Fond funciar. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 182/RC
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 182/RC
Ședința publică din 07.05.2015
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta C. L. B.-Chei pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., împotriva deciziei civile nr. 822/RC din 16.07.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele S. B. B. – prin procurator A. M., din București, Calea 13 Septembrie, nr. 97, ., .>C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. O. pentru revizuienta C. L. B.-Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- obiectul cauzei este revizuire;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Doamna avocat D. O., pentru revizuienta C. L. B.-Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, depune la dosar concluzii cu privire la excepțiile invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea revizuirii, precum și pe excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii.
Doamna avocat D. O., pentru revizuienta C. L. B.-Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu privire la excepția tardivității solicită respingerea acesteia, cererea de revizuire fiind formulată în termenul legal de o lună. Solicită respingerea excepției inadmisibilității, apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Învederează instanței că a inițiat demersurile înainte de soluționarea recursului și că suspiciuni cu privire la cetățenia numitei S. B. B. au apărut în cursul soluționării dosarului de recurs, dar nu s-a solicitat instanței să facă aceste demersuri deoarece sarcina îi revenea comisiei locale. În dosarul de fond nu există date de stare civilă ale acestei intimate, nu există cod numeric personal și nu există actele de stare civilă ale pretinsului cetățean român, născut în Bicazu A. în anul 1911. Arată că o declarație nu produce efecte juridice de atestare a cetățeniei române. Referitor la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, arată că sunt îndeplinite condițiile cu privire la dovada de înscris nou. Precizează că suspiciunile au apărut abia în recurs, fiind generate de nume și de declarația dată în fața unui avocat, precum și de vârsta intimatei și procura dată unui avocat din cadrul unui S.R.L. Apreciază că revizuirea este admisibilă și solicită admiterea cererii de revizuire și desființarea hotărârii pronunțată în recurs.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 822/RC din 16.07.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.11.2014, revizuenta C. L. B. Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și S. B. B., revizuirea deciziei civile nr.822/RC pronunțată de Tribunalul N. la data de 16.07.2013 în dosarul nr._, în sensul admiterii recursului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr.553 din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., cu consecința modificării în tot a sentinței recurate prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petenta S. B. B.; cu obligarea intimatei-petente S. B. B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii, revizuenta a susținut că numita S. B. B., născută la data de 30.11.1911, cetățean israelit, cu domiciliul în Israel, a formulat la data de 10.10.2005 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, justificată de pretinsa calitate de moștenitoare a autorului Marton S., decedat în anul 1944 la Auschvitz (în imposibilitate absolută de a transmite un drept de proprietate în 1945). Întrucât cererea de reconstituire a fost respinsă, s-a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene din 8.06.2006.
Deosebit de acestea, mandatarul petentei, potrivit procurii autentificate de notarul din Israel este o persoană fizică în calitate de reprezentant al KKL ROMANIAN PROMOTION S.R.L.
P. sentința civilă nr.533 din 20.03.2012 a Judecătoriei B. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S. B. B. și s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 145,63 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B. Chei. P. decizia ce se solicită a fi revizuită a fost admis recursul declarat de C. L. B. Chei și a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren vegetație forestieră.
La data de 22.09.2014, petenta (fără date de identificare), prin avocat, a solicitat punerea în executare a hotărârilor judecătorești, motiv pentru care a solicitat comunicarea unui act de identitate valabil al petentei, precum și dovada mandatului acordat reprezentantului, însă nu s-a primit răspuns.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, instanța are posibilitatea de a remedia erorile săvârșite în legătură cu starea de fapt reținută în hotărârea atacată, fie în raport de materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport de noile împrejurări apărute ulterior pronunțării.
Astfel, înscrisurile noi atestă altă situație față de cea care rezultă din înscrisurile analizate cu ocazia judecării cauzei, petenta fiind cetățean străin, și sunt de natură să conducă la altă soluție, iar hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unui cetățean străin se impune a fi revizuită.
Astfel, ulterior pronunțării deciziei menționate, respectiv la datele de 3.11.2014 și de 13.10.2014, a intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare noi, care atestă în privința petentei S. B. B. o altă situație decât cea avută în vedere de instanță, respectiv faptul că nu este cetățean român iar condiția cetățeniei române este esențială în dobândirea /reconstituirea dreptului de proprietate.
