Pretenţii. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 1152/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 53/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte R. I.
Judecător A. B.
Judecător A. A.-B.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentele REGRU A. și N. E., ambele cu domiciliul în Miheșu de Câmpie, .. 12, jud. M. împotriva sentinței civile nr.711 din data de data de 06 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Fără citarea părților
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 februarie 2015, apoi pentru data de 06. Martie 2015, iar apoi pentru data de azi, 13 martie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Constată că prin Sentința civilă nr.711/06.11.2014 a Judecătoriei Luduș a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtele N. A. și N. E..
Pârâtele au fost obligată să plătească reclamantului suma de_ lei reprezentând despăgubiri și suma de 1442 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât există identitate între calitatea de pârât în prezenta cauză și calitatea de persoană obligată în raportul juridic dedus judecății, raport juridic care privește îmbogățirea fără justă cauză a pârâtelor.
A precizat instanța că pârâtele sunt cele în posesia cărora se găsește imobilul, posesie care creează o prezumție de proprietate, prezumție care nu a fost în nici un fel răsturnată prin depunerea la dosarul cauzei a titlului de proprietate eliberat pe numele antecesorului pârâtelor.
Împrejurarea că pârâtele sunt proprietare ale acestui imobil este întărită și de faptul că acestea sunt moștenitoare sezinare ale defunctului N. I P. și în această calitate nu au nevoie de un înscris pentru a intra în stăpânirea moștenirii defunctului N. I P..
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că raporturile juridice dintre părți sunt anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor noului cod civil ceea ce face ca în prezenta cauză să fie aplicabile dispozițiile vechiului cod civil.
La acea dată raporturile patrimoniale dintre concubini erau supuse normelor dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote părți.
În raporturile dintre concubini izvorul coproprietății poate fi doar convenția părților, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiția ca să fie neechivocă.
S-a reținut că în speța de față concubinii nu au încheiat expres sau tacit o convenție cu privire la dobândirea drepturilor.
Specific relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte si, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile. per a contrario, avem de-a face doar cu un drept de creanța supus prescripției, potrivit regulilor generale aplicabile oricăror pretenții bănești.
Împrejurarea că un concubin a efectuat îmbunătățiri la un imobil proprietatea celuilalt concubin, care este coproprietar al acelui imobil împreună cu altă persoană, îi conferă concubinului care a efectuat îmbunătățirile un drept de creanță în recuperarea acelor îmbunătățiri de la coproprietarii acelui imobil.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la imobil se menționează că o parte din investiții au fost efectuate numai de către reclamant, iar o altă parte au fost efectuate împreună cu pârâta concubină N. A..
La aceste îmbunătățiri aduse imobilului, investiția privind manopera la edificarea acestor lucrări de construcție în valoare de 4.718 lei a fost efectuată doar de către reclamant, iar celelalte investiții reprezentate de valoarea materialelor folosite în valoare de 12.059 lei, și lucrările de organizare a șantierului, cheltuieli de aprovizionare, procurare și transport materiale, cheltuieli de pregătirea lucrărilor și alte asemenea în valoare de 2.221 lei au fost efectuate de reclamant împreună cu pârâta concubină N. A..
S-a reținut că la îmbunătățirile aduse imobilului s-au refolosit următoarele materiale: ușa de lemn și ferestrele refolosite la edificarea bucătăriei de vară, valoarea materialelor refolosite ridicându-se la suma de 31 lei.
Cum din probele administrate în cauză, contribuția la efectuarea investiților realizate împreună de concubini nu se poate determina pentru fiecare lucrare în parte, instanța a considerat că ambii concubini au avut o contribuție egală la efectuarea acelor lucrări de investiții efectuate împreună.
În speța de față sunt îndeplinite condițiile pentru ca reclamantul să intenteze acțiunea în restituire ca urmare a faptului că acesta a efectuat investiții în imobilul proprietatea pârâtelor N. A. și N. E. în valoare de_ lei reprezentând 4718 lei valoarea manoperei la lucrările de investiții efectuate și 7140 lei, cota de ½ părți din celelalte investiții, respectiv valoarea materialelor folosite și lucrările de organizare a șantierului, cheltuieli de aprovizionare, procurare și transport materiale, cheltuieli de pregătirea lucrărilor și alte asemenea, care au fost efectuate în comun de concubini, în speță reclamantul S. M. și pârâta concubină N. A..
