Cereri. Decizia nr. 177/2016. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2016 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 177/2016
Dosar nr._ alte cereri
Cod operator 3074
confidențial – date cu caracter personal
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 februarie 2016
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. – judecător
C. B. – judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul G. V., cu domiciliul în municipiul P. N., ., .. 3, județul N., împotriva sentinței civile nr. 441 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V., domiciliată în municipiul P. N., ., .. 3, județul N., și intimatul-reclamant M. P. N. - prin P. - S., cu sediul în municipiul P. N., . nr. 6-8, județul N..
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2016, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 17.02.2016 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 441 din 12.02.2015 a Judecătoriei P. N., tribunalul constată următoarele:
Reclamanta B. V. a chemat în judecat pe pârâtul G. V. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea mențiunii privind domiciliul din actul de identitate . nr._ emis în favoarea pârâtului.
P. sentința civilă nr. 2179 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria P. N., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâtul G. V., s-a constatat nulitatea mențiunii privind domiciliul (P. N., ., ., judecată. N.) din cartea de identitate . nr._, eliberată de S. N. la data de 08.12.2009, pe numele pârâtului G. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.11 din OUG nr. 97/2005 republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, „actul de identitate este documentul care se eliberează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, cetățeanului român și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia”.
Reclamanta B. V. a solicitat constatarea nulității mențiunii privind domiciliul din actul de identitate . nr._, emis la data de 08.12.2009 de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor P. N. în favoarea pârâtului G. V. deoarece domiciliul indicat nu corespunde realității având în vedere că găzduitorul înstrăinase apartamentul care figura înscris în cartea de identitate al cărei conținut este contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din OUG nr.97/2005 „dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente: a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ; b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a”.
În cauza pendinte, cartea de identitate a pârâtului a fost emisă în baza documentelor prevăzute la lit. b din articolul enunțat anterior, respectiv pe baza declarației gărduitorului – numita G. M., decedată la data de 4.10.2012, și contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 3156/1990 la notariatul de Stat Județean N..
În condițiile în care, pe de o parte, numita G. M. nu mai era proprietara locuinței în momentul în care a dat declarația la care s-a făcut referire anterior, imobilul fiind înstrăinat succesiv prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr._/1992 și nr._/1994 la Notariatul de Stat Județean N., iar vânzătoarea rezervându-și un drept de uzufruct viager, și, pe de altă parte, nu a existat nici o convenție între actualul proprietar – reclamanta B. V. și cel dintâi cu privire la găzduirea pârâtului, instanța reține că mențiunea cu privire la domiciliu din cuprinsul actului acestuia de identitate este eronată.
Potrivit prevederilor art. 34 din actul normativ menționat anterior, în cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept.
Nulitatea mențiunii poate fi constatată de instanța de judecată, din oficiu ori ca urmare a sesizării Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor ori a persoanelor interesate.
Având în vedere că, declarația găzduitorului și actul de proprietate al locuinței erau ineficace din punct de vedere juridic la momentului formulării de către pârât a cererii de eliberare a actului de identitate, s-a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile legale menționate anterior, urmând a constata nulitatea mențiunii privind domiciliul din P. N., ., ., judecată. N., consemnată în cartea de identitate . nr._, eliberată de S. N. la data de 08.12.2009.
Pârâtul G. V. a declarat apel împotriva sentinței judecătoriei, arătând în motivare că acțiunea reclamantei nu îndeplinește cerințele impuse de art. 112 Cod procedură civilă, că reclamanta urmărește să prevină pe această cale efectele unei hotărâri judecătorești prin care i-a fost respinsă o cerere de ordonanță președințială de evacuarea sa din spațiu.
S-a mai arătat că ocupă apartamentul indicat în cartea de identitate cu acordul reclamantei, care, de altfel, nu este proprietara acestui imobil, deoarece contractele de vânzare-cumpărare pe care le invocă sunt simulate și lovite de nulitate pentru neplata prețului. Apartamentul a aparținut mamei sale G. M., decedată, căreia i-a avansat suma de_ euro cu titlu de preț, motiv pentru care a promovat o acțiune în perfectare vânzare-cumpărare. Autoarea și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui apartament și a plătit taxele și impozitele aferente.
După perfectarea vânzării-cumpărării la finele anului 2009, a fost luat în spațiu de mama sa, fapt cunoscut de reclamant.
Intimata B. V., a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului, deoarece înscrierea domiciliului pârâtului în cartea de identitate s-a făcut în baza unui act care era deja nul și nu și-a exprimat acordul de luare în spațiu a pârâtului.
