Pretenţii. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 43/RC
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. - judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții-pârâți B. M. N., domiciliat în municipiul R., ., B. L., B. V.-E., B. G.-D., ambii domiciliați în R., ., județul N., B. M. R., domiciliat în R., ., G. L.-M., domiciliată în ., G. I. C., Berlin, Kantstr 54-Berlin, Treltow, nr. 15, cod poștal_ - Germania și B. V., domiciliat în R., ., . și de către recurenta-reclamantă B. Ștefănica, domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 1520 din data de 21.06.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. S. și Biroul Executorului J. P. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data 28.01.2015 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1520 din 21.06.2013 a Judecătoriei R., tribunalul constată următoarele:
Reclamanta B. Ștefănica a chemat în judecată pe pârâții P. S., B. E. J. P. S., B. M. N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. L.-M., Olaf I.-C. și B. V., solicitând să se constate îmbogățirea fără justă cauză a pârâților P. S. și a Birouului E. J. P. S. în dauna sa și a celorlalți pârâți, urmând a fi obligați a restitui suma de 55.488 lei formând obiectul îmbogățirii.
Pârâții Biroul Executorului J. P. S. si persoana fizică P. S. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, pe cale de excepție invocând prescripția dreptului material la acțiune; în condițiile respingerii excepției, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii pentru netemeinicia acesteia,cu cheltuieli de judecată (fil.39-41).
Pe cale de excepție au susținut că este prescris dreptul material la acțiune, deoarece acțiunea in restituire este supusa termenului general de prescripție de 3 ani. Conform datelor prezentate în cererea introductiva, data pretinsei măriri a patrimoniului a fost cel mai târziu 09.03.2009. Așadar, acțiunea trebuia introdusa în prima jumătate a lunii martie 2012 iar cererea a fost depusa la data de 31.05.2012, după împlinirea termenului de prescripție.
Au susținut pârâții că nu a fost suspendat cursul prescripției si nici întrerupt de nimic, deoarece acțiunile promovate de reclamanta au fost respinse si, in aceste condiții nu pot fi cauza întreruperii cursului prescripției.
Pe fondul cauzei au arătat că aspectele de fapt invocate de reclamantă nu corespund situației de fapt.
Reclamanta nu se afla la prima cerere formulată, fie împotriva biroului, fie împotriva persoanei fizice, toate cererile fiindu-i respinse.
În cursul anului 2009 a formulat plângere penala care a făcut obiectul dosarului nr. 1298/P/2009 de pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prin aceasta plângere, B. S. reclama o . abuzuri în legătura cu aceeași suma de bani si cu declarația data de reclamanta la notar; aceste abuzuri insa nu s-au dovedit a fi existat vreodată, fapt pentru care prin rezoluția data la data de 13.10.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de executor judecătoresc P. S..
Reclamanta a formulat si cerere de anulare a declarației autentificate sub nr. 821/09.03.2009 de BNP- O. D. ca fiind ireala si suspendarea efectelor acestei declarații. Cererea a făcut obiectul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei R.. Prin sentința civila nr.769/05.03.2010 a fost respinsa cererea reclamantei, declarația prin care recunoștea ca a primit integral suma de 55.488 de lei păstrându-si valabilitatea.
În aceste condiții, au arătat pârâții că susținerile din prezenta cerere sunt de rea credința si cu totul șicanatoare, făcute pe fondul unor probleme financiare pe care reclamanta le are.
Au mai susținut pârâții că, din cauza împrumuturilor făcute de reclamanta, aceasta a ajuns să aibă mari probleme financiare. La solicitările exprese si repetate ale acesteia au fost ridicate de la CEC sume de bani depuse de aceasta pentru a fi restituite. Pentru a exista o dovada ca acești bani au fost dați reclamantei era nevoie de o declarație data pe propria răspundere de aceasta. La inițiativa reclamantei această declarație a fost data in fata unui notar. Înainte de a se autentifica declarația, reclamanta a formulat cerere către BNP D. O. pentru a se redacta si autentifica declarația, precizând, ca va avea drept conținut „declar ca am primit suma de 55.488 lei".
Înainte de a semna aceasta declarație, reclamanta a solicitat să-i fie dați banii. Aceștia nu erau in geanta ci . au fost predați chiar de către notar. Reclamanta a luat banii, i-a fost înmânată de către notar o declarație și a ieșit din birou.
Ulterior, fără nicio explicație, a apărut poliția care, constatând care este situația de fapt, nu a luat nici o măsura, si a plecat. Susțin pârâții că, practic, toată „povestea”expusă de reclamantă în acțiune este ireală, fiind rezultatul unei situații financiare disperate a acesteia..