Se subliniază că deși au întreprins demersuri în vederea obținerii informațiilor oficiale cu privire la cetățenia română a petentei, răspunsul i-a fost comunicat de Autoritatea Națională pentru cetățenie doar la data de 03.11.2014.
Înscrisurile noi și determinante asupra soluției pronunțate, cu forță probantă, sunt următoarele:
1. adresa nr._/ANC/29.10.2014, comunicată la 3.11.2014, prin care Autoritatea Națională pentru cetățenie confirmă faptul că în evidențele instituției nu figurează petenta cu cerere de renunțare/redobândire/acordare cetățenie romană.
2. adresa nr._/01.10.2014, comunicată la 13.10.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul general pentru imigrări, prin care se menționează că petenta nu figurează înregistrată în baza de date a instituției.
3. adresa nr._/13.10.2014, comunicată la 27.10.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de pașapoarte, din care rezultă că nu s-au identificat date sau documente referitoare la cetățenia română a petentei.
Se mai menționează că exercitarea dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate este condiționată de calitatea petentului de cetățean român, indiferent că are domiciliul în țară sau străinătate, aceasta fiind opțiunea legiuitorului.
În conformitate cu dispozițiile art.48 din legea nr.18/1991 raportat la art.9 din lege, sunt îndreptățiți la reconstituire și cetățenii români cu domiciliu în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, iar art.30 din legea nr.1/2000 prevede că în aplicarea legii nr.18/1991 și nr.1/2000, cetățenii români au aceleași drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în țară sau străinătate.
Curtea Constituțională a României a stabilit prin decizia nr. 408/7.10.2004, cu caracter general și obligatoriu, că anterior intrării în vigoare a legii pentru revizuirea Constituției, cetățenilor străini le era interzisă dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în România. Ulterior intrării în vigoare a actului normativ sus menționat, aceștia puteau deveni proprietari, dar numai dacă succesiunea s-ar fi deschis după data de 29.10.2003, iar în cauză, succesiunea s-a deschis în anul 1944, anul decesului autorului petentei. Interpretarea este actuală prin prisma condițiilor în care cetățenii străini pot dobândi terenuri in România.
Potrivit art.22 din legea nr.21/1991, legea cetățeniei române, dovada cetățeniei romane se face cu cartea de identitate, pașaportul sau cu certificatul de cetățenie, emise de autoritățile române competente.
La dosar există o declarație dată la 14.07.2005 în fața avocatului Tami Shafir din Israel, din care rezultă că petenta s-a născut în 1911, a emigrat în Palestina în 1934 și nu ar fi renunțat la cetățenie.
Însă, potrivit legii nr.21/1991 în ipoteza în care petenta se pretinde cetățean român, trebuie să dovedească cu mijloacele de probă prevăzute de lege sau să urmeze procedura de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei române.
În declarația din 14.07.2005, ca de altfel și în celelalte declarații depuse la instanța de recurs (inclusiv în mai 2013, când petenta ar fi avut 102 ani), aceasta se declară cetățean izraelian, domiciliat în Israel, identificată cu o carte de identitate_ emisă de Autoritatea din Haifa.
P. urmare, petenta nu dovedește cetățenia română și nu a urmat procedura de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei romane, întrucât atât la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, cât și la data formulării cererii de chemare în judecată nu a existat nici o dovadă asupra cetățeniei române a solicitantei S. B. B., înscrisurile confirmând o situație fundamental deosebita de cea reținută, astfel că se impune schimbarea soluției instanței de recurs în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
În fundamentarea admiterii prezentei cereri de revizuire se face trimitere la decizia de inadmisibilitate a CEDO din 21 mai 2013, din cauza Helmut Merschdorf și alții Împotriva României (cererea_/2008) prin care s-a constatat neîncălcarea de Statul român a prevederilor art.1 din Protocolul 12 adițional la Convenție, în soluționarea plângerii unor reclamanți care nu îndeplineau condiția deținerii cetățeniei romane.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod proc. civ.1865.
În dovedire, revizuenta a depus copiile conforme ale înscrisurilor pe care se întemeiază cererea de revizuire (f.14-17 ds.).
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art.28 și art.29 al.1 lit.l din OUG nr.80/2013 și ale art.42 din legea nr.1/2000 republicată și art.3 din OG nr.32/1995.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.25-27 ds.) prin care a solicitat admiterea cererea cererii de revizuire și respingerea unei eventuale cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa și pentru că, nefiind persoană juridică în sensul legii, nici nu se poate reține în sarcina sa o astfel de obligație.