P. decizia civilă 233/4.11.2013, Tribunalul N. a respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Analizând apelul în raport cu mențiunile invocate și cu probele administrate, tribunalul a constatat în primul rând că acțiunea reclamantei îndeplinește cerințele art. 112 Cod procedură civilă, fiind indicate numele și adresele părților, obiectul și motivarea în fond.
Pe fond, tribunalul a constatat că apelantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat în cartea de identitate sau a acordului intimatei de primire în acest spațiu, iar litigiile invocate de apelant nu au relevanță în cauză, deoarece, menționarea domiciliului se face conform art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 în raport cu situația existentă la momentul eliberării cărții de identitate.
Împotriva deciziei instanței de apel pârâtul a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii tribunalului, în sensul că în mod greșit s-a reținut îndeplinirea condițiilor art. 112 Cod procedură civilă și dovedirea dreptului de proprietate asupra apartamentului. Totodată, recurentul a invocat și nelegalitatea hotărârii prin necitarea în cauză, ca pârât, a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor – Județul N., deși s-a solicitat de către reclamantă modificarea cărții de identitate, acest aspect vizând atribuțiile instituției menționate.
P. decizia civilă nr. 446/16.04.2014 Curtea de Apel Bacău a admis recursul promovat de pârâtul G. V. împotriva deciziei civile nr. 233/AC/4.11.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ și a casat sentința și decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare în prima instanță la Judecătoria P. N..
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Bacău a reținut că prin cererea de chemare în judecată de învestire a primei instanțe, reclamanta a solicitat constatarea nulității unor mențiuni cuprinse în actul de identitate eliberat pârâtului. Deși a fost astfel stabilit obiectul litigiului, judecata nu s-a purtat și în contradictoriu cu emitentul actului pentru care s-a solicitat modificarea, respectiv S. N., din cadrul Primăriei P. N., motiv pentru care, recursul declarat fiind întemeiat, Curtea, în temeiul art. 312 alin.5; art. 304 pct.5 Cod procedură civilă a dispus admiterea recursului și casarea deciziei tribunalului și sentinței primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria P. N., urmând ca la rejudecarea cauzei, prima instanță să aibă în vedere și să analizeze și celelalte critici formulate prin recurs, vizând fondul cauzei.
În noul ciclu procesual cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Procedând la rejudecarea cauzei, Judecătoria P. N., prin sentința civilă nr. 441 din 12.02.2015, a respins ca neîntemeiata excepția autorității de lucru judecat invocata de paratul G. V., a respins ca neîntemeiata excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de paratul G. V. și a admis acțiunea formulata de reclamanta B. V., în contradictoriu cu parații G. V. si M. P. N. P. P. –S., a constatat nulitatea mențiunii privind domiciliul (P.-N., ., ., județul N.) din cartea de identitate . nr._, eliberata de S. N. la data de 08.12.2009, pe numele pârâtului G. V. și a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, cu privire la excepția autoritarii de lucru judecat invocată de paratul G. V., instanța a respins-o ca neîntemeiata, întrucât potrivit art. 1201 din Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
In cauza, paratul nu a făcut dovada delegației sale in legătura cu o triplă identitate, obiect, cauza a acestui dosar cu un alt dosar soluționat pentru a fi incidente dispozițiile mai sus menționate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de parat, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiata având în vedere prevederile art. 2 din Decretul 167/1958 conform cărora nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricând fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, în cauza fiind vorba despre nulitatea absoluta, care sancționează nerespectarea la încheierea actului juridic civil a unei norme juridice care ocrotește un interes general.
În drept, potrivit art. 11 din OUG nr. 97/2005 republicată, privind evidența, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români,”actul de identitate este documentul care se eliberează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, cetățeanului român și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia”.
Instanța a constatat că prin prezenta cerere s-a solicitat de către reclamanta B. V. constatarea nulității mențiunii privind domiciliul din actul de identitate . nr._, emis la data de 08.12.2009 de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor P. N. în favoarea pârâtului G. V., deoarece domiciliul indicat nu corespunde realității având în vedere că găzduitorul înstrăinase apartamentul care figura înscris în cartea de identitate al cărei conținut este contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din OUG nr.97/2005 „ dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente: a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ; b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a”.
În cauza de fata, cartea de identitate a pârâtului a fost emisă în baza documentelor prevăzute la lit. b din articolul enunțat anterior, respectiv pe baza declarației găzduitorului – numita G. M., decedată la data de 4.10.2012, și contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 3156/1990 la Notariatul de Stat Județean N..
