Revendicare imobiliară. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 2257/321/2012
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 09.07.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. - judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. P., domiciliat în satul Ungheni, . împotriva sentinței civile nr. 1383 din data de 23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. V., domiciliat în ., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant A. P. asistat de avocat J. A. și avocat A. C. pentru intimatul-pârât D. V., lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este revendicare imobiliară;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale: la data de 30.06.2014 intimatul-pârât D. V. a depus prin C. Arhivă al instanței un număr de 5 planșe foto.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat J. A., pentru recurentul-reclamant A. P., arată că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1383/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N., întrucât o consideră nelegală și netemeinică. Învederează că: reclamantul a promovat pe rolul Judecătoriei Târgu N. acțiunea având ca obiect revendicare și grănițuire prin care a arătat că pârâtul profitând că între cele două proprietăți nu a existat gard despărțitor, aceasta a încălcat linia de hotar, respectiv a intrat în fiecare an cu câte o fâșie de teren în proprietatea recurentului; instanța de fond trebuia să aibă în vedere că reclamantul a cumpărat în anul 1968 suprafața de 2900 m.p, teren pe care era amplasat un imobil vechi, conform autorizației depuse la dosar; nu s-a avut în vedere de către instanță procesul-verbal de punere în posesie și schița privind planul de amplasament eliberat de către Primăria comunei Răucești din care rezultă că proprietatea familiei D. are un front la stradă de 50 de m, iar proprietatea reclamantului este de numai 22 m; în lucrarea de expertiză întocmită de către expertul V. I. s-a menționat că pârâtul are un front la stradă de 51 m, iar reclamantul A. are un front la stradă de 20 m. Mai arată că la efectuarea lucrării de specialitate nu s-a avut în vedere și susținerile recurentului, astfel că în mod greșit s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 18-19-20-21; martorii audiați în primul ciclu procesual au confirmat că între peretele imobilului reclamantului și limita de proprietate sunt aproximativ 80 cm, suprafață care a fost regăsită la efectuarea măsurătorilor în teren; atât instanța de fond cât și expertul desemnat trebuiau să aibă în vedere că între peretele casei vechi și limita de proprietate era o suprafață de aproximativ 1 m. Solicită admiterea recursului și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 12-13-14-15-16-17; cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. C., pentru intimatul-pârât D. V., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 1383/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. ca fiind temeinică și legală. Reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la dosar și arată că: suprafața de 2900 m.p a fost dobândită de către recurentul din prezenta cauză prin cumpărare de la vânătorul V. T.; prin sentința civilă nr. 1383/23.10.2013 s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe vechiul hotar, conform anexei 1 din raportul de expertiză; din concluziile raportului de expertiză topometrice întocmit în cauză rezultă că pârâtul D. V. nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantului, în schimb deține cu 136 m.p teren mai mult decât cel cumpărat; din înscrisurile depuse de O.C.P.I rezultă cu certitudine că imobilul casă de locuit era lipit de hotarul existent între grădina pârâtului și terenul lui V. T., iar în anul 2008 când recurentul a cumpărat terenul și construcțiile nu a întocmit nici un fel de documentație cadastrală cu privire la imobil, care să indice exact amplasamentul terenului; cu cheltuieli de judecată
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1383 din 23.10.2013 a Judecătoriei Târgu N., tribunalul constată următoarele:
Reclamantul A. P. a chemat în judecată pe pârâtul D. V. pentru revendicarea suprafeței de 70 m.p. de teren și pentru grănițuirea proprietăților lor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a susținut că este proprietarul suprafeței de 2900 m.p. situată în intravilanul satului Ungheni din . civile nr.807/2010 pronunțată de Judecătoria Târgu N. și că pârâtul, care are teren învecinat cu terenul său pe latura de nord, a profitat de faptul că între ei nu este gard despărțitor și a încălcat linia de hotar, arând în fiecare an câte o fâșie din terenul lui, ajungând în acest mod la o distanță foarte mică de temelia casei, afectându-i structura de rezistență, distanța dintre hotar și casa lui fiind înainte de aproximativ 1 m.
Pârâtul D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând că el nu a încălcat terenul reclamantului, că de fapt nu reclamantul a cumpărat teren de la V. T. ci tatăl lui, A. V.I..
