Acţiune în constatare. Decizia nr. 853/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 853 RC
Dosar nr._ acțiunea în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 853/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. B. | - judecător |
- M. C. | - judecător | |
- O. E. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul G. D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet av. D. M. din V., . nr. 55, județul V., împotriva sentinței civile nr. 1756 din data de 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. A., P. N., A. M., A. L. și A. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant G. D., asistat de avocat D. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2013, intimata-pârâtă A. L. și avocat M.-U. M., pentru intimata-pârâtă A. A., cu împuternicirea avocațială nr._/2013, lipsă fiind și intimații-pârâți P. N., A. M. și A. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
Intimata-pârâtă A. L. depune la dosar întâmpinarea, cu duplicate pentru comunicare.
Președintele completului de judecată procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării formulată de intimata-pârâtă A. L. către apărătorii recurentului-pârât și al intimatei-pârâte A. A..
Avocat D. M., pentru recurentul-reclamant G. D., precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru a studia întâmpinarea comunicată la termenul de astăzi, ci judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. M., pentru recurentul-reclamant G. D., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietatea prin construire asupra casei de locuit din . căsătoria cu A. L., mama acesteia le-au permis și i-a ajutat să construiască casa pe un teren care îi aparținea, fiind moștenit de la bunica sa, însă recurentul-pârât a fost cel care a plătit impozitul. Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată precum și din nenumăratele memorii și concluzii scrise, cererea reclamantului nu a vizat constatarea unui fapt, respectiv să se constate că este proprietarul construcției edificată de aceștia cu ajutorul părinților ambelor părți, ci a solicitat ca instanța de judecată să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin construcție, însă instanța de fond a confundat obiectul cererii, apreciind că a solicitat să se constate un fapt, ceea ce într-adevăr nu ar putea fi admisibil în cazul dat. Precizează că acțiunea dedusă judecății are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin construire, potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, fiind astfel prevăzută posibilitatea intentării unei asemenea acțiuni tocmai pentru că sunt nenumărate cazuri în care autorizația de construcție eliberată pe numele unei persoane nu indica și pe adevăratul proprietar al construcției și nici nu există nicio acțiune în realizare în baza căreia proprietarul real al construcției să obțină constatarea dreptului său, întrucât nu se intenționează recuperarea unei creanțe constând în contribuția sa la edificarea construcției, ci se intenționează să se constate proprietatea sa asupra acesteia dobândită tocmai prin construcție. Potrivit celui de al doilea motiv în baza căruia s-a constatat acțiunea ca inadmisibilă, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei înțelegeri cu proprietarul terenului, instanța de judecată nu a acordat absolut nicio valoare probantă niciuneia dintre probele administrate în cauză și nu s-a pronunțat pe cererea dedusă judecății și a dispus cu privire la aspecte care nu s-au solicitat. Susține că potrivit declarațiile martorilor prezumția dreptului de proprietate în favoarea pârâtei A. A. nu operează, întrucât autorizația de construcție nu poate fi reținută ca reprezentând un act de proprietate, iar pârâții au fost de acord să construiască pe acest teren și au și ajutat la ridicarea casei, stând în toți acești ani într-o stare de pasivitate, neacționând în nici un fel față de înscrierea construcției în rol, nefăcând obiecțiuni cu privire la înscrierea acestei construcții în toate evidențele pe numele recurentului-reclamant. Deși pârâta A. L. nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite constatarea sau recunoașterea dreptului său de proprietate asupra construcției, instanța de fond a reținut că emiterea autorizației de construire pe numele pârâtei A. A. creează prezumția ca aceasta este proprietara construcției, astfel prima instanță a apreciat în ceea ce privește proprietatea pârâtei asupra construcției în lipsa unor dovezi concrete nesolicitate de către pârâtă. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat M.