Au mai arătat pârâții că inducerea in eroare a fost invocata de reclamanta si in dosarul nr._ ca motiv al anularii declarației notariale. Nefiind vorba despre nici, o inducere in eroare cererea i-a fost respinsa. Practic ea invoca in aceasta acțiune același lucru, dar a intitulat acțiunea altfel pentru a nu se invoca excepția autorității lucrului judecat.
Instanța a dispus unirea excepției cu fondul cauzei întrucât a fost necesară administrarea de probe pentru verificarea susținerilor din întâmpinare referitoare la prescripție.
Învestită cu soluționarea cererii Judecătoria R., prin sentința civilă nr. 1520 din 21.06.2013, a admis excepția invocată de pârâții B. E. J. P. S. si persoana fizică P. S. și în consecință:
A respins, ca prescrisă, acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta B. Ștefănica, împotriva pârâților P. S., B. E. J. P. S., B. M. N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. L.-M., G. I.-C. și B. V..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Biroul Executorului J. P. S. si persoana fizică P. S., este de menționat că acțiunea in restituire este supusa termenului general de prescripție de 3 ani. Din datele prezentate in cererea introductiva, data pretinsei măriri a patrimoniului pârâților a fost cel mai târziu 09.03.2009 iar acțiunea reclamantei este înregistrată la Judecătoria R. la data de 24 mai 2012, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Cursul prescripției nu a fost suspendat si nici întrerupt deoarece acțiunile promovate de reclamantă cu privire la suma de bani solicitată prin prezenta acțiune au fost respinse si, in aceste condiții nu pot fi cauza întreruperii cursului prescripției. Astfel, prin sentința civilă nr.769/05.03.2010, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă în anulare act formulată de reclamanta B. Ștefănica în contradictoriu cu Biroul Executorului J. P. S. din R..
S-a reținut în considerentele sentinței că, la data de 9.03.2009, reclamanta B. Ștefănica a dat o declarație autentificată sub nr.821/9.03.2009 de B.N.P D. O. din R. prin care arată că „Am primit integral suma de 55.488 lei de la Biroul Executorului J. P. S., sumă ce a fost depusă de mine la CEC, pentru B. M.-N., B. C.,B. M., G. L.-M., B. L., B. G.-D. și B. E.-V.”.
În aceeași declarație precizează că nu mai are nici un fel de pretenții de la B.E.J P. S. .
Înainte de a se autentifica declarația, reclamanta a formulat cerere, către B.N.P D. O., pentru a se redacta și autentifica declarația, precizând că, va avea drept conținut „declar că am primit suma de_ lei (fl.50)”.
Reclamanta a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc P. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, sens în cere s-a dat rezoluția din 13 oct.2009, în dosarul nr.1298/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând inexistența faptei.
Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, iar pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, reclamanta B. Ștefănica (filele 6-7 dosar recurs) și pârâții G. I. C. (filele 4-5 dosar recurs), B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V..
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta B. Ștefănica susține că hotărârea dată este evident nelegală, ea este urmarea dezbaterii fondului cauzei, dezbateri consemnate așa cum se și susține în încheierea de ședință din 7 06.2013, încheiere care nu i-a fost comunicată odată cu hotărârea deși este obligatoriu, întrucât face parte din însăși hotărârea pronunțată. Conform, ac. 261 alin, 3 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească se comunică pârtilor, iar reclamantei i s-a comunicat o hotărâre trunchiată, fără încheierea ce consemnează dezbaterile ce au avut loc. Această încheiere face parte din hotărârea pe care recurenta o atacă, întrucât constituie însăși preambulul său, iar prin necomunicarea sa consideră că i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Vătămarea constă în aceea că reclamanta nu poate acum justifica în recurs nereguli procedurale constând în faptul că excepția prescripției nu a fost pusă
în discuția părților, așa cum este obligatoriu și în acest fel s-a încălcat dreptul
la apărare. Excepția respectivă a fost ridicată printr-o întâmpinare scrisă și depusă la dosar cu mai bine de 1 an de zile înainte de dezbateri, însă nu a fost pusă și în discuția reclamantei și a pârâților, motiv pentru care nu și-au putut face apărăi; în fața instanțelor europene va invoca și aceste aspecte, iar vătămarea este pentru toate părțile.
A mai arătat că aceste două motive de mai sus prin ele însele atrag nulitatea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Din tot dosarul rezultă că operează îmbogățirea fără justă cauză a pârâților P. S. și a Biroului Executorului J. P. S. în dauna sa și a celorlalți pârâți, care sunt copiii săi, obligându-i în solidar pe aceștia a restitui suma de 55.488 lei reactualizată, plus cheltuielile de judecată.