Pe fondul cauzei, a motivat că el este proprietarul suprafeței de 5.000 m.p. de teren, învecinat cu terenul reclamantului, conform cu titlu de proprietate nr._ ; că este adevărat că între proprietatea lui și cea a reclamantului nu este gard despărțitor, hatul dintre proprietăți are aproximativ 60 cm., are iarbă și s-a păstrat așa de peste 30 de ani, el nu a arat hatul dintre proprietăți; că reclamantul a început că construiască un gard fără să-l întrebe și pe el, a construit prea aproape de linia de hotar, în spatele casei, intrând astfel în terenul lui, fără a respecta limita de la drum marcată cu stâlp din beton. Pârâtul a precizat că el are intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
S-au audiat martorii reclamantului, M. I. și V. T., acesta din urmă fiind cel care a vândut reclamantului; s-a efectuat expertiză tehnică la teren.
Părțile au făcut obiecțiuni la expertiză pentru că expertul nu a trasat în mod clar linia de hotar având în vedere actele de proprietate; s-a răspuns la aceste obiecțiuni.
Concluziile expertului au fost că față de limita de hotar din actele de proprietate deținute de părți, reclamantul stăpânește terenul revendicat de la pârât, a marcat pe schiță atât linia de hotar actuală, după ce a construit gard reclamantul, cât și linia de hotar veche, potrivit hatului vechi.
S-a efectuat o cercetare locală, prilej cu care s-a constatat situația de fapt, s-a luat act de explicațiile și argumentele părților privind litigiul dintre ele.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Târgu N., prin sentința civilă nr. 1383/23.10.2013 a admis în parte acțiunea pentru revendicare și grănițuire formulată de reclamantul A. P., împotriva pârâtului D. V..
A respins cererea pentru revendicare teren formulată de reclamant și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, situate în intravilanul satului Ungheni . pe aliniamentul marcat pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică de punctele: 22-21-20-19-18-17-25.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților 775 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile au teren în intravilanul comunei Răucești județul N., că reclamantul A. P. este proprietarul suprafeței de 2900 m.p. situată în intravilanul satului Ungheni din . civile nr.807/2010 pronunțată de Judecătoria Tg.N., iar pârâtul D. V. este proprietarul suprafeței de 5.000 m.p. de teren, învecinat cu terenul reclamantului, conform cu titlu de proprietate nr._, că între proprietățile părților nu este gard pe toată limita de hotar.
Toate indiciile din teren, așa cu s-a constatat și la cercetarea locală și de către expert, demonstrează că între părți a existat un hotar marcat de un hat destul de lat, de aproximativ 60 cm., cu iarbă naturală, iar reclamantul, după ce în anul 2010 a cumpărat terenul care se învecinează cu terenul reclamantului, a început să construiască spre drum o casă, iar în timpul procesului de față, un gard, din lemn vechi, în spatele casei, pe latura pe care se învecinează cu pârâtul și schimbând linia de hotar, a intrat în terenul pârâtului. Expertul a marcat pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică ambele trasee ale hotarului, atât cel marcat de semene vechi, cât și cel nou, marcat de gardul construit de reclamant.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța de fond a ales ca linie de hotar dintre proprietățile părților, traseul indicat de expert ca fiind limita veche de hotar, reprezentată de expert pe schița anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă. reclamantul A. P..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prima instanță a dat o greșită interpretare probatoriului administrat.
Astfel, arată că în momentul când ara terenul, datorită atitudinii recalcitrante a intimatului, a fost nevoit pentru a nu pătrunde cu tractorul în proprietatea intimatului să lase acea porțiune înierbată din proprietatea sa, care este vizibilă firesc în partea a 2-a a terenului ce se învecinează cu intimatul, în zona unde se ară, zonă care nu reprezintă hotarul vechi dintre proprietăți, cum greșit a reținut expertul și instanța de fond.
Pentru a evita conflictele a făcut demersuri legale și a obținut de la Primăria Răucești, certificatul de urbanism și autorizația din data de 20.05.2012, în vederea construirii unii gard de sârmă la limita dintre proprietățile părților, motiv pentru care s-a întocmit o schiță de reprezentanții primăriei Răucești potrivit planului de amplasament al comunei, care se află la dosar și care corespunde realității și legalității, în comparație cu lucrarea de expertiză întocmită greșit de către expertul V. I., în sensul că:
Laturii terenului intimatului D. V., ce se învecinează cu cea a apelantului A. P., notată de expert între punctele 11,12,13,14,15,16,17 i s-a atribuit lungimea de 68,28 m, pe când laturii terenului lui A. P. ce se învecinează cu a lui D. V., notată de expert între punctele 18,19,20,21,22, fiind paralelă cu latura 12,13,14,15,16,17, are lungimea de 71,95 m, deși în realitate vecinul D. V. are lungimea ternului limitrof mai mare de 1 m.