Se arată că investițiile efectuate de concubini au dus la mărirea patrimoniului pârâtelor, în același timp patrimoniul reclamantului micșorându-se cu suma de bani cu care a crescut patrimoniul pârâtelor, motiv pentru care instanța a admis în parte acțiunea reclamantului conform dispozitivului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a acordat reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă, suma de 1442 lei reprezentând taxă de timbru în sumă de 697 lei corespunzătoare sumei pentru care au fost admise pretențiile reclamantului, timbru judiciar în sumă de 5 lei și onorariu expert în sumă de 742 lei corespunzătoare cotei de ½ din acest onorariu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele N. A. și N. E., solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului S. M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și recurs.
Arată recurentele că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod de procedură civilă.
Astfel, instanța nu ar fi ținut cont de veniturile de care beneficia recurenta N. A. în perioada 2006-2012 și nici de faptul că N. E. beneficia de pensie de handicap.
Apreciază recurenta că la stabilirea contribuțiile la plata materialelor instanța trebuia să ia în considerare veniturile celor 3 persoane care se gospodăreau în imobilul litigios.
Mai arată că în mod greșit instanța, reținând declarațiile martorilor Hancu I. și R. I. N. a apreciat că reclamantul singur a efectuat toate lucrările la imobilul în litigiu, cu toate că și recurenta N. A. a participat la toate lucrările efectuate la imobilul litigios, fapt recunoscut de reclamant prin răspunsul dat din întrebarea 3 din interogatoriu.
Arată recurenta că în mod logic, lucrările reclamate nu aveau cum să fie efectuate de o singură persoană, fără ajutor.
Mai arată că efortul său ar fi fost mai mare decât al reclamantului, dacă s-ar cuantifica și munca depusă în gospodărie pe perioada concubinajului.
Susține recurenta că instanța de judecată nu a ținut cont de apărările sale prin care a solicitat să se ia în considerare și faptul că reclamantul a locuit timp de 6 ani în imobilul recurentelor, fără plata vreunei sume de bani.
Mai arată că la valoarea investițiilor nu trebuia să se ia în calcul cheltuielile cu organizarea de șantier, de 2.221 lei, deoarece lucrările au fost efectuate în regie proprie și nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de acest gen.
În subsidiar, recurentele apreciază că modificarea hotărârii atacate ar putea avea drept consecință admiterea doar în parte a cererii reclamantului în sensul de a i se acorda acestuia suma de 2.138 lei sau 5.160 lei (dacă se iau în considerare valoarea materialelor, de 12.090 lei, faptul că la separarea faptică reclamantul a luat bunuri având o valoare cu 1.770 lei mai mare decât cele care i-au rămas recurentei și cota de contribuție de ½ sau ¼.
Mai arată că reclamantul nu poate pretinde prețul muncii, deoarece au trăit în concubinaj și acesta a efectuat unele lucrări la imobilul recurentelor.
Arată că mai pot fi obligate să plătească reclamantului suma de 3.317 lei sau 7.519, dacă se iau în calcul: valoarea investițiilor de 16.808 lei (materiale și manoperă), faptul că la despărțirea faptică reclamantul a luat bunuri cu valoare de 1.770 lei mai mare decât cele rămase recurentei N. A.) și cota de contribuție a acestuia de ½ sau ¼.
În final recurentele apreciază că ar putea fi obligate la plata sumei de 3.872 lei sau 8.629 lei dacă se iau în calcul valoarea investițiilor, de 19.029 lei, partajul faptic și cota de contribuție.
Mai arată recurentele că deși reclamantul a susținut că ar fi realizat venituri foarte mari din creșterea și vânzarea animalelor și din munci ocazionale, aceste susțineri nu sunt reale și nici nu s-a făcut dovada că din aceste venituri s-ar fi realizat investiții.
Mai arată recurenta N. A. că nu a formulat cerere reconvențională, însă a formulat apărări care nu au fost luate în considerare de instanța de judecată (în principal partajul voluntar de la data despărțirii faptice).
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 11.02.2015 intimatul S. M. solicită respingerea recursului declarat, arătând că valoarea reală a investițiilor nu este de 19.029 lei așa cum ci 30.000 de lei.
Acesta arată că raportul de expertiză nu s-a făcut la valoarea materialelor și prețul muncii prestate la data efectuării expertizei, așa cum a cerut în mod expres instanța de judecată.
Arată intimatul că la efectuarea lucrărilor nu a folosit utilaje, toate lucrările fiind efectuate manual; cu toate expertul a menționat în expertiza efectuată aceste lucrări ca fiind efectuate mecanic, fiind evaluate la suma de 2.221 lei.
