C. să plătească reclamantei . – prin primar suma de 17.500 lei cu titlu de despăgubiri;
- obligă pe pârâtul B. V. să plătească reclamantei . – prin primar suma de 17.500 lei cu titlu de despăgubiri;
Obligă în solidar pe pârâții M. C. și B. V. la plata către reclamantă a sumei de 2.016 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | Judecător, E. O. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:E.O./20.05.2015
M.T./2 ex./20.05.2015
Jud.fond:C. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