-U. M., pentru intimata-pârâtă A. A., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțării de instanța de fond, fiind temeinică și legală, întrucât recurentul-pârât a încercat să creeze o aparență falsă asupra situației de fapt, stabilind un cadru procesual incomplet și încercând să-și însușească niște drepturi care nu au susținere legală. În mod corect și legal instanța de fond a respins cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă, motivând caracterul subsidiar al acestei acțiuni față de acțiunea în realizare, care putea fi îndeplinită pe calea unei acțiuni în justiție. Precizează că intimata-pârâtă împreună cu soțul său, în prezent decedat, a solicitat eliberarea autorizației de construire în vederea edificării unei construcții, pentru care dețineau o mare parte din materialele de construcție, întrucât defunctul avea un atelier de tâmplărie. Decizia construirii imobilului a fost luată cu scopul de a-și ajuta fiica, care era căsătorită cu recurentul-reclamant și care aveau probleme financiare, astfel că în anul 1998, aceștia au vândut apartamentul, iar din prețul obținut și-au plătit datoriile și au cumpărat o mașină de lemn, 40 saci cu ciment și 100 coli de tablă, care au fost folosite la construirea casei, acesta fiind singurele materiale cumpărate din banii lor, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor luate la instanța de fond. Precizează că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a afirmat că imobilul a fost construit pentru G. D. și soția sa și nu de G. D.. Instanța de fond nu a dispus cu privire la aspecte care nu s-au solicitat, iar autorizația de construire emisă pe numele unei persoane, chiar dacă este doar un act administrativ și nu un act juridic, care să constituie un drept de proprietate, creează prezumția proprietarului de drept, care în situația de față operează asupra intimatei-pârâte. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțării de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. M., pentru recurentul-reclamant, în replică, rolul nominal al lui G. D. și al lui A. A., care figura doar cu o suprafață de teren și cu animale, astfel că nu avea posibilități financiare pentru edificarea construcției, nefăcându-se dovezi cu privire la atelierul de tâmplărie. Precizează că recurentul-reclamant a vândut apartamentul și a primit ordonanță, bani cu care a ridicat construcția și că la momentul introducerii acțiunii nu știa cine este adevăratul proprietar al terenului.
Intimata-pârâtă A. L. solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât recurentul-reclamant se contrazice singur, întrucât nu a fost evacuat, ci a plecat de bună-voie.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1756/24 mai 2012 a Judecătoriei R. s-a admis excepția invocată de pârâta A. A. și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului G. D. împotriva pârâtelor A. A., P. N., A. M., A. L. și A. I. și a fost obligat reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta A. A..
Pentru a pronunța sentința instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul Griguruț D., a chemat în judecată pârâții A. A., P. N.,A. M., A. L. și A. I., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca a dobândit un drept de proprietate prin construcție ,asupra casei de locuit situată în . si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că în timpul căsătoriei cu fosta sa soție, pârâta A. L., a construit imobilul în litigiu, construcție suportata financiar doar de el.
Pârâta A. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamantul are la îndemână o cerere în realizarea drepturilor sale.
Mai arată că terenul aferent construcției în litigiu aparține autoarei fostului sau soț A. N., iar autorizația de construire a fost eliberată pe numele său.
În această situație reclamantul nu poate solicita decât să se constate un drept de creanță constând în contribuția sa la edificarea acestei construcții
Instanța a reținut că reclamantul s-a căsătorit cu pârâta A. L. la data de 19.08.1990, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 440 pronunțată la data de 07.02.2011 de Judecătoria R..
La data de 16.11.1999 a fost eliberată autorizația de construire nr. 21 pe numele pârâtei A. A. (f 6), pentru o locuință amplasată pe terenul atribuit în proprietate numitei P. Gr M., autoarea paratei.
Pârâții P. N., A. A. și A. M.,au calitate procesuală pasivă fiind moștenitorii defunctei P. Gr M..
Pârâții Asmarendei I. si A. L., sunt moștenitorii defunctului A. N.,casa fiind edificată în timpul căsătoriei acestuia cu A. A..
Reclamantul a solicitat prin prezenta acțiune să se constate că este proprietarul construcției ridicate pe terenul defunctei P. Gr M., în temeiul autorizației de construire nr. 21/16.11.1999 eliberată pe numele pârâtei A. A..
Obținerea dreptului de proprietate prin construcție așa cum solicită reclamantul, ar fi fost admisibilă în condițiile în care edificarea construcției s-ar fi efectuat fără sa fie emisa o autorizație de construire pe numele altei persoane și în situația in care se făcea dovada existentei unei înțelegeri cu proprietarul terenului.
Emiterea autorizației de construire pe numele pârâtei A. A. creează prezumția că aceasta este proprietara construcției, atâta timp cat autorizația de construire nu a fost anulată. Chiar dacă autorizația de construire nu este un act juridic care să constituie un drept de proprietate, prezumția asupra proprietarului de drept operează în favoarea pârâtei A. A., astfel că nu poate fi acceptată obținerea unui drept de proprietate prin construire în favoarea reclamantului, asupra aceluiași imobil.