În motivare, intimata a solicitat să fie avute în vedere dispozițiile art.48 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora: ” Cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până ia limita prevăzută la art.3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9)”, ceea ce impune persoanelor din această categorie să facă, în primul rând, dovada calității de cetățean român. Având în vedere voința imperativă a legiuitorului, se concluzionează că dovedirea cetățeniei române echivalează cu îndeplinirea unei condiții de fond pentru admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și temeinicia acestei reconstituiri.
Așa după cum precizează revizuenta și în cuprinsul motivării prezentei, problema dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini prin moștenire legală a fost supusă dezbaterii și interpretării Curții Constituționale a României, instanță care prin decizia nr. 408 din 7 octombrie 2004 a stabilit, cu caracter general și obligatoriu, că anterior intrării în vigoare a Legii pentru revizuirea Constituției, cetățenilor străini le era interzisă dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în România. Ulterior intrării în vigoare a actului normativ susmenționat, aceștia puteau deveni proprietari, dar numai dacă succesiunea s-ar fi deschis după data de 29.10.2003.
Însă, cum în cazul de față, petenta S. B. B. a devenit succesibilă din cursul anului 1944 (an în care a decedat autorul Martori S.), pe cale de consecință aceasta nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren pentru simplul motiv că succesiunea era deja deschisă la data intrării în vigoare a legii de revizuire a Constituției României, deci era supusă acelei interdicții prevăzută de legislația în materie.
Mai mult, trebuie să se rețină că potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine, cetățenii străini aparținând statelor terțe nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiții mai favorabile decât cele aplicabile cetățeanului unui stat membru. Or, potrivit art. 5 alin.1 din același act normativ cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană. Astfel, având în vedere faptul că un cetățean al unui stat al U.E. a putut deveni proprietar pentru o suprafață de teren cu vegetație forestieră abia de la data de 01 ian.2014 (având în vedere data aderării României la Uniunea Europeană), intimata - petentă nedovedindu-și cu acte cetățenia română este asimilabilă unui cetățean aparținând unui stat terț; or, în atare situație, prin decizia a cărei revizuire se solicită, petenta S. B. B. a devenit proprietara unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră anterior termenului stabilit de legiuitor, deci în condiții mai favorabile.
P. considerentele expuse, se solicită admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii judecătorești pronunțată în cauză, cu atât mai mult cu cât sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă iar documentele în posesia cărora a intrat C. locală de fond funciar B. Chei și pe care se întemeiază prezenta cerere, sunt esențiale pentru dezlegarea corecta a pricinii, analizarea acestora putând să schimbe fundamental hotărârea instanței iar imposibilitatea de prezentare a înscrisurilor în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată se datorează unor împrejurări mai presus de voința părților.
În justificarea cererii de revizuire, trebuie avută în vedere natura căii extraordinare de atac a revizuirii, ce se promovează pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile constituționale privind înfăptuirea justiției.
Interesul legat de stabilirea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile pronunțate de acestea a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac.
În drept,s-au invocat dispozițiile art.187 și art.188 Cod civil, aprobat prin legea nr.287/2009, art.48 din legea nr.18/1991, art.22 din legea nr.21/1991, art.6 din legea nr.312/2005 și art.282 1, art.322 al.1 pct.5 și art.242 al.1 pct.2 C.pr.civ.1865.
Intimata S. B. B., legal citată prin mandatara A. M., ce și-a legitimat calitatea cu procura nerevocată din data de 22.09.2005, a formulat ”note scrise” prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În apărare, intimata a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de revizuire, susținând în motivare că potrivit articolului de lege invocat - art.322 alin. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei decizii dată în recurs și prin care se evoca fondul cauzei este admisibilă dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare: reținute de partea potrivnică, ceea ce nu este cazul în speța de față întrucât actele invocate de revizuentă sunt, de fapt, relații primite de la autorități cu mult după judecata în recurs a cauzei sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, or în speța de față toate aceste date/răspunsuri primite de către revizuenta după 16 luni s-au aflat întotdeauna la îndemâna sa și, așa cum a formulat petiții către autoritățile respective în perioada septembrie-octombrie 2014, putea să solicite relații și în toată perioada în care litigiul s-a judecat pe fondul cauzei, respectiv anii 2006-2013.