Din actele depuse la dosar rezultă că elementele de fapt prezentate în acțiunea civilă corespund realității, respectiv: prin sentința civilă nr. 1973/ 30.08.2007 a Judecătoriei R. s-a admis acțiunea civilă de ieșire din indiviziune formulată de reclamantă în contradictoriu cu cei 9 copii ai săi, fiindu-i atribuite imobilele - casă, două magazii, bucătărie și suprafața de 530 mp teren intravilan R., . județul N., cu obligarea acesteia de a le plăti copiilor câte 7783,33 lei la fiecare, sultă compensatorie. Prin antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62/23.08.2007 încheiat cu câteva zile înainte de a finaliza partajul reclamanta a promis că va înstrăina numitei V. O. imobilele pe care urma să le primească la partaj la prețul total de 70.000 euro, fiindu-i achitat prin Agenția Imobiliară „." unde fusese semnat antecontractul, un avans. Întrucât V. i-a spus reclamantei că nu mai are bani pentru diferența de preț și să-și caute un alt cumpărător, urma să îi restituie avansul primit. Arată că a fost de acord și a înscris imobilul încă o dată la altă Agenție Imobiliară, respectiv Info Casa SRL unde i s-a găsit un cumpărător în persoana numitului A. Gabriei cu care a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 3030/01.11.2007 la Notarul Public T. A.- A. din R., primind de la acesta un avans de 34.000 uro. Cu acești bani a fost trimisă cu jurista agenției la executorul P. S. pentru a face plata sultei prin intermediul său, fiind prima dată în care a luat contact cu acest executor judecătoresc. Ulterior, a mai aflat că această agenție lucra cu executorul, respectiv în chestiuni incidente și punere în executare a hotărârilor, având interes ca executorul să consemneze aceste sulte pentru că lua și el un comision de executare, deși nu era obligatoriu ca sultele pentru copiii săi să fie consemnate prin intermediul executorului judecătoresc, plata putând fi făcută și în altă modalitate, ceea ce reclamanta nu a știut atunci.
S-a întocmit de P. S. procesul-verbal din 9.11.2007 prin care se confirma consemnarea sultelor la CEC. Cu acest proces-verbal și cu banii s-a prezentat la CEC R. și i s-au eliberat 8 recipise de consemnare la CEC a sumelor specificate în hotărârea judecătorească de partaj. În privința fiului său B. F. a menționat că prin declarația autentificată sub nr. 2972/16.10.2007, acesta atestă că a primit personal sulta cuvenită.
Întrucât imobilul reclamantei nu era înscris la Cartea Funciară, nefiind întocmită nici documentația cadastrală, s-au început aceste proceduri, dar s-a constatat că era blocata Cartea funciară la cererea numitei V. Olguța, prima promitentă cumpărătoare, care nu-și primise înapoi avansul achitat reclamantei, întrucât aceasta plătisem la CEC sultele. În acest context s-a demarat, fiind mai ușor pentru cumpărătorul A. în acest fel, o acțiune în constatare drept de proprietate îndreptată împotriva mea formând obiectul dosarului nr._, litigiu început la Judecătoria R. în luna ianuarie 2008 și finalizat în recurs la Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 1463 /23.1 1.2009, prin admiterea acțiunii în favoarea celui de al doilea promitem cumpărător, A. G., în cursul litigiului promitenta cumpărătoare V. primind avansul său direct de la acesta. Reclamanta B. Ștefănica nu a mai luat nicio diferență de preț de la A. căci el plătise direct lui V..
A mai precizat reclamanta și faptul că în data de 31.10.2007 a încheiat un contract de împrumut cu numita B. M. pentru suma de 9000 euro, acești bani ca și avansul primit de la V. fiind folosiți pentru a-și cumpăra și ea o casă în care să locuiască. Acest act a fost investit cu formulă executorie de B. și pus în executare silită ulterior tot la același executor.
Arată că în privința situației juridice a imobilului său precizează că întrucât pentru casă era deja pe rol litigiul acțiunea în constatare – a apreciat că este normal să se apere în acest litigiu fiind parte în proces, cu atât mai mult cu cât obligațiile sale de a plăti sultele compensatorii pentru descendenți și de a i se da acceptul pentru perfectarea actelor erau îndeplinite. La începutul anului 2009 i s-a promis la sediul pârâtului de către persoana fizică Postelnicii S. că o va ajuta să achite împrumutul lui B. întrucât procesul de la Tribunalul N. era deja pierdut în favoarea lui A., astfel că în data de 05.03.2009 s-a prezentat la Oficiul Poștal Băcești- V. unde domicilia cu recipisele de consemnare a sultelor, și i s-a verificat existența depozitelor întrucât până la acea dată nici unul din beneficiarii sumelor nu ridicase acești bani (dovadă fiind declarațiile ulterioare date de aceștia).
