Fond funciar. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 312/AC
Dosar nr._ - fond funciar -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/AC
Ședința publică din 30.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M. - judecător
- U. A. M. - judecător
- M. M. - grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta R. Națională a P. – R.- Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. împotriva sentinței civile nr. 300 din data de 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns intimata – pârâtă C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin apărător ales, avocat F. R. cu împuternicire avocațială aflată la fila 65 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată în etapa cercetării judecătorești;
- au fost depuse la dosar note scrise față de excepția autorității de lucru judecat față de considerentele sentinței civile nr. 1261/02.10.2013 a Judecătoriei Târgu N. invocată de instanță din oficiu la termenul anterior, de către apelanta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N. și punct de vedere față de aceeași excepție formulat de intimatele C. L. Farcașa, C. L. Grințieș, C. L. Tașca, C. L. B., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;
Instanța comunică apărătorului intimatei C. locală H. duplicate ale înscrisurilor reprezentând punct de vedere cu privire la excepția autorității de lucru judecat formulat de intimatele enumerate mai sus, iar acesta arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că părțile nu au mai solicitat alte probe decât cele administrate în față instanței de fond și nici nu au mai formulat alte cereri, în raport de dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei C. L. H., avocat R. F. arată că solicită judecarea cauzei la acest termen, nefiind necesar acordarea unui termen pentru a depune note scrise.
Față de solicitarea intimatei - pârâte și de împrejurarea că celelalte părți au solicitat judecarea în lipsă a cauzei, încuviințează cererea de dezbatere a cauzei în ședința de la acest termen, deschide dezbaterile și acordă cuvântul apărătorului intimatei - pârâte pe excepțiile: puterii de lucru judecat și autorității de lucru judecat invocate din oficiu de instanță cât și asupra fondului cauzei.
Apărătorul intimatei - pârâte C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, avocat F. R. solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat și admiterea excepției puterii de lucru judecat, pentru că din punctul său de vedere există putere de lucru judecat dar nu și autoritate de lucru judecat în sensul reglementat de art. 430 alin.(1), 431 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, deoarece tripla identitate nu există, câtă vreme obiectul și cauza celor două pricini sunt aceleași dar părțile sunt parțial diferite, dar există putere de lucru judecat, ca temei legal indicând dispozițiile art. 431 al. 2 din Noul cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere faptul că, C. L. H. are o listă de 27 de situații care sunt arătate, descrise la instanța de fond cu reconstituirea dreptului de proprietate. Nici pe departe teza pe care a invocat-o petenta - apelantă R. Națională a P. – R.- Direcția Silvică N., nu este adevărată, în cauză nefiind vorba de constatarea dreptului de proprietate.
În ce privește pe intimata C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor așa cum a mai arătat, sunt 27 de situații cu dovezile aferente depuse la dosarul cauzei, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și nu constituirea exact în limitele art.10 și art. 69 din HG 890/2005. Partea pe care o reprezintă este cu totul îndreptățită în situația în care nu mai există teren disponibil în hotarele comunei să primească în imediata vecinătate în condițiile HG 890/2005, prin urmare Hotărârea Comisiei Județene N. atacată de Direcția Silvică N. este nelegală, iar dacă se trece peste cele două excepții, respectiv puterea de lucru judecat și autoritatea de lucru judecat, solicită respingerea apelului.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 300/12.03.2014 a Judecătoriei B. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N. în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală Farcașa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Tașca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Petenta R. Națională a P.-R., prin Direcția Silvică N. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9744/26.02.2013, în contradictoriu și cu C. locală B., C. locală B., C. locală C., C. locală Farcașa, C. locală Grințieș, C. locală H., C. L. P. T., C. locală T. și C. locală Tașca, solicitând anularea dispozițiile art. I, alin.2, teza a doua din acest act administrativ.