Or, în cauză, nu sunt îndeplinite niciuna dintre aceste condiții, întrucât actele invocate nu au fost reținute de către intimată, iar, în fapt, respectivele înscrisuri invocate nici nu au calitatea de ”act” în înțelesul dat de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, accesul la informațiile respective fiind facil oricărei părți interesate.
Totodată, de remarcat este și faptul că revizuenta nu face dovada unei împrejurări mai presus de voința sa în obținerea acestor informații cu o întârziere de 16 luni de la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere. Simpla cerere a avocatului care a reprezentat-o în recurs de punere în executare a deciziei ce se solicită a fi revizuită, solicitare formulată în continuarea mandatului acordat, nu este un motiv determinant pentru instanță de a achiesa la pasivitatea de care a dat dovadă revizuenta încă din anul 2006.
De altfel, motivația ce stă la baza invocării excepției de inadmisibilitate a fost asumată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea unor decizii de speță, respectiv decizia civilă 974/17.03.1999 și nr.2167/2012.
În susținerea excepției de tardivitate, intimata a arătat că motivul de revizuire invocat, respectiv ”lipsa calității de cetățean român” a intimatei S. B. B. a făcut și obiectul contestației în anulare ce a format dosarul nr._ al Tribunalului N. și care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia civilă nr. 1177/05.12.2014.
Astfel, cel puțin de la data de 07.11.2013, respectiv data depunerii motivelor contestației în anulare, contestatoarea . avut intenția fermă de a ”demonstra” că S. B. B. nu are calitatea de cetățean roman.
În acest sens, contestatoarea a formulat o cerere către Autoritatea Naționala pentru Cetățenie din București ”în vederea obținerii unor informații oficiale privind existența unei cereri formulate de petenta S. B. B. în vederea redobândirii cetățeniei romane, însă nu a primit încă niciun răspuns”.
Rezultă astfel, în mod indubitabil, că cel puțin cu un an înainte de a depune cererea de revizuire de față, respectiv la data de 07.11.2013, exista o cerere depusă de către . care aceasta a solicitat să i se comunice datele pe care, astăzi, la un an distanță, susține că ar reprezenta acte noi.
Or, având în vedere faptul că revizuenta a avut reprezentarea că va face aceste demersuri și susține că a depus toate diligențele de a obține relațiile pe care le invocă ca acte noi cu un an de zile înainte de a depune cererea de revizuire, că actele respective au fost cunoscute cu cel puțin 11 luni înainte de a se depune prezenta cererea de revizuire, iar termenul legal general de 30 de zile în care o instituție de stat trebuie să răspundă unei solicitări - art.8 din OG 27/2002- modificată, apreciază întemeiată excepția de tardivitate, în raport de prevederile art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civilă care instituie un termen de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Pe fondul cererii de revizuire, intimata a solicitat respingerea ca nefondată întrucât la dosarul cauzei există Declarația numitei S. B. B. datând din 14.07.2005 în fața Notarului Tami S. și apostilată potrivit Convenției de la Haga, potrivit căreia sus-numita ”atestă faptul că nu a renunțat niciodată la cetățenia română.”
Or, atâta timp cât nu s-a renunțat la cetățenia română, atitudinea revizuentei care încearcă să inducă faptul că ar fi avut obligația de a face diligențe în a redobândi acest drept este forțată și superfluă!
Astfel, întrucât nu a renunțat și nici nu i-a fost retrasă cetățenia română, nu are cum să încerce să redobândească un drept pe care nu l-a pierdut niciodată. Deci, cel puțin în cazul său, nu se aplică prevederile art.8 lit.b), c) și e) din Legea nr. 21/1991 iar dovada contrarie (faptul că intimata nu ar deține cetățenia română) trebuie să o facă cel care susține aceasta teză, respectiv revizuenta din cauza de față.
Or, din actele depuse nu rezultă decât că Autoritatea Naționala pentru Cetățenie nu deține în arhiva/evidențele date despre cetățenii români anterioare datei de 06.04.1991 or, cetățenia romană a dobândit-o prin naștere, pe teritoriul României și nu a renunțat niciodată la acest privilegiu, potrivit declarațiilor asumate autentificate iar Ministerul Afacerilor Externe atestă faptul că S. B. B. s-a născut pe teritoriul României în localitatea Bicazu A., dar nu are alte date, or, potrivit legislației (modul de dobândire al cetățeniei romane potrivit art.6 din Legea nr.24/1971, art. 5 din Legea nr. 21/1991), copilul născut pe teritoriul României dobândește automat cetățenia română.