De la ghișeu i s-a spus că banii nu sunt în contul specificat și că ei nu au stat decât câteva, zile, fiind scoși imediat de executor, astfel că venit la R. și a cerut explicații cu privire la acest lucru, în contextul în care sumele de bani nu erau proprietatea B.E.J P. S., ci a titularilor în favoarea cărora au fost consemnate de reclamantă aceste sume.
Aspectele arătate mai sus au rezultat din prezumții, acte și martori și a dovedit că:
- executorul judecătoresc P. S. nu era îndreptățit să ridice sultele consemnate la CEC de reclamantă prin cele 8 recipise;
- reclamanta a fost indusă în eroare de către executor să semnez declarația notariala nr. 821 din 09.03.2009, fără a primi din partea sa vreo sumă de bani. Susține că a întrebând-o pe B. M., aceasta i-a spus că a primit în data de 09.03.2009, de la executorul Postelnici suma de 400. mii lei vechi înscrisă în contractul de împrumut încheiat cu reclamanta, aspect confirmat și de ștampila executorului aplicată pe pagina a doua a contractului de împrumut unde cu același scris al executorului P. se specifică „achitat debit 9.03.2009", dar si cu recunoașterea ei dată în fata instanței.
Mai mult, faptul că nu a primit banii din partea executorului este dovedit cu faptul că, în aceeași dată 09.03.2009, în care a fost întocmită declarația notarială, executorul predă și banii numitei B.. Nimeni nu a verificat dacă în dosarul execuțional privind creditoarea B. există consemnarea banilor din partea reclamantei la CEC, așa cum trebuie procedat în situația unei plăți făcute de un debitor în cursul executării silite și nici dacă acești bani au fost depuși de reclamantă sau dați direct de executor. Ar fi trebuit ca să se confirme declarația executorului ca reclamanta să primească banii la notar, ulterior să vină cu aceștia la dânsul pentru a-i da adresă de consemnare la CEC a banilor în favoarea lui B., să se prezinte la CEC să consemnez banii și ulterior aceștia să ajungă în posesia lui B., ceea. ce nu s-a întâmplat, întrucât reclamanta nu a primit banii de la executor, ci banii au fost scoși cu mult anterior de acesta fără a avea voie sau acceptul copiilor săi și dați în mod direct creditoarei B., care îl amenințase de mai multe ori să-i rezolve situația.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V., arată că la dosar există recipisele CEC R. prin care, urmare a unei hotărâri civile de ieșire din indiviziune, reclamanta B. Ștefănica, mama pârâților, a depus la CEC în favoarea fiecăruia dintre ei si numai la dispoziția loră, sume importante de bani de care nu au beneficiat nici până în prezent, banii fiind însușiți cu complicitatea funcționarilor.
Situația de fapt expusă de reclamantă în acțiune a fost recunoscută de pârâți, căci pe fiecare recipisă CEC exista dovada faptului că pârâtul, prin funcția sa, a semnat și a retras toți banii. Cu toate acestea pârâții nu au avut cunoștință de întâmpinare și nici de excepția prescripției pe care a invocat-o, deoarece nu li s-a comunicat întâmpinarea și nici excepția pentru a putea să formuleze propriile apărări pe excepție, așa cum au făcut pe fond. În acest sens solicită instanței de control să facă o sumară verificare a dosarului cauzei și să constate că li s-a comunicat duplicate de pe acțiune, dar de pe întâmpinare nu au primit duplicate, motiv pentru care pârâții nefiind reprezentați legal, nici măcar nu au știut ce apărări s-au făcut de către ceilalți pârâți în culpă. Omițând o astfel de comunicare, instanța nu a respectat regulile procedurale, încălcând reguli prevăzute sub sancțiunea nulității.
În acest fel li s-a încălcat dreptul la apărare, garantat de normele interne și intracomunitare, căci nefiind citați cu această mențiune nu au putut depune acte s-au invoca apărări pe excepție, cauze de întrerupere sau suspendare.