În motivare petenta a arătat că a formulat plângerea având în vedere Decizia ICCJ nr. 15/2011 cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a P.-R.. Pe fondul cauzei, se contestă dispozițiile art. I, alin.2, teza a doua (în cazul în care într-o localitate nu mai există terenuri disponibile, propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate ) a Hotărârii nr.9744/26.02.2013 solicitând anularea acestora ca netemeinice și nelegale. Astfel, prin hotărârea atacată s-a completat Hotărârea Comisiei Județene nr.9426/10.04.2012, prin care s-au stabilit măsuri de punere în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, date în temeiul art.36 din Legea 1/2000, impunând Direcției Silvice N. obligația ca, în situația în care nu mai există terenuri forestiere disponibile pe raza administrativă a unei localități, să pună la dispoziția comisiei locale respective, terenuri din localitățile învecinate. Consideră petenta că această modalitate de punere în executare a hotărârilor judecătorești date în temeiul art.36 din Legea 1/2000 este lipsită de temei legal întrucât In favoarea acestor categorii de persoane a fost constituit un drept de proprietate.
C. județeană N. își întemeiază hotărârea pe dispozițiile art. 10, art.69-75 și 77 din HG 890/2005. Prevederile art. 10 din regulament sunt aplicabile foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, fiind vorba despre o reconstituire a dreptului de proprietate, în cazurile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă; în consecință, dispozițiile acestui articol nu se aplică situației din prezenta cauză, ce privește constituirea dreptului de proprietate.
Art.69 din HG 890/2005 prevede la alin. 1 că persoanelor fizice și juridice înscrise în anexele 37,40,41 și 38, cărora li s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate și care nu pot fi puse în posesie pe amplasamente situate în competența teritorială a comisiei locale, se vor înscrie de către comisia județeană în anexa 42, adică în anexa ce cuprinde persoanele fizice și juridice cărora li se reconstituie dreptul de proprietate pe amplasamente situate în afara limitelor de competență a comisiilor locale. Ori, persoanele înscrise în anexele 37,38, 40 și 41 sunt: foștii proprietari și moștenitorii acestora persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră conform art. 24 din Legea 1/2000, persoanele fizice și juridice ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamente ce și-au schimbat folosința inițială a terenului potrivit art.29A 1 din Legea 1/2000, unitățile de cult și instituțiile de învățământ cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, precum și comunele, orașele sau municipiile cărora li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră. D. acestor categorii de persoane fizice / juridice, prevăzute expres de regulament, foști proprietari deposedați, li se poate reconstitui dreptul de proprietate pe amplasamente situate în afara limitelor de competență a comisiilor locale, nu și persoanelor vizate de art.36 din Legea l/2000,ce nu sunt menționate în dispozițiile mai sus menționate. Cât privește persoanele în cauză, acestea sunt înscrise, potrivit art.77 din HG 890/2005, în anexa 48, despre care nu se face referire în art.69, ce prevede expres cazurile de reconstituire pe amplasamente situate în afara limitelor de competență a comisiilor locale.
Atât Legea 1/2000 cu modificările ulterioare, cât și HG 890/2005, nu stabilesc expres procedura de atribuire a terenurilor dobândite în temeiul art.36 din Legea 1/2000, singura referire cuprinsă în regulament fiind cea de la art.77, iar precizarea „ în limitele disponibile „ vizează terenul disponibil pe raza administrativă a localității unde a depus cererea ( și unde există gospodăria menționată de Legea 187/1945), nu terenurile forestiere de pe raza întregului județ. De altfel, chiar hotărârile judecătorești de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii 212/2008 vizează atribuirea de teren cu vegetație forestieră pe raza comunei de domiciliu a solicitanților, existând și hotărâri prin care s-a dispus obligația alternativă, teren în limita disponibilului sau despăgubiri.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care nu mai există terenuri forestiere disponibile pe raza comunei solicitantului, se procedează la acordarea de despăgubiri, posibilitate prevăzută chiar de Legea 212/2008, cu înscrierea persoanelor respective în anexa 43 din HG 890/2005, ce vizează terenurile forestiere pe care nu se poate face punerea în posesie pe vechiul amplasament.
In drept s-au invocat prevederile Legii nr. 1/2000, HG 890/2005 și Legea nr. 18/1991.