Se subliniază importanța declarației autentificate prin care arată, în mod expres, că deține cetățenia română și nu a renunțat niciodată la ea, ce a fost autentificată la data de 18.07.2005, iar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată la data de 07.10.2005, deci ulterior! Astfel, la data depunerii cererii de reconstituire, putea produce dovada că este cetățean român și poate deține în proprietate terenuri pe teritoriu României (țara sa natală).
Un alt fapt pe care îl omite revizuenta este acela că atât ea (ca organ al statului însărcinat cu aplicarea legilor funciare), cât și C. Județeană, au primit dovada că este cetățean român și nu au criticat, în niciun fel, acest fapt, respingând cererea de reconstituire numai pentru motivul că terenurile solicitate nu se află pe raza comunei B. Chei! Astfel, atunci când a analizat actele depuse în dovedirea cererii sale de reconstituire, nu s-a pus problema cetățeniei și nici nu s-a încercat o eventuală înscriere în fals împotriva actelor depuse.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.69 alin.2 și art.322 pct.5 Cod procedură civilă, iar în dovedire au fost depuse xerocopii ale înscrisurilor invocate în apărare și practică judiciară (f.29-36,47-59 ds.) și care au fost transmise instanței prin intermediul avocatului P. C. F. (apărătorul intimatei S. în fond și recurs).
P. ”notele de ședință” formulate la data de 07.05.2015, revizuenta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile art.322 punct 5 Cod procedură civilă: înscrisuri doveditoare, determinante, noi, descoperite ulterior, care confirmă o situație existentă la data pronunțării hotărârii, respectiv lipsa calității de cetățean român a intimatei S. B. B..
Se susține că actele invocate nu au fost reținute de intimată, însă intimata nu este în posesia vreunui înscris care să-i dovedească cetățenia română, deci nu își poate invoca propria culpă. Mai mult, aceste înscrisuri fac dovada inexistenței actelor de stare civilă, a mijloacelor de probă ale pretinsului cetățean român. Înscrisurile care nu există nu pot fi administrate, fiind în situația împrejurării mai presus de voința sa. Pe de altă parte, se recunosc demersurile sale anterioare de comunicare a informațiilor deținute de autorități.
Se solicită a fi apreciată în concret imposibilitatea efectivă de depunere a înscrisurilor doveditoare ale cetățeniei române a intimatei, persoană domiciliată în Haifa, Israel, posesoarea cărții de identitate_ eliberată de Ministerul de Interne din Haifa, fără alte atribute de identificare.
Se solicită și respingerea excepției tardivității întrucât cererea de revizuire a fost formulată în termen de o lună de la luarea la cunoștință a înscrisurilor noi, doveditoare. Momentul de referință la care trebuie să se facă raportarea în ceea ce privește termenul de o lună este momentul luării la cunoștința de către revizuent a înscrisurilor noi și nu al derulării demersurilor în vederea obținerii înscrisurilor.
Pe fond, se solicită înlăturarea susținerilor mandatarei intimatei ca nefondate întrucât în justificarea susținerii că S. B. B. a declarat că nu a renunțat la cetățenia română, fiind născută în 1911, se face trimitere la art.6 din legea 24/1971 (copilul născut pe teritoriul României dobândește automat cetățenia romana). Însă, trebuie remarcat că legea din 1971 nu retroactivează, iar în anul 1911 nu exista România, ca stat în înțelesul legii din 1971.
Declarația este un act de voință unilateral care nu are drept efect confirmarea unei situații juridice în profitul sau. Declarația din 14.07.2005 dată în fața unui avocat - notar nu produce nici un efect juridic în lipsa înscrisurilor emise de autoritățile române.
Potrivit legii nr.21/1991 - art.22 dovada cetățeniei romane se face cu cartea de identitate, pașaportul sau certificatul de cetățenie, emise de autoritățile române competente, o declarație pe proprie răspundere nefiind inclusă în enumerarea limitativă din dispoziția legală.