Consideră că instanța ar fi trebuit ca în virtutea rolului activ să facă o verificare sumară la CEC pentru a se constata că nici unui dintre pârâți nu au primit vreo sumă de bani din cei existenți în conturi separate pe numele-fiecăruia dintre aceștia, ba mai mult acești bani au fost scoși din depozitele bancare la date diferite în timp, de către P. S.. Din acest punct de vedere cercetarea judecătorească este incompletă, astfel că se impune refacerea sa.
Față de cele arătate mai sus, dacă însușirea banilor de către numitul P. S. era recunoscută sau dovedită cu relațiile de la CEC Bank, la care se adăuga o expertiză grafologică care să confirme al cui este scrisul de pe fiecare recipisă CEC, se putea face o cercetare judecătorească completă, ceea ce nu s-a realizat, căci așa cum a arătat și reclamanta sumele de bani nu erau proprietatea B. P. S., ci a titularilor în favoarea cărora au fost consemnate de reclamantă aceste sume.
Pârâta G. I. C. a declarat recurs, în termenul legal, dar nemotivat în termen.
Intimații Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S. au depus întâmpinare (fila 43-47 dosar recurs) prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât comunicarea sentinței s-a realiza în condiții legale, iar motivele invocate de reclamanta în motivele de recurs nu au susținere în situația reala de fapt.
Arată că cum este consemnat la pag 5 din sentința, excepția invocata prin întâmpinare a fost unită cu fondul pentru a se administra probatorii.
Susținerea reclamantei cum că nu a știut de excepție si nu a putut face apărări este șicanatoare, întrucât numitei B. S. i s-a încuviințat de instanța si au fost administrate atât proba cu înscrisuri cat si proba cu martori. Ca aceste probe nu au susținut afirmațiile sale nu înseamnă că nu și-a putut face apărări. La ultimul termen de judecat, când au fost dezbaterile pe fondul cauzei au fost puse în discuție toate aspectele cauzei, iar instanța a procedat la judecata în mod legal.
În mod legal instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece acțiunea în restituire este supusa termenului general de prescripție de 3 ani. Conform datelor prezentate în cererea introductiva, data pretinsei măriri a patrimoniului a fost cel mai târziu 09.03.2009. Așadar, acțiunea trebuia introdusă în prima jumătate a lunii martie 2012. După cum se poate observa cererea a fost depusa la data de 31.05.2012, după împlinirea termenului de prescripție. Mai arată ca, cursul prescripției nu a fost nici suspendat si nici întrerupt de nimic, deoarece acțiunile promovate de reclamanta (așa cum va arăta mai jos) au fost respinse, si în aceste condiții nu pot fi cauza întreruperii cursului prescripției, motiv pentru care au solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Recursul promovat de G. C. I. este nul deoarece nu este motivat, după cum se poate observa, inițial reclamanta a indicat adresa acestei parate din Romania, pentru ca ulterior procedura de citare si comunicare a sentinței sa se realizeze la domiciliul acesteia din Germania, fapt confirmat chiar de parata recurenta.
Pentru corectitudinea derulării unui proces si pronunțarea unei sentințe, legea condiționează ca procedura de citare sa fie legal întocmita, fapt realizat în prezenta cauză, așa cum a confirmat chiar pârâta.
Dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă stabilește ca: „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs." Deși a luat cunoștința de conținutul sentinței civile si măcar în raport de acest lucru ar fi putut face un minim de motive, recurenta nu scrie nici un motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate. În condițiile art. 306 Cod procedură civilă: „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)."
Având în vedere că recursul este nemotivat au solicitat admiterea excepției și constatarea nulității recursului declarat de G. C. I..
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii deoarece din declarațiile martorilor audiați în cauză, și înscrisurile depuse la dosar rezulta o alta situație de fapt decât cea invocata de reclamanta-recurenta B. Ștefănica.
Reclamanta nu se afla la prima cerere formulata fie împotriva biroului, fie împotriva persoanei fizice, pentru aceeași sumă de bani, toate cererile fiindu-i respinse.
După o perioadă de timp a sesizat P. Curții de Apel Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de art. 246 Cod penal și prin rezoluția nr. 1289/P din 3.10.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin sentința civilă nr. 769/05.03.2010 pronunțată de Judecătoria R. în dosar nr._ ce are ca obiect anulare act juridic, respectiv a declarației notariate nr.821/09.03.2009 s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
La data de 13.09.2010 a sesizat din nou P. Curții de Apei Bacău pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art. 115 si 213 Cod penal, iar prin rezoluția nr. 1500/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. La data de 08.98.2011 a sesizat Ministerul Justiției, plângere care nu a fost întemeiată.