Diferențe apar și la lățimile terenurilor părților, în sensul că potrivit expertizei latura ternului lui D. V. de la drumul comunal între punctele 22,11,39,38,37 este de 50,89 m, când în mod real trebuie să fie de 50 m, iar latura ternului lui A. P. de la drumul comunal este de doar 20,86 m, când în mod corect trebuie să fie de 22 m. Latura notată cu 25,26,27 a ternului lui D. V., dinspre vecinul Ț. C. potrivit expertizei este de 51,49 m, în loc de 50 m cum este real, iar latura notată cu 18,24 a ternului lui A. P., dinspre vecinul moșt. def. V. T. potrivit expertizei este de 66,13m, în loc de 60 m cum este real.
În mod tendențios intimatul a distrus semnele vechi de hotar, reprezentate prin borne, tocmai pentru a-și crea, după bunul plac hotarul, prin pătrunderea la cca. 25 cm de peretele casei, însușindu-și și creând impresia că porțiunea de teren înierbat de apelant înspre proprietatea lui este hatul vechi, așa cum în mod greșit s-a reținut și de instanța de fond.
În mod legal, hotarul trebuie să corespundă unei linii drepte, care în speța de față reprezintă și vechiul hotar, ce începe din drumul comunal cu un stâlp din beton-pct.11 din expertiză, amplasat chiar de intimat în curtea lui, în jurul anilor 1980, se continuă linia dreaptă cu pct. 12-13-14-15-16-17 din expertiză, apoi la pct. 25 se află un cireș, ce a constituit reper pentru întocmirea documentației cadastrale a ternului proprietatea vecinului V. V., ce și-a intabulat dreptul de proprietate cu câțiva ani în urmă, teren ce este arendat apelantului.
Intimatul D. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă că motivele concrete formulate de către recurent se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, de întregul material probator administrat în cauză ca și al dispozițiilor legale aplicabile, pentru considerațiile ce urmează, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Acțiunea în revendicare este definită ca acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărită fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct și accesoriu al obținerii posesiei. Așadar de esența acestei acțiuni este existența unui posesor neproprietar și a unui proprietar neposesor.
Tribunalul, constată că reclamantul avea obligația prevăzută de art. 1169 cod civil de a dovedi dreptul său de proprietate asupra ternului revendicat și ocupația abuzivă exercitată de către pârât.
În fața instanței de fond au fost administrate proba cu înscrisuri, martori, cât și proba cu expertiza topo-cadastrală concluziile acesteia fiind că reclamantul deține suprafața de 3036 m.p cu 136 m.p mai mult față de 2900 m.p înscriși în actul de proprietate, iar pârâtul deține 5045 m.p mai mult cu 45 m.p față de 3000 m.p înscris în actul său de proprietate.
Nu se poate reține că este greșită concluzia la care a ajuns expertul, întrucât acesta a avut în vedere la efectuarea lucrării actele de proprietate emise, cât și situația reală din teren confirmată de altfel și de către instanța de fond cu prilejul efectuării cercetării la fața locului.
Din concluziile raportului de expertiză topo coroborat cu declarațiile martorilor și cercetarea la fașa locului rezultă fără dubiu că pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantului, ceea ce după cum mai sus s-a arătat este de esența acțiunii în revendicare.
Ceea ce s-a constatat în cauză este doar posibilitatea stabilirii hotarului pe hotarul vechi înierbat între proprietățile părților în litigiu pe aliniamentul indicat în raportul de expertiză, respectiv punctele 18,19,20,21,22 (filele 84, 70 dosar fond) și care nu corespunde cu cel actual, pretins de reclamant prin edificarea de către acesta a unui gard din lemn vechi.
Față de concluziile raportului de expertiză topo-cadastrală și de celelalte probe administrate, Tribunalul reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentului-reclamant A. P. cu privire la faptul că nu s-a avut în vedere schițele de plan întocmite de reprezentanții Primăriei comunei Răucești, județul N., aceasta în condițiile în care lucrarea de expertiză topo este o lucrare științifică întocmită de un expert autorizat de Ministerul Justiției iar în anul 2008 la momentul cumpărării terenului și construcțiilor de către reclamant nu s-a întocmit nici un fel de documentație cadastrală care să indice exact amplasamentul.
D. urmare, în raport de concluziile sus arătate Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamantul A. P. împotriva sentinței civile nr.1383/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. V., ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimatului D. V. suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul A. P., domiciliat în satul Ungheni, . împotriva sentinței civile nr.1383/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. V., domiciliat în . ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului D. V. suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
D. MitrofanValentina B. D. L.
C. B.
Red. C./B./14.07.2014
Tehnored/D.L./20.07.2014
Fond/V. A.
Ex. 2
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 347/2014.... | Alocatie copii. Decizia nr. 713/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