Se susține că nu a renunțat și nici nu a fost retrasă cetățenia română, însă potrivit modificărilor legislative, intimata avea obligația de a obține mijloacele de proba ale calității de cetățean român, respectiv, procedura de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei romane. Practic, aceasta recunoaște că nu există mijloacele de proba ale cetățeniei române, iar o declarație nu poate produce efectul de atestare a cetățeniei. Ca recunoaștere tacită a situației invocate în revizuire, avocatul P. C. precizează că nu mai are calitate de reprezentant, mandatul său fiind doar pentru fond.
În concluzie, se consideră că revizuirea este admisibilă, cu consecința desființării deciziei pronunțate în recurs și rejudecarea căii de atac în raport de înscrisurile noi.
În analiza cu prioritate a excepției tardivității cererii de revizuire, excepție invocată de intimata S. B. B., tribunalul reține următoarele:
Revizuirea, ca o cale extraordinară de atac, este reglementată de dispoziții legale de strictă interpretare, astfel că exercitarea și admisibilitatea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. P. urmare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă aplicare și interpretare.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art.324 al.1 pct.4 Cod procedură civilă 1865, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti …în cazurile prevăzute de art.322 pct.5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă...”.
În speță, revizuenta își întemeiază cererea pe 3(trei) înscrisuri considerate noi și determinante asupra soluției judiciare contestate, respectiv:
1. adresa nr._/ANC/29.10.2014, ce i-a fost comunicată la data de 3.11.2014, prin care Autoritatea Națională pentru cetățenie confirmă faptul că în evidențele instituției nu figurează intimata S. B. B. cu cerere de renunțare/redobândire/acordare cetățenie română.
2. adresa nr._/01.10.2014, ce i-a fost comunicată la data de 13.10.2014, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, prin care se menționează că aceeași intimată S. nu figurează înregistrată în baza de date a instituției și
3. adresa nr._/13.10.2014, ce i-a fost comunicată la 27.10.2014, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de pașapoarte, din care rezultă că nu s-au identificat date sau documente referitoare la cetățenia română a intimatei S..
Sintagma „… ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă” se interpretează în sensul de ziua în care partea ce formulează cererea de revizuire a intrat în posesie efectivă, faptică, concretă, a înscrisului invocat ca temei al revizuirii. Rațiunea fixării acestui moment este prezumția că, la data ”descoperirii” înscrisului, partea care a luat cunoștință de conținutul acelui înscris, fiind logic ca, numai de la momentul la care cunoaște cuprinsul înscrisului nou, părții să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire. P. urmare, și termenul de revizuire de o lună se va socoti prin raportare la ziua în care partea ce formulează cererea de revizuire a intrat în posesia efectivă a înscrisului invocat ca temei al cererii.
Or, în condițiile în care cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. la data de 13.11.2014 (potrivit mențiunii de dată certă înserată pe cererea de revizuire comunicată prin fax– f.3 ds.) iar data cea mai veche la care revizuenta a intrat în posesia unuia dintre cele trei înscrisuri pe care-și întemeiază cererea este data de 13.10.2014, respectiv adresa nr._/01.10.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, tribunalul reține că excepția tardivității cererii de revizuire este neîntemeiată, sens în care va fi respinsă ca atare întrucât termenul de promovare a cererii de revizuire, calculat conform dispozițiilor art.101 alin.3 C.pr.civ.1865, s-a împlinit la data de 13.11.2014, ce coincide cu data la care cererea de revizuire a fost transmisă prin fax și înregistrată pe rolul Tribunalului N..
Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, în raport de condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art.322 Cod de procedură civilă 1865, Tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă, sens în care o va respinge în consecință, cu următoarea motivație:
Revizuirea, ca o cale extraordinară de atac, este reglementată de dispoziții legale de strictă interpretare, astfel că exercitarea și admisibilitatea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Dispozițiile art.322 Cod procedură civilă se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive, pronunțate de instanța de apel și prin neapelare, și la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanțelor de recurs prin care s-a evocat fondul. În condițiile în care decizia atacată nu se încadrează în aceste categorii limitative, cererea de revizuire este inadmisibilă.
În concret, se reține că cererea de revizuire cu care a fost sesizată instanța de fond este întemeiată pe dispozițiile art.322 al.1 pct.5 din codul de procedură civilă 1865, potrivit cărora revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Așa fiind, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, neputându-se pretinde instanței să-l invoce din oficiu.