La data de 12.07.2012 a sesizat iarăși P. Curții de Apel Bacău pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art. 246 alin. 1, art. 288 alin.2, art. 291, 264 alin. 1, 215 Cod penal și prin rezoluția nr. 479/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
La începutul anului 2013 (04.02.06.02.04.04) numitul B. V. a sesizat iarăși P. Curții de Apel Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu si prin ordonanța nr. 36/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
A mai menționat ca recipisa nr._/09.11.2007 în valoare de 7.784 lei i-a fost restituită lui B. Șteflnica în original, sumă ce era consemnată la dispoziția lui B. V..
De la data consemnării sumelor la dispoziția lui B. V. și a fraților acestuia până în prezent, nici unul dintre aceștia nu au solicitat înmânarea sumelor deoarece ei știau că sumele a fost restituite și încasate de B. Ștefanica. Numita B. Ștefănica în calitate de depunător avea dreptul să solicite returnarea sumelor de pe recipise.
Au mai precizat că numitul B. V. a mai fost semnatarul unei petiții către Ministerul Justiției la data de 10.08.2011, când în urma verificărilor de organele competente s-a constatat că nu are dreptate. După primirea acestor răspunsuri, atât de la Ministerul Justiției cât și de la P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a prezentat la Biroul executorului judecătoresc P. S. adresându-i cuvinte jignitoare.
Toata aceasta situație conflictuala are ca punct de pornire chiar atitudinea culpabilă a numitei B. Slefanica. Susținerile din prezenta cerere sunt de rea-credita și cu totul șicanatoare, făcute pe fondul unor probleme financiare pe care reclamanta le are.
Prin cererea nr. 135 din 09.11.2007, numita B. Stefănica în baza sentinței civile nr. 1973/30.08.2007, a depus sumele de bani cu titlu de sulte pe numele moștenitorilor, respectiv pentru copiii ei, parații din prezenta cauza.
Având în vedere că aceștia erau plecați în străinătate și nu le cunoștea adresele numiților pentru a fi înștiințați că s-au depus sultele la dispoziția lor, au convenit de comun acord ca cererea numitei B. Ștefânica să fie înregistrată în registrul de notificări în momentul când va reveni reclamanta cu adresele fiecărui moștenitor. După o perioadă de timp numita B. Stefânica, având sume de bani împrumutate de la mai multe persoane a venit la biroul executorului și cu insistențe l-a rugat să-i restitui sumele consemnate pe recipise afirmând că în situația în care copii vor solicita aceste sume de bani, își ia angajamentul că le va da ea banii fiecăruia motivată de faptul că știa că aceștia nu vor avea pretenții.
La insistențele reclamantei și determinat de faptul că aceasta nu a mai prezentat adresele moștenitorilor pentru a fi citați, invocând și dificultăți în efectuarea demersurilor necesare ridicării sultelor de către aceasta sub pretextul că nu are cunoștințele pentru a proceda la scoaterea sultelor de bani de la CEC, arătând că și la depunerea a fost ajutată de fiul acesteia B. F., sumele au fost scoase în cele din urmă de către executorul judecătoresc pentru a fi restituite acesteia. Pentru a avea siguranța că nu vor exista nici un fel de discuții sau pretenții ulterioare din partea reclamantei, i s-a pus în vedere să meargă la notar pentru, a da declarație pe propria răspundere că a primit sumele de bani, obligându-se că, dacă copii săi vor avea pretenții, reclamanta le va da banii, iar față de biroul executorului judecătoresc nu va avea nici un fel de pretenții prezente și viitoare, de nici un fel de natură.
D. pentru care la data de 09.03.2009 numita B. Stefănica împreună cu executorul P. S. s-au deplasat, la notarul public D. O. din R., unde a dat declarație că a primit integral suma care a fost consemnată pe recipise cu obligația că dacă se vor prezenta moștenirorii, respectiv copii reclamantei aceasta le va achita ea sumele de bani cuvenite prin sentința nr. 1973/30.08.2007.
Înainte de a semna aceasta declarație, B. Stefănica a solicitat sa îi fie dați banii. Aceștia nu erau în geanta, ci într-o sacoșa, fiind predați chiar de notar. În biroul notarial reclamanta a fost singura, a luat banii, i-a fost înmânată de către notar o declarație si a ieșit din birou. Nu întâmplător în ziua de 09.03.2009 când a luat banii si a dat declarația notariala, reclamanta a achitat si debitul către B. M.. Ulterior, fără aici, o explicație, a aparat politia, care constatând care este situația de fapt nu a luat nici o măsura si a plecat. Practic toata „povestea" expusa de reclamanta în acțiune este ireală si rezultatul unei situații financiare disperate a acesteia,
După declarația notarială autentificată sub nr. 821/09.03.2009 la BNP D. O., reclamanta B. Stefânica a plecat cu banii nemaiexistând nici un fel de discuție, pentru moment.