Legal citată C. Județeană N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că la data adoptării acestei hotărâri, C. județeană N. a apreciat că Direcția Silvică are suportul legal necesar pentru soluționarea favorabilă a cererilor comisiilor locale referitoare la punerea la dispoziție a suprafețelor de teren necesare punerii în executare a sentințelor civile. Întrucât în unele cazuri s-a ajuns ca totalul suprafețelor de teren ce urmează a fi atribuite în proprietate persoanelor îndreptățite să fie mai mare decât rezerva de teren a comisiei locale de fond funciar iar în această situație, hotărârile judecătorești nu mai pot fi puse în aplicare, cu toate că neîndeplinirea hotărârilor judecătorești atrage după sine o . de consecințe legale. P. a se evita apariția acestora, comisia județeană a apreciat că în situațiile în care la nivelul unei localități nu mai există terenuri disponibile, propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate; de remarcat este faptul că această măsură adoptată de comisia județeană nu excede sub nici o formă prevederilor legale, ci ea transpune dispozițiile art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
La rândul lor, C. locală B. și C. locală Tașca au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța a apreciat că plângerea nu este fondată, pentru următoarele considerente:
P. plângerea formulată R. Națională a P.-R., prin Direcția Silvică N. a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 9744/29.02.2013 a Comisiei Județene N., în sensul înlăturării alin. 2 teza a doua din art. I, respectiv „în cazul în care într-o localitate nu mai există terenuri disponibile, propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate”.
Pe parcursul procesului, prin adoptarea Hotărârii nr. 401/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr 165/2013, s-a abrogat art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietăților, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005.
De asemenea, art. 13 alin 1 din Legea nr. 165/2013, stipulează că în situația în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, chiar daca acestea s-au aflat in proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior in proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în situația în care pe raza unității administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unități administrativ-teritoriale din județ, cu aprobarea comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de fond funciar a municipiului București.
Față de prevederile legale de mai sus, instanța a constat că acestea sunt similare celor adoptate de C. Județeană N. prin HCJ nr. 9744/2013, contestate prin prezenta acțiune.
Față de considerentele anterior expuse, s-a constat că prevederile din hotărârea atacată sunt legale motiv pentru care a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța invocă faptul că, pe parcursul procesului, art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietăților, a fost abrogat prin adoptarea Hotărârii nr. 401/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, iar art. 13 alin. 1 din Legea 165/2013 este dispoziția legală ce dispune în mod similar cu cele impuse de C. Județeană N. de fond funciar, prin hotărârea atacată.
Ori, prin cele arătate, instanța nu ține cont de faptul că petenta a contestat chiar aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 în prezenta cauză, pornind de la ideea că art. 10 face referire la cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru foștii proprietari sau moștenitorii acestora, pe alte amplasamente, întrucât restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, nicidecum la cazurile de constituire a dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea 1/2000, ce sunt înscrise, potrivit art. 77 din HG 890/2005, în anexa 48.
Art.13 alin.1din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cât și HG 401/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a legii, se referă la situația în care restituirea terenurilor pe vechile amplasamente, nu este posibilă, adică la cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, ori în speță s-au invocat hotărârile judecătorești prin care s-a constituit dreptul de proprietate celor îndreptățiți și veteranilor de război, în temeiul art. 36, Legea 1/2000, modificată prin Legea 212/2008, cazuri ce au fost avute în vedere de către C. Județeană N. de fond funciar la emiterea hotărârii pe care a atacat-o. Atât HG 890/2005, cât și Legea 165/2013, precum și HG 401/2013 nu prevăd modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea 1/2000, adică modalitatea de atribuire de terenuri agricole, forestiere, în limitele disponibile, sau despăgubiri. Întrucât nu sunt în situațiile prevăzute de art. 10 din HG 890/2005, apreciază că nu există temeiul legal în baza căruia să fie atribuite terenuri forestiere în localitățile învecinate, celor îndreptățiți și veteranilor de război, cărora li s-a constituit dreptul de proprietate.
Scopul reglementării conținute de art. 36 din Legea 1/2000 a fost acela de finalizare a procesului de împroprietărire început sub Legea 187/2005, dar acesta nu echivalează cu o reconstituire a dreptului de proprietate. Reconstituirea presupune existența unui titlu de proprietate, a unui teren ce a fost efectiv atribuit persoanei solicitante, nefiind suficientă doar înscrierea în tabelele nominale, ori dovada participării pe front.