În condițiile în care, pe de o parte, numita G. M. nu mai era proprietara locuinței în momentul în care a dat declarația la care s-a făcut referire anterior, imobilul fiind înstrăinat succesiv prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr._/1992 și nr._/1994 la Notariatul de Stat Județean N., iar vânzătoarea rezervându-și un drept de uzufruct viager, și, pe de altă parte, nu a existat nici o convenție între actualul proprietar – reclamanta B. V. și cel dintâi cu privire la găzduirea pârâtului, instanța reține că mențiunea cu privire la domiciliu din cuprinsul actului acestuia de identitate este eronată.
Susținerea paratului precum ca a solicitat in cadrul altor acțiuni judecătorești anularea contractelor de vânzare cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar în baza unui antecontract de vânzare cumpărare paratul are un drept locativ propriu sunt neîntemeiate urmând a fi înlăturate, cat timp nu a făcut dovada in cursul cercetării judecătorești ca contractul de vânzare cumpărare în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate a imobilului a fost anulat prin hotărâre judecătoreasca irevocabila.
Potrivit prevederilor art. 34 din actul normativ menționat anterior, în cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept.
Nulitatea mențiunii poate fi constatată de instanța de judecată, din oficiu ori ca urmare a sesizării Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor ori a persoanelor interesate.
Față de situația de fapt constatată, având în vedere că, declarația găzduitorului și actul de proprietate al locuinței erau ineficace din punct de vedere juridic la momentului formulării de către pârât a cererii de eliberare a actului de identitate, instanța a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile legale menționate anterior și a constatat nulitatea mențiunii privind domiciliul din P. N., ., ., județul N., consemnată în cartea de identitate . nr._, eliberată de S. N. la data de 08.12.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, pârâtul G. V. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâtul G. V. arată că prima instanță a dat o greșită interpretare probatoriului administrat în cauză. Astfel, susține apelantul că în realitate organele de poliție S.P.C.L.E.P având la bază actele reale cât și declarația posesoarei cât și găzduitoare, fiind o proprietară reală a procedat corect la emiterea cărții de identitate cu domiciliul în P. N., ., ., drept pentru care reclamanta avea cunoștință despre această situație de la bun început, motiv pentru care nici nu a contestat, ba mai mult în ziua când s-a deplasat G. M. împreună cu el pentru a declara la S., B. V. se afla deja în interiorul clădirii respective cerându-i mamei G. M. să-i dea 50 lei bani de împrumut pe care i-a și primit spunându-i că merg să facă schimbarea sa de domiciliu. De asemenea, mai susține că acțiunea este prescrisă, iar sentința nu este motivată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către pârâtul G. V. pentru următoarele considerente:
În primul rând, în mod corect prima instanță a dispus respingerea prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât făcând aplicarea judicioasă a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, considerentele hotărârii atacate redau pe larg, într-o argumentare riguroasă și cu o motivare logică, prin punerea în evidență și aprecierea exactă a conținutului probelor administrate, situația de fapt dedusă judecăți, iar legalitatea acesteia se confirmă prin aplicarea corectă a normelor de drept la situația de fapt depusă judecății.
În speță, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 27 din OUG nr. 97/2005 conform cărora „ dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente: a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ; b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a”.
La data de 07.12.2009 când s-a cerut eliberarea actului de identitate de către pârât (fila 21 dosar primă instanță primul ciclu procesual) situația juridică a imobilului din municipiul P. N. ., ., era următoarea: proprietara imobilului în cauză era reclamanta B. V., căsătorită cu B. V. conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 26.05.1994, mama celor două părți litigante - Gherghiță M., rezervându-și un drept de uzufruct asupra acestui imobil.
În atare situație, pârâtul ar fi trebuit să aibă acordul expres al celor doi coproprietari ai imobilului - B. V. și B. V. la stabilirea domiciliului său.
În mod corect s-a reținut de către prima instanță, pe baza probatoriului administrat, faptul că pârâtul G. V. nu a avut acordul proprietarilor imobilului unde și-a stabilit domiciliul.
În concluzie, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 34 din OUG nr. 97/2005.
Pentru considerentele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către pârâtul G. V. împotriva sentinței civile nr. 441 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către pârâtul G. V., cu domiciliul în municipiul P. N., ., .. 3, județul N. și reședința în comuna Săvinești, ., . împotriva sentinței civile nr. 441 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. Neamțîn contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V., domiciliată în municipiul P. N., ., .. 3, județul N., și intimatul-reclamant M. P. N. - prin P. - S., cu sediul în municipiul P. N., . nr. 6-8, județul N..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2016.
Președinte,Judecător, Grefier,
V. BaciuCristian B. D. L.
Red./C.B./22.02.2016
Tehnored/D.L./29.02.2016
Fond/C.I.
Ex.2
| ← Pretenţii. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul NEAMŢ | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
