Fond funciar. Decizia nr. 244/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 506/188/2013
Dosar nr._ | APEL – fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 244/AC din 18.08.2014
Ședința publică din 18.08.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de petenții A. L. – domiciliată în ., județul N. și C. V. – domiciliat în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 7 din 09.01.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. locală Ceahlău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-petent C. V., lipsind apelanta-petentă A. L. și reprezentanții celor două comisii pentru aplicarea legilor fondului funciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – APEL;
- cauza se află la primul termen de judecată,;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- la dosar a fost depus, prin compartimentul arhivă, de către apelanții-petenți, un răspuns la întâmpinarea formulată de intimata C. județeană N..
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea judecătorească încheiată, partea prezentă arătând că este de acord ca dezbaterile asupra fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. XII alin.2 din Legea nr. 2/2013.
Având cuvântul, apelantul-petent C. V., legitimat cu CI . nr._, solicită admiterea apelului, pentru motivele pe larg precizate în motivarea căii de atac și în răspunsul la întâmpinare.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7 din 09.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă plângerea restrânsă formulată de petenții A. L. și C. V. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală Ceahlău, fiind menținută în ceea ce-i privește pe petenți Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9714/2013.
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 20.03.2013 pe rolul Judecătoriei B., petenții A. L. și C. V. au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. locală Ceahlău și C. județeană N. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 9714/15.02.2013 emisă de C. județeană N. și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 5 ha, după autorul C. Ghe.V. - bunicul lor.
Astfel, petenții au solicitat Comisiei locale Ceahlău să li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră la care a fost îndreptățit defunctul C. Ghe. V., bunicul lor, fost veteran de război, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, Legea nr.193/2007 și Legea nr.212/2008.
Intimata C. locală Ceahlău, prin Hotărârea nr. 5/15.11.2012 a propus validarea cererii, iar C. județeană N., prin Hotărârea nr.9714/2013, a invalidat propunerea formulată.
S-a mai susținut că ar fi inechitabil să nu beneficieze și petenții de prevederile art. 36 din Legea nr. 1 /2000, modificat și completat, așa cum s-a procedat față de cei care au întrunit condițiile stabilite de legile anterioare, sens în care s-a solicitat ca, la soluționarea plângerii să se ia în considerare faptul că Legea nr.212/2008 nu prevede niciun termen limită până la care pot fi depuse cererile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, considerent pentru care a se reține că aceasta trebuia depusă într-un anumit termen ar conduce la o interferență a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative.
Intimata C. Județeană N. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Cealaltă intimată C. locală Ceahlău nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar, cu adresă de înaintare,înscrisuri din care a rezultat că după autorul petenților s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren cu vegetație forestieră. La termenul de judecată din data de 09.01.2014, petenții și-au restrîns plângerea, solicitând constituirea dreptului de proprietate după autorul C. Ghe. V. doar pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră și nu pentru 5 ha cum au cerut inițial.
Analizând cauza pe fond prima instanță a reținut că prin Hotărârea 9714/2013, intimata C. județeană N. a invalidat Hotărârea nr.5/2012 a Comisiei locale Ceahlăul privind cerererea petenților A. L. și Ciucanel V. prin care s-a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră după defunctul autor Ciucanel Gh.V..
Anterior, prin sentința civilă nr.556/2010 a Judecatoriei B., rămasă irevocabilă, în temeiul art.36 din Legea 1/2000 (modificată) s-a dispus în favoarea numiților Mitca L. și Ciucanel S., în baza Tabelului îndreptățiților la împroprietărire, după același autor, C. Gh.V. reconstituirea (în realitate constituirea) dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren cu vegetație forestieră, diferența până la 1,5 ha înscrisă în Tabel, de 0,14 ha fiind restituită anterior, potrivit declarațiilor existente în dosarul nr._ .
Prin cererea care face obiectul litigiului de față s-au solicitat 5 ha teren, după același autor, în considerarea participării acestuia în al doilea război mondial, fiind invocate dispozițiile Legii 212/2008.
În conținutul art.36 din actul normativ menționat mai înainte s-a reținut că: ,,Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Din interpretarea sistematică a acestui text de lege raportat la dispozițiile Legii 187/1945 a rezultat că prin art.36, succesiv modificat, legiuitorul a urmărit finalizarea punerii în aplicare a Legii nr.187/1945 de înfăptuire a Reformei Agrare și nu o nouă împroprietărire. În consecință, pentru autor s-a stabilit în tabel o vocația la împroprietărire doar pentru 1,50 ha (alături de 0,50 ha pe care le avea în proprietate în anul 1945), suprafața ce a fost deja constituită unora dintre moștenitorii defunctului Ciucanel Gh.V., sens în care nu se mai poate conferi petenților dreptul la o noua constituire de proprietate, întinderea vocației fiind stabilită definitiv prin tabelul amintit, epuizată prin constituirile deja realizate de 1,36 ha+0,14 ha. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.7 din 09.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. au declarat apel petenții A. L. și Ciucanel V. prin intermediul căruia au reiterat faptul că Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor și că interpretarea dată de instanțe în sensul că legea ar fi instituit în acest scop un termen de 30 de zile, de 60 de zile sau de 6 luni ar constitui o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o adăugare la lege.