Inducerea în eroare a fost invocata de reclamanta si în dosarul nr._ ca motiv al anulării declarației notariale, nefiind vorba despre nicio inducere în eroare, cererea a respinsa. Practic s-a invocat în aceasta acțiune același lucru, dar a intitulat acțiunea altfel pentru a nu se invoca excepția autorității lucrului judecat. Au mai menționat că, numita B. Ștefănica este o persoană cunoscută pe motivul că a împrumutat și a înșelat multe persoane.
A încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru același imobil atât cu A. Gabriei cat și cu numita V. O. luând avans de la ambele persoane, sume foarte mari de bani. Reclamanta B. Ștefănica fiind o persoană de rea credință după ce a luat banii nu s-a mai prezentat la notar sa încheie actul autentic cu nici unul, astfel că numiții A. G. și A. S. Maura au formulat plângere la Poliția R. împotriva acesteia.
În ceea ce privește recursurile declarate de către reclamanta B. Ștefănica și pârâții B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V., Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă că motivele formulate de către recurenți se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, de întregul material probator administrat în cauză ca și al dispozițiilor legale aplicabile pentru considerațiile ce urmează, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fond, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente:
Deși soluția primei instanțe a fost pronunțată în temeiul excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune motivele formulate prin prezentele recursuri vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale sentinței, restul motivelor reiterând susținerile din cererea introductivă de instanță.
În ceea ce îi privește pe recurenții-pârâți B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V., se constată că invocă absolut același motive ca și recurenta-reclamantă B. Ștefănica cu excepția celor 2 motive de nelegalitate, aceștia invocând aspecte care țin de fondul litigiului, în condițiile în care în fața primei instanțe nu și-au formulat nici un fel de apărări în acest sens.
În atare condiții, se reține că motivele de nelegalitate vizează comunicarea sentinței primei instanțe fără a fi însoțită de încheierea de amânare a pronunțării, aspect care în opinia recurenților ar duce la nulitatea hotărârii recurate. Or, dincolo de faptul că această susținere nu a fost probată în nici un fel întrucât procesul-verbal de comunicare existent la dosarul de fond creează prezumția comunicării încheierii de dezbateri și ale sentinței, se reține că eventuala necomunicare a încheierii din data de 17.06.2013 nu conduce în nici un caz la nulitatea hotărârii pronunțate, partea interesată putând cere oricând înmânarea acestui act de procedură pentru a-și putea formula susținerile.
Prin urmare, pretinsa necomunicare a încheierii de amânare a pronunțării nu a produs nicio vătămare părților, relevant fiind sub aspectul verificării legalității hotărârii existența încheierii de la termenul la care a avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, încheiere care a fost întocmită în cauză pentru termenul din 17.06.2013 (fila 272 dosar fond).
Al doilea motiv de nelegalitate, invocat vizează necomunicarea întâmpinării formulată de Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S., prin care s-a invocat de cei în cauză excepția prescripției dreptului la acțiune, motiv cu privire la care se constată că este nefondat în condițiile în care la primul termen ce a urmat depunerii acestei întâmpinării, respectiv la data de 21.06.2012 reclamantei B. Ștefănica i s-a comunicat copia acestei întâmpinării și a înscrisurilor anexate astfel încât a avut posibilitatea să-și formuleze toate apărările în raport de excepția ridicată (vezi încheierea de ședință din 21.06.2012 fila 59 dosar fond).
În ceea ce-i privește pe pârâții-reclamanți B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V., care nu și-au formulat nici un fel de apărări în fața primei instanțe, susținerile acestora referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea întâmpinării depusă de pârâții Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S., nu pot fi primite în condițiile în care ulterior legalei lor citări, în cauză s-a pus în discuție această excepție cu privire la care cei dintâi nu și-au formulat nici un fel de apărări (încheierea de ședință din 13.05.2013 fila 253 dosar fond).
Cu privire la soluția primei instanțe, Tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică prin reținerea corectă a prescripției dreptului material la acțiune, ceea ce face ca motivele pe fondul litigiului invocate atât de către reclamanta B. Ștefănica, cât și de către pârâții B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V., prin recursurile de față nu mai se impun a fi analizate.
Astfel, cauza și temeiurile acțiunii reclamantei B. Ștefănica o reprezintă îmbogățirea fără justă cauză instituție care deși nu are o consacrare strictă sub aspectul temeiurilor de drept în Codul civil a fost pe deplin recunoscută de practica și literatura de specialitate în privința căreia sunt incidente dispozițiile Decretul nr. 167/1958 referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani.