Reclamantul are la îndemână o acțiune în realizare, respectiv cea a constatării unui drept de creanță, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate în situația de fapt reținută fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Astfel cum rezultă și din cererea de chemare în judecată precum și din nenumăratele memorii și concluzii scrise, cererea sa nu a vizat constatarea unui fapt, respectiv să se constate că este proprietarul construcției ci a solicitat ca instanța de judecată să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin construcție.
În acest mod, instanța a confundat obiectul cererii de chemare în judecată apreciind astfel că a solicitat să se constate un fapt, ceea ce într-adevăr nu ar putea fi admisibil în cazul dat.
În mod netemeinic și în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare, raportat și la practica judiciară în materie reține instanța de judecată că acțiunea ar fi fost admisibilă ”doar în condițiile în care edificarea construcției s-ar fi efectuat fără să fie emisă o autorizație de construire pe numele altei persoane și în situația în care se făcea dovada existenței unei înțelegeri cu proprietarul terenului”.
Rațiunea existenței unei asemenea acțiuni având ca obiect”constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin construire” întemeiate pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă este data tocmai de realitatea socială existentă și de obiceiul constatat de-a lungul timpului, ca părinții să ofere copiilor un teren propriu în vederea construirii unei locuințe proprii fără a se efectua modificări în ceea ce privește proprietatea asupra terenului având la bază intenția de evitare a unor cheltuieli care se presupun în întocmirea actelor dar și de ideea că părinții nu vor proceda vreodată la evacuarea propriilor copii de pe acest teren.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea intentării unei asemenea acțiuni tocmai pentru că sunt nenumărate cazuri constatate de-a lungul timpului în care autorizația de construcție eliberată pe numele unei persoane nu indica și pe adevăratul proprietar al construcției.
Pe de altă parte, nu există nicio acțiune în realizare în baza căreia proprietarul real al construcției să obțină constatarea dreptului său, întrucât nu se intenționează recuperarea unei creanțe constând în contribuția sa la edificarea construcției ci se intenționează să se constate proprietatea sa asupra acesteia dobândită tocmai prin construcție.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv în baza căruia s-a constatat acțiunea ca inadmisibilă, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei înțelegeri cu proprietarul terenului, instanța de judecată nu a acordat absolut nicio valoare probantă niciuneia dintre probele administrate în cauză (art. 3041 Cod procedură civilă).
În contextul în care absolut toți martorii audiați au relatat nu numai că pârâții au fost de acord să construiască pe acest teren ci au și ajutat activ la ridicarea acesteia, cât și a faptului că în toți acești ani au stat într-o stare de pasivitate neacționând în nici un fel față de înscrierea construcției în rolul său, nu au plătit niciodată impozit pe aceasta acceptând ca acesta să fie achitat de reclamant în fiecare an și nu au făcut niciodată obiecțiuni cu privire la înscrierea acestei construcții în toate evidențele pe numele acestuia.
Atâta timp cât prezumția dreptului de proprietate în favoarea pârâtei A. A. a fost răsturnată cu ajutorul nenumăratelor probe administrate în cauză, printre care chiar martorii propuși de către aceasta, instanța de judecată a acționat într-un mod ilogic în a reține ca și în aceste condiții prezumția încă mai poate exista. Pe de altă parte, autorizația de construcție nu poate fi reținută ca reprezentând un act de proprietate.
Prin hotărârea pronunțată instanța de judecată a dispus cu privire la aspecte care nu s-au solicitat.
Deși pârâta A. L. nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite constatarea sau recunoașterea dreptului său de proprietate asupra construcției, este de remarcat ca în finalul considerentelor hotărârii se precizează că”emiterea autorizației de construire pe numele pârâtei A. A. creează prezumția ca aceasta este proprietara construcției” și „prezumția asupra proprietarului de drept operează în favoarea pârâtei A. A.”.
Față de soluția instanței de judecată, aceea de admitere a excepției, a inadmisibilității acțiunii în constatare, instanța de judecată trebuia să se rezume la a motiva admiterea acestei excepții, fără a face vorbire despre titularul vreunui drept de proprietate.
Din cuprinsul considerentelor se deduce clar că instanța de judecată a apreciat în ceea ce privește proprietatea pârâtei asupra construcției în lipsa unor dovezi concrete nesolicitate de către pârâtă.