În privința materialelor, arată că acestea au fost achiziționate cu bani provenind din vânzarea unor animale și din contravaloarea unor lucrări executate la diferite persoane.
În legătură cu veniturile realizate de recurenta N. A. în cei 6 ani de concubinaj, arată intimatul că acestea proveneau din pensia pe care aceasta o prime pe card la BRD; arată intimatul că nu a cunoscut niciodată cuantumul pensiei recurentei și nici ce făcea cu acei bani, deoarece niciodată nu a retras bani de pe card pentru a achiziționa materiale necesare lucrărilor de investiție.
În privința pensiei sale,a rată că aceasta era ridicată de cele mai multe ori de concubina sa care folosea banii pentru a cumpăra materiale și pentru diverse cheltuieli uzuale, aspect recunoscut de aceasta.
În privința recurentei N. E. arată că aceasta a primit o pensie lunară de 100 de lei, în perioada 2006-2008, iar până la data de 01.01.2009, de 33 de lei, așa încât în perioada respectivă aceasta a fost întreținută de sora ei și de intimat.
Mai arată din anul 2009 intimata N. E. primea o pensie de 293 lei, dar la momentul respectiv toate materialele erau achiziționate.
Mai arată că datorită stării sale de sănătate, această recurentă nu a participat niciodată la efectuarea lucrărilor.
Arată intimatul că toate lucrările la imobil au fost făcute la cererea expresă a pârâtei, care i-a promis că va avea și el un drept egal la acel imobil.
Solicită intimatul în final ca suma de 2.221 lei să fie trecută ca manoperă și să-i revină în totalitate; mai solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Mai solicită ca instanța să aprobe plata onorariului avocatului din primă instanță care a fost omis, în sumă de 600 de lei, plătit în baza contractului nr._/16.10.2012.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Din chiar cuprinsul motivelor de recurs se reține că recurentele nu contestă contribuția intimatului la efectuarea lucrărilor/investițiilor la imobilul proprietatea recurentelor, așa încât susținerile acestora referitoare la caracterul nefondat al acțiunii nu pot fi reținute, deoarece prin efectuarea unor lucrări de reparații și îmbunătățiri la imobilul proprietatea altor persoane se naște în favoarea persoanei care a efectuat respectivele lucrări un drept de creanță, în temeiul regulilor accesiunii imobiliare artificiale prevăzute de art. 494 C. civ. și a principiului îmbogățirii fără justă cauză
Susținerile recurentelor referitoare la faptul că intimatul a locuit în imobilul acestora fără plata unei sume de bani și că acesta a luat, la părăsirea imobilului, bunuri cu o valoare mai mare decât cele rămase recurentei N. A., fosta sa concubină, nu sunt relevante în cauză și nu pot fi reținute ca temei pentru a diminua cuantumul creanței reclamantului.
Din probele administrate în cauză se reține aspectul necontestat de părți referitoare la faptul că intimatul a locuit împreună cu recurenta N. A. în imobilul proprietatea acesteia, în considerarea relației de concubinaj în care cei doi erau implicați, așa încât nu există nici un temei pentru a se stabili în sarcina intimatului o obligație de plată a contravalorii folosinței respectivului imobil.
În privința bunurilor pe care intimatul le-ar fi preluat la încetarea relației de concubinaj și la părăsirea imobilului, acestea nu au fost luate în considerare, în mod întemeiat de prima instanță, atâta vreme cât recurenta N. A. nu a solicitat, pe calea unei acțiuni reconvenționale a se constata care sunt bunurile comune dobândite de foștii concubini pe parcursul relației și modul de partajare a acestora; mai mult decât atât, din susținerile aceleiași recurente se reține că foștii concubini au înțeles să partajeze voluntare aceste bunuri, așa încât problema acestor bunuri nu poate face obiectul prezentului dosar, în lipsa unei acțiuni reconvenționale prin care recurenta să urmărească valorificarea pretențiilor pe care le are împotriva intimatului.
Cu privire la cuantumul dreptului de creanță însă, tribunalul apreciază ca întemeiate parte din criticile recurentelor.
Astfel, prima instanță, la stabilirea cuantumului creanței reclamantului a avut în vedere valoarea materialelor, a manoperelor, în raport de valoarea contribuției celor doi concubini atât la procurarea materialelor cât și la realizarea efectivă a acestor lucrări; s-a reținut așadar că la procurarea materialelor au contribuit în mod egal atât recurenta N. A. cât și intimatul, iar manopera a fost realizată exclusiv de intimat.
