Acţiune în constatare. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 101/RC
Dosar nr._ - acțiune în constatare – uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/RC
Ședința publică din 31.01.2013
Instanța compusă din:
Președinte: A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă . legal P., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 849 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. G., domiciliată în comuna T., ., având ca obiect acțiune în constatare – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat B. R. pentru recurenta - pârâtă . Mehera M. pentru intimata - reclamantă, lipsind intimata - reclamantă B. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este acțiune în constatare – uzucapiune;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurenta - pârâtă a depus la dosar înscrisurile puse în vedere de instanță la termenul anterior.
Avocat Mehera M., pentru intimata - reclamantă B. G., arată că a primit înscrisurile depuse de recurentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat B. R., pentru recurenta - pârâtă . recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii în constatare. Arată că din înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi rezultă că terenul a făcut obiectul unui schimb de terenuri. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat Mehera M., pentru intimata - reclamantă B. G., solicită menținerea hotărârii instanței de fond pentru terenul de 5.000 m.p. și arată că reclamanta a stăpânit terenul mai mult de 50 de ani. Arată că a existat un schimb de terenuri în anul 1993, dar actele depuse azi nu sunt lămuritoare în cauza de față. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat B. R., pentru recurenta - pârâtă . în planul de situație este vorba de punctul „Ardeluța”.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 849 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 849 pronunțată la data de 22.05.2012 Judecătoria B. a admis acțiunea în constatarea proprietății formulată de reclamanta B. G. în contradictoriu cu . și a constatat că reclamanta este proprietara următoarelor terenuri situate în ..
Pentru soluționarea cererii instanța de fond a reținut faptul că petenta a făcut proba posesiei terenurilor în condițiile prevăzute în fostul cod civil pentru uzucapiune, precum și faptul că primăria nu neagă dreptul reclamantei, nu invocă un drept propriu de proprietate asupra terenului, ba chiar a afirmat voința de a rezolva favorabil problema, în sensul consfințirii dreptului de proprietate al petentei pentru cele două terenuri.
Pârâta . a declarat recurs împotriva sentinței civile pe care o consideră nelegală și netemeinică, arătând în motivare că în mod greșit s-a constatat că, deși pârâta a solicitat respingerea acțiunii prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că nu a negat dreptul reclamantei.
Mai arată pârâta că instanța a ignorat H.C.L. prin care a propus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 852 m.p. și că asupra terenului de 5599 m.p. reclamanta nu a exercitat o posesie neîntreruptă sub nume de proprietar. Mai mult, terenurile în litigiu au făcut obiectul unui schimb cu alte terenuri conform avizului_/26.08.1992. Mai arată recurenta că faptul cultivării și îngrădirii terenului nu conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, că terenurile sunt sub incidența Legii nr. 18/1991 – existând și hotărârea nr. 40/05.08.2007 pentru constituirea dreptului de proprietate pentru 852 m.p., astfel că acțiunea de față nu este admisibilă.
În drept sunt invocate prevederile art. 1847 Cod civil și 282 și următoarele Cod procedură civilă.
La termenul din data de 29.11.2012 tribunalul a constatat că pârâta și-a intitulat greșit calea de atac ca fiind apel, deoarece, în raport cu valoarea de sub un miliard a terenurilor, calea de atac este recursul, conform prevederilor art. 2821 Cod procedură civilă.
Pârâta a depus în sprijinul susținerilor sale avizul nr._/26.08.1992, procesul verbal încheiat la data de 26.01.1993 și planul de situații al schimbului realizat între . silvic T..
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta nu este temeinică și va fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
P. cererea de chemare în judecată reclamanta B. G. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 852 m.p. pe care îl stăpânește de 50 de ani și asupra terenului în suprafață de 5199 m.p. pe care îl stăpânește de 40 de ani, invocând uzucapiunea de 30 de ani reglementată de art. 1890 Cod civil.
P. întâmpinare, pârâta . că terenurile sunt proprietatea privată a comunei din anul 1993, când a avut loc un schimb în urma căruia . de la Statul Român 10,5 ha cu vegetație forestieră în punctul „C. Roșie”. Reclamanta a deținut o locuință de serviciu în vatră . cumpărat-o în anul 1993 de la S.E.P.P.L. N., mai multe persoane se află în această situație, iar din anul 2007 s-au declanșat procedurile de constituire a dreptului de proprietate conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 18/1991 republicată, în beneficiul actualilor proprietari ai locuințelor. Pentru reclamantă s-a propus constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 852 m.p., fiind emisă Hotărârea nr. 40/05.08.2000 a Consiliului Local al Comunei T..
Față de cele reținute, tribunalul constată, în primul rând, că pârâta și-a menținut poziția procesuală pe tot parcursul judecării cauzei la fond, astfel că în mod greșit instanța a constatat că aceasta a fost de acord cu pretențiile reclamantei.
Apoi, din probatoriul administrat, se reține că cele două suprafețe de teren de 852 m.p. și respectiv 5199 m.p. situate în intravilanul comunei T. au fost în proprietatea statului până în anul 1993 când, potrivit avizului pentru schimb de terenuri nr._/26.08.1992 emis de Ministerul mediului – Direcția Generală pentru Conservarea și Managementul Pădurilor, a avut loc un schimb în urma căruia . Statului, respectiv Filialei teritoriale Piatra N. a ROMSILVA RA, suprafața de 16 ha pășune împădurită la pct. „C. Roșie”, iar Filiala teritorială Piatra N. a ROMSILVA RA a transmis Comunei T. 16 ha, din care 10,05 ha în unitatea de producție V Bolovăniș, pe care se află locuințele foste de serviciu, actuale proprietăți ale persoanelor care le-au primit cu acest titlu.
Predarea-primirea efectivă a terenurilor s-a realizat în anul 1993, conform procesului verbal încheiat la data de 26.01.1993, iar terenul dobândit astfel de . domeniul privat al acestuia, cum rezultă și din hotărârea nr. 52/2003 privind inventarul terenurilor din domeniul privat al comunei.
Rezultă, așadar, că suprafețele de teren din litigiu fac parte din suprafața de 10,5 ha care a avut regimuri juridice diferite în perioada posesiei invocată de reclamantă. Astfel, potrivit normelor constituționale din perioada comunistă și ulterior, conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială și republicată, terenurile proprietate de stat făceau parte din domeniul public al statului și erau inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, această din urmă caracteristică făcând imposibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune conform prevederilor art. 1846 Cod civil.
Odată trecute în domeniul privat al Comunei T., aceste terenuri pot fi uzucapate, începutul termenului de prescripție de 30 de ani raportându-se la momentul trecerii terenurilor în domeniul privat și nu anterior acestui moment. P. urmare, tribunalul constată că, din anul 1993, când terenurile au trecut în domeniul privat al Comunei T., nu au curs cei 30 de ani care, alături de celelalte elemente ale posesiei reglementate de art. 1847 Cod civil, să conducă la dobândirea dreptului de proprietate.
Mai constată tribunalul că instanța de fond a analizat doar faptul posesiei, nu și regimul juridic al terenurilor supuse posesiei, pronunțând astfel o sentință netemeinică.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința recurată și va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta . civile nr. 849 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, împotriva sentinței civile nr. 849/22.05.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. G., domiciliată în comuna T., ..
Modifică în totalitate în sensul că respinge ca nefondată acțiunea prin care reclamanta B. G. a solicitat să se constate că a devenit proprietara suprafețelor de 852 m.p. și respectiv 5199 m.p., prin uzucapiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 22.02.2013
Tehnored. C.A. – 04.03.2013
2 ex.
Fond: G. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 499/2012. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