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art.326 C.pr.civ.1865, „Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată… Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.”
Verificând cu prioritate aceste condiții, tribunalul apreciază că niciunul dintre cele 3(trei) înscrisuri pe care revizuenta își întemeiază cererea, nu au caracter de noutate în accepțiunea art.322 pct.5 Cod procedură civilă 1865, deoarece un înscris este considerat nou nu doar prin prisma faptului că pune în lumină aspecte noi, ce nu rezultau din probele pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate cu revizuire, ci și prin prisma celorlalte condiții prevăzute de lege și care au fost deja enumerate mai sus.
Or, una din condiții o reprezintă aceea ca înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Față de împrejurarea că înscrisurile invocate de revizuentă în cerere nu doar că nu au fost reținute de partea potrivnică (intimata S. din prezenta cauză), ci s-au aflat în permanență la dispoziția revizuentei, care a avut posibilitatea efectivă și concretă de a le solicita instituțiilor publice depozitare ale informațiilor furnizate prin cele 3(trei) înscrisuri apreciate noi, prin simple cereri scrise adresate acestora iar revizuenta nu a produs nici o dovadă a vreunei împrejurări mai presus de voința sa de natură a o pune în imposibilitatea de a solicita pe parcursul judecării cauzei (începând cu data de 28.07.2006 !!!), de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie și de la Ministerul Afacerilor Interne, informațiile furnizate prin cele 3(trei) înscrisuri invocate în cererea de revizuire, tribunalul reține că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire pentru motivul invocat de inițiatoarea demersului judiciar, aspect ce oprește instanța să cerceteze fondul dreptului în sine, respectiv calitatea de cetățean român a intimatei S. B. B., la data formulării cererii de reconstituire.
În speța dedusă judecății, cele 3(trei) înscrisuri noi și determinante, temei al cererii de revizuire, s-au aflat în evidențele publice ale celor trei instituții publice emitente, la dispoziția permanentă a părților interesate, astfel că nu au fost depuse în dosar la data soluționării cauzei în fond și în recurs datorită unor împrejurări ”mai presus de voința intimatei C. L. B. Chei”, ci datorită neglijenței acesteia și superficialității cu care și-a îndeplinit obligațiile conferite de legiuitor și deși avea posibilitatea de a le procura de la instituții publice depozitare, a omis a-și face vreo apărare în sensul celei invocate prin formularea cererii de revizuire. Ca atare, analiza în fond a procesului, în baza celor 3(trei) acte apreciate ca fiind înscrisuri doveditoare noi este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă 1865 referitoare la existența unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actului – temei al revizuirii.
Sintetizând, tribunalul reține că orice hotărâre atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării respectivei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării. Deci, în cadrul revizuirii nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Altfel spus, revizuirea nu poate fi exercitată pentru motive care privesc greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea greșită a probelor, omisiunea analizării unor probe ori interpretarea greșită a unor dispoziții legale.
Față de toate aceste aspecte, nefiind îndeplinite condițiile textului de lege invocat, care să fundamenteze calea de atac extraordinară a revizuirii, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. L. B.-Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și întemeiată pe dispozițiile art.322 al.1 pct.5 Cod procedură civilă va fi respinsă ca inadmisibilă.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, deoarece dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Așadar, cererea de revizuire, calificată drept cale de atac de retractare a unei hotărâri definitive nu poate fi exercitată pentru alte motive, decât cele prevăzute de lege, care la rândul lor, cuprind condiții de admisibilitate ce este necesar a fi îndeplinite cumulativ.
În consecință, se constată că decizia atacată pe calea revizuirii se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi desființată într-o cale de atac extraordinară, decât pentru motivele expres prevăzute, tocmai în considerarea securității raporturilor juridice, principiu care a fost instituit, între altele, cu scopul ca soluția dată în mod definitiv în orice litigiu de către o instanță, să nu mai fie readusă în discuție în fața altor instanțe, în eventuale litigii ulterioare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată împotriva deciziei civile nr. 822/RC din 16.07.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, de către recurenta C. L. B. Chei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., în contradictoriu cu intimatele S. B. B. – prin procurator A. M., din București, Calea 13 Septembrie, nr. 97, ., .>C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. A.M.U. – 10.06.2015
Tehnored. C.A. – 11.06.2015
2 ex.
Recurs: O. E.; C. B.; M. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 853/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