Or, astfel cum corect a reținut și prima instanță confirmată de altfel chiar de reclamantă prin susținerile din cererea introductivă de instanță, data pretinsei măriri a patrimoniului pârâților Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S. este reprezentată de data de 09.03.2009 când a avut loc semnarea declarației notariale 821 fără ca acesteia să-i fi restituit suma menționată în respectiva declarație, iar acțiunea de față a fost introdusă la Judecătoria R. la data de 24.05.2012 după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 cu referire la art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Tribunalul reține astfel că 09.03.2009 reprezintă cel mai târziu data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască că a avut loc pretinsa majorare nejustificată a patrimoniului pârâților Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S. fără a putea dovedi existența unei cauze ulterioare de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive.
Astfel, se constată că în cauză nu s-a invocat și nici nu sunt incidente vreuna din cauzele de suspendare ale prescripției prevăzute de art. 13 din Decretul nr. 167/1958 după cum nu sunt incidente nici dispozițiile referitoare la întreruperea prescripției în condițiile în care toate acțiunile și demersurile formulate de reclamantă împotriva pârâților Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S. atât în fața instanțelor civile cât și în fața organelor de urmărire penală s-au finalizat prin respingerea cererilor acestora respectiv pronunțarea unor soluții de scoatere sau neînceperea urmării penale.
În acest sens sunt de menționat dispozițiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 conform căruia prescripția nu este întreruptă „dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că această întrerupere a cursului prescripției nu a operat în cauză în condițiile în care acțiunea având ca obiect anularea declarației autentificată sub nr. 821 din 09.03.2009 de către B.N.P D. O. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 769/05.03.2010 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, sentință definitivă prin nerecurare, după cum plângerea penală formulată împotriva Biroului executorului judecătoresc P. S. și P. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal s-a finalizat prin pronunțarea unei soluții de neîncepere a urmării penale pentru inexistența faptei, astfel cum rezultă din rezoluția din 13.10.2009 dată în dosarul nr. 1298/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Ca atare, motivele care vizează fondul litigiului nu pot fi analizate pe calea prezentelor recursuri, prima instanță soluționând în mod corect cauza pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru considerentele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamanta B. Ștefănica și pârâții B. M.-N., B. L., B. V.-E., B. M.-R., B. G.-D., G. Lăcărmioara-M. și B. V..
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta G. I. C., Tribunalul constată că acesta este nul.
Astfel, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2 care se referă la motivele de ordine publică.
Recurenta-pârâtă G. I. C. a declarat recurs la data de 11.12.2013 (fila 4 dosar recurs) și a depus motivele de recurs abia la data de 03.03.2014 (filele 23-25 dosar recurs) mult peste termenul legal prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
De menționat că recurenta-pârâtă precizează în cuprinsul cererii de recurs că a primit comunicarea hotărârii recurate la data de 27.11.2013. De asemenea, prin cererea depusă la data de 27.05.2014 (f 87-91 dosar recurs) recurenta G. I. C. a solicitat ca „întâmpinarea Biroului executorului judecătoresc P. S. și a persoanei fizice P. S. să fie respinsă și declarată nulă” aspect de natură a duce la concluzia că aceasta a luat la cunoștință de întâmpinarea depusă în recurs de către intimații Biroul executorului judecătoresc P. S. și P. S..
Pentru aceste considerente, Tribunalul în temeiul art. 306 Cod procedură civilă, va constata nul recursul declarat de către pârâta G. I. C..
Având în vedere că la dosarul cauzei intimații nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată, tribunalul va respinge ca nefondată, cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimații B. P. S. și P. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta Graff I.-C. împotriva sentinței civile nr. 1520 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria R., județul N..
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta B. Ștefănica, domiciliată în . și pârâții B. M. N., domiciliat în municipiul R., ., B. L., domiciliat în R., ., ., B. V. E., domiciliată în R., .. 20, județul N., B. M. R., domiciliat în R., ., ., B. G. D., domiciliat la familia S. V. – R., ., județul N., G. L. M. și B. V., domiciliat în R., ., . - împotriva aceleiași sentințe.
Respinge, ca nefondată, cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimații B. P. S. și P. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
D. MitrofanValentina B. D. L.
C. B.
Red. C. B./10.02.2015
Tehnored/D.luca/16.02.2015
Fond/V.I.
Ex. 2
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 131/2015.... | Cereri. Decizia nr. 177/2016. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