Tribunalul apreciază că concluziile instanței de fond referitoare la contribuția părților la efectuarea investițiilor sunt eronate, rezultat al greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel, în privința contribuției la achiziționarea materialelor folosite la investiții prima instanță a avut în vedere doar contribuția foștilor concubini, ignorând faptul că din probe rezultă că și din veniturile coproprietarei N. E. s-au achiziționat materiale, precum și faptul că pretinsa contribuție egală a foștilor concubini nu poate fi reținută, atâta vreme cât veniturile acestora în perioada de referință nu au fost egale, existând diferențe considerabile în plus, în favoarea recurentei N. A..
Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că în lipsa altor probe care să ateste contribuția exactă a fiecărei părți la achiziționarea materialelor, având în vedere diferența între veniturile intimatei N. A. (pensie+indemnizație asistent persană cu handicap) și veniturile intimatului (pensie+venituri din munci ocazionale și creșterea animalelor, venituri care nu au putut fi determinate cu precizie pentru perioada de referință, datorită insuficienței probatoriului administrat), contribuția recurentei N. A. la procurarea materialelor se va stabili la nivelul de 2/3 iar cea a intimatului, de 1/3; astfel 1/3 din 12.059= 4019,6 lei, aceasta fiind creanța intimatului reprezentând contravaloarea materialelor de construcție achiziționate cu contribuția sa..
În privința valorii manoperei, aceasta a fost evaluată la suma de 4.718 lei instanța de fond considerând că aceste lucrări au fost efectuate în întregime de intimat.
Tribunalul nu își însușește concluziile instanței de fond, deoarece chiar dacă din probele administrate ( declarații de martori) nu reiese că aceasta ar fi contribuit efectiv la realizarea tuturor lucrărilor, l-a ajutat pe intimat la anumite lucrări; în condițiile în care, în ansamblul lucrărilor efectuate contribuția acesteia nu poate fi stabilită cu exactitate, urmează ca și contravaloarea manoperei ce urmează a face parte din creanța intimatului să se situeze la nivelul de ½ din valoarea totală de 4.718 lei, respectiv 2.359 lei.
În privința sumei de 2.221 lei, reprezentând „alte cheltuieli”, conform raportului de expertiză, apreciem că acestea au fost incluse în mod eronat de instanță în cuantumul creanței.
Potrivit explicațiilor oferite de expert, aceste cheltuieli cuprind lucrările de organizare a șantierului, cheltuieli de aprovizionare, procurare și transport materiale, cheltuieli de pregătirea lucrărilor și alte asemenea.
Ori în condițiile în care aceste cheltuieli au fost indicate pe expert doar pe baza unor estimări, fără a se face dovada efectivă a avansării unor asemenea sume cu titlu de cheltuieli organizare șantier, apreciem că nu pot fi incluse în valoarea creanței.
Pentru toate considerentele anteriore expuse, tribunalul apreciază că totalul contribuției intimatului la lucrările de renovare a imobilului recurentelor se ridică la suma de 6378 lei din care 4019,6 lei reprezintă contribuția sa la procurarea materialelor de construcție și 2.359 lei contribuția sa la manoperă.
În consecință, apreciind ca fondat recursul declarat, tribunalul îl va admite cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că va obligă pârâtele N. A. și N. E. la plata către reclamantul S. M. a sumei de 6.378 lei cu titlu de despăgubiri.
Văzând limitele în care acțiunea introductivă a fost admisă, urmează a fi diminuate proporțional și sumele acordate de prima instanță reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtele urmând a fi obligate la plata în favoarea reclamantului a sumei de 711 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță.
Văzând cupa procesuală a intimatului acesta va fi obligat, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă la plata sumei de 705,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (proporțional cu diminuarea creanței intimatului) și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele N. A. cu domiciliul în Miheșu de Câmpie, . N. E. cu domiciliul în Miheșu de Câmpie, . sentinței civile nr. 711 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâtele N. A. și N. E. la plata către reclamantul S. M. a sumei de 6.378 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 711 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul S. M. la plata către recurente a sumei de 705,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2015.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. Fiind plecat în concediu de odihnă semnează înlocuitorul președintelui instanței, D. C. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, G. O. Fiind plecată în concediu de odihnă semnează P.-grefier C. S. |
Red./Tehnored./A.A.-B.
Listat/S.D./2 ex./29.06.2015 Jud. fond. I. F. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