Examinând recursul tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Din cuprinsul acțiunii, așa cum a fost precizată ulterior, rezultă că reclamantul G. D. a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin construire asupra unei construcții(casă de locuit) amplasată pe terenul proprietatea pârâților, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Codul de procedură civilă instituie în art. 111, teza a doua, principul subsidiarității acțiunii în constatare față de cererea de realizare a dreptului, spunând că” cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Din interpretarea literală, dar și logică, a art. 111 Cod procedură civilă, rezultă că acțiunea în realizare ce determină inadmisibilitatea acțiunii în constatare trebuie să aibă în vedere același drept care s-a urmărit a fi protejat pe calea acțiunii în constatare iar nu altul și de asemenea, acțiunea în constatare să fie singura cale de valorificare a dreptului reclamantului.
Or, deși prin acțiune reclamantul a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului construcție, motivând că nu are un titlu de proprietate și că autorizația de construire s-a emis pe numele pârâților în considerarea calității acestora de proprietari ai terenului, instanța de fond reține că reclamantul are la îndemână, pentru valorificarea dreptului său, calea realizării respectiv cea a „acțiunii în constatarea unui drept de creanță”. Or, din însăși titulatură rezultă că aceasta este tot o acțiune în constatare (și nu în realizare) cu diferența că vizează un drept de creanță și nu un drept de proprietate.
Or, privită în abstract,calea realizării pentru protejarea și valorificarea dreptului de proprietate asupra unui imobil atunci când cel care se pretinde proprietar nu se află în posesia acestuia este acțiunea în revendicare.
Însă, în concret, raportat la speța de față, reclamantul nu își poate valorifica pretinsul său drept pe calea acțiunii în revendicare tocmai pe considerentul că nu se află în posesia unui titlu cu care să-și legitimeze calitatea pretinsă într-o astfel de acțiune, mai ales că pretinde că imobilul a fost construit în timpul căsătoriei cu pârâta A. L. (ceea ce presupune o eventuală co proprietate) și tocmai de aceea a solicitat recunoașterea dreptului ce-i este contestat (dovedirea existenței dreptului de proprietate pretins fiind o chestiune ce ține de fondul și nu de admisibilitatea acțiunii).
Mai mult, calea acțiunii în constatare este singura pe care o are la îndemână reclamantul pentru recunoașterea dreptului ce pretinde că îl are prin răsturnarea prezumției instituită în favoare pârâților titulari ai autorizației de construire și proprietari ai terenului pe care se află construcția.
De altfel, acțiunea reclamantului este admisibilă și dacă se are în vedere că dispozițiile referitoare la accesiunea imobiliară artificială sunt edictate în favoarea proprietarului terenului, acesta din urmă având posibilitatea să aleagă el însuși momentul în care va invoca accesiunea imobiliară astfel încât, constructorul nu are la îndemână o cerere în realizarea drepturilor sale prin care proprietarul terenului să fie obligat a-l despăgubi.
Constructorul deși nu îl poate obliga pe proprietarul terenului să invoce accesiunea are interesul să se constate calitatea în care a construit, anume dacă este constructor de rea-credință, de bună-credință sau este constructor în temeiul unei convenții încheiate cu proprietarul terenului.
Rezultă așadar că instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii pronunțând o sentință netemeinică și nelegală.
Pe cale de consecință, cum recursul este fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a-l admite, a casa sentința și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G. D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet av. D. M. din V., . nr. 55, județul V., împotriva sentinței civile nr. 1756 din 24 mai 2012 a Judecătoriei R..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. M. C. R. L.
Pt. judecător aflat în C.O. semnează
președintele tribunalului
L. F.
O. E.
Pt. judecător aflat în C.O. semnează
președintele tribunalului
L. F.
Red. M. C./09.08.2013
Tehnored. R. L./13.08.2013
Ex.2;Fond M. A.
Dosar nr._ Emisă la 13.08.2013 |
CĂTRE,
Judecătoria R.
Vă înaintăm, alăturat, dosarul cu nr. mai sus menționat privind pe recurentul-reclamant G. D., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. A., P. N., A. M., A. L. și A. I., întrucât prin decizia civilă nr. 853/RC din data de 23.07.2013, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant G. D., împotriva sentinței civile nr. 1756 din 24 mai 2012 a Judecătoriei R., s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței dumneavoastră.
Dosarul este sigilat și conține un număr de file, la el fiind atașat dosarul nr._ al Judecătoriei R..
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. R. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Sentința nr. 1136/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