Au mai arătat că ar fi inechitabil să li se respingă cererea de constituire a dreptului de proprietate în condițiile în care în baza aceluiași act normativ, pe raza comunei Ceahlău s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane, existând deci un precedent judiciar, situație ce conduce de asemenea la apariția practicii neunitare la nivelul instanței de fond.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Prin Adresa nr. 5895/29.04.2014 (fila 16 dosar apel) intimata C. județeană N. a învederat că își menține punctul de vedere exprimat la instanța de fond în sensul că plângerea petenților nu este fondată, solicitând respingerea unui eventual capăt de cerere privitor la obligarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
Analizând argumentele invocate tribunalul constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub 230 la data de 23.12.2008 apelanții petenți au solicitat Comisiei locale Ceahlău constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren forestier, invocând drept temei prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Prin Hotărârea nr. 5/15.11.2012 C. locală Ceahlăul a propus validarea cererii însă, C. județeană N., prin Hotărârea nr. 9714/15.02.2013 a respins-o pe motiv că deși s-au depus acte emise de arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale, nu s-a făcut dovada încadrării în condițiile și scopul Legii nr.187/1945 de înfăptuire a Reformei agrare.
Tribunalul reține că în mod just prima instanță a considerat având în vedere principiul universalității legii civile, că nu se poate vorbi despre o discriminare a petenților, că Legea nr. 187/1945 nu a prevăzut împroprietărirea celor îndreptățiți cu o suprafață fixă de 5 ha sau cu diferența până la această suprafață, deoarece reforma agrară înfăptuită prin acest act normativ nu s-a rezumat la o simplă operație aritmetică de atribuire a unui lot tip de 5 ha sau a diferenței de teren până la această suprafață.
Aceasta întrucât legiuitorul de atunci, fiind conștient de faptul că în majoritatea zonelor țării terenul disponibil nu era suficient, a prevăzut în art. 14 din lege că suprafețele atribuite se va determina în raport de rezerva de pământ existentă în fiecare unitate administrativă. Tot din acest motiv, în art. 12 din lege se precizează că la împroprietărire vor avea întâietate ostașii concentrați și mobilizați, precum și toți cei care au luptat în războiul antifascist.
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Realitatea de după înfăptuirea acestei reforme agrare a dovedit că terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodărie țărănească să dețină suprafața minimă de 5 ha teren agricol, considerată suficientă pentru ca o familie să își asigure traiul din recolta obținută de pe terenul propriu.
Întrucât procesul de înfăptuire a Reformei agrare din anul 1945 nu s-a finalizat din motive politice, prin prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 actualul legiuitor a instituit măsuri reparatorii în sensul că se dorește a se acorda în prezent persoanelor îndreptățite sau, după caz, moștenitorilor acestora, terenurile pe care le-ar fi primit efectiv în baza Legii nr. 187/1945, dacă reforma agrară ar fi fost aplicată în integralitatea sa.
Cum autorul C. V. figurează în tabelele întocmite în aplicarea Legii nr. 187/1945 ca fiind îndreptățit a fi împroprietărit numai cu suprafața de 1,50 ha teren (alături de 0,50 ha pe care le avea în proprietate în anul 1945), reiese că, în ceea ce îl privește, operațiunile legate de aplicarea reformei agrare s-au finalizat, iar petenții nu pot pretinde, în baza actualei legislații funciare, constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la lotul tip de 5 ha.
Mai mult decât atât, după același autor s-a realizat deja, pornind de la obiectivele Legii nr.187/1945 de înfăptuire a Reformei agrare, o reconstituire/constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha+0,14 ha, în favoarea altor moștenitori ai defunctului, astfel că nu mai poate dispune o nouă constituire a dreptului, pornind de la același temei legal, având același fundament, izvorând din aceleași înscrisuri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenții A. L. – domiciliată în ., județul N. și C. V. – domiciliat în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 7 din 09.01.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. locală Ceahlău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.08.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
G. B. | D. M. | R. C. |
Red. și thred. G.BLT. 14.11.2014
Thred. R.C. 14.11.2014
2 ex.; Fond: I.P.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1449/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 244/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