P. argumentele de mai sus, solicită admiterea apelului.
Examinând apelul tribunalul reține, în fapt, următoarele:
La primul termen de judecată din 10.06.2014 din oficiu, în raport de dispozițiile art. 432 Noul cod de procedură civilă, s-a invocat și s-a pus în discuția părților excepția puterii de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1261/02.10.2013 a Judecătoriei Tg. N., pronunțată în dosarul nr._, iar după atașarea spre consultare a acestui dosar, s-a invocat și excepția autorității de lucru judecat.
Examinând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248(1) și (2) Noul cod de procedură civilă, excepțiile invocate tribunalul constată că în speță operează excepția puterii de lucru judecat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispozițiile art. 431 prevăd: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleeași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Textul susmenționat reglementează excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat.
Într-un proces o hotărâre judecătorească poate fi invocată fie cu autoritate de lucru judecat fie cu putere de lucru judecat. Diferența constă în faptul că una dintre ele presupune exclusivitatea unei hotărâri, iar cealaltă presupune obligativitatea ei, fără ca procesul să aibă în mod obligatoriu același obiect, cauză ori părți ca în procesul în care s-a pronunțat hotărârea invocată.
În ipoteza în care există putere de lucru judecat instanța este obligată să pronunțe aceeași soluție ca în procesul în care s-a dat hotărârea invocată, pentru a nu se încălca puterea recunoscută de lege acesteia, deși în fața ei nu sunt aceleași părți ca în procesul respectiv, esențial fiind ca problema dedusă judecății să fie identică cu cea deja soluționată în mod definitiv.
Autoritatea de lucru judecat împiedică judecarea unui nou proces cu aceleași părți, obiect și cauză.
Din cuprinsul plângerii ce formează obiectul cauzei de față rezultă că petenta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., a solicitat, pe calea plângerii prevăzută de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, anularea parțială a Hotărârii nr. 9744/26.02.2013 emisă de C. Județeană N. cu privire la dispozițiile art. 1, alin. 2, teza a doua care au următorul cuprins:”… În cazul în care într-o localitate nu mai există terenuri disponibile propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate”.
În motivarea plângerii a susținut că prin înscrierea paragrafului sus-menționat în cuprinsul hotărârii, C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a făcut o interpretare și aplicare greșită dispozițiilor art.10, art. 69-75 și 77 din HG 890/2005, pe care și-a întemeiat hotărârea contestată, întrucât acestea erau aplicabile doar foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora cărora li s-au reconstituit dreptul de proprietate în cauzele în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai era posibilă, nu și celor cărora li s-a constituit dreptul de proprietate potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 193/2007 și Legea nr. 212/2008.
A mai susținut că în ce privește persoanele în cauză, în situația în care nu mai există terenuri forestiere disponibile pe raza comunei solicitantului, se procedează la acordarea de despăgubiri, cu înscrierea persoanelor în anexa 43 din HG nr. 890/2005.
Părțile în contradictoriu cu care petenta a solicitat judecarea plângerii sunt: C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitățile:B., B., C., Farcașa, Grințieș, H., P. T., T. și Tașca( toate aflate în circumscripția teritorială a Judecătoriei B.).
Din cuprinsul dosarului_ al Judecătoriei Tg. N. rezultă că petenta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., a formulat o plângere identică cu cea din cauză (întemeiată tot pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare) în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor( aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tg. N.) prin care a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 9744/26.02.2013 a Comisiei Județene N. cu privire la dispozițiile art. I alin. 2, teza a doua („ În cazul în care într-o localitate nu mai există terenuri disponibile, propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate”).
Din cuprinsul acelei plângeri rezultă o identitate perfectă cu plângerea din cauza de față și sub aspectul motivelor invocate în susținerea plângerii precum și a temeiurilor de drept.
P. sentința civilă nr. 1261 din 2 oct. 2013 a Judecătoriei Tg. N. (pronunțată în dosarul nr._ ) rămasă definitivă prin respingerea apelului (decizia civilă nr. 82/AC/3.03.2014 a Tribunalului N.) s-a respins ca nefondată plângerea formulată de R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală P. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
„…Analizând plângerea din această perspectivă, instanța constată că petenta a criticat hotărârea comisiei județene întrucât apreciază că prin adoptarea acesteia s-a făcu o aplicare greșită a dispozițiilor legale cu privire la retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră, apreciind că este vorba de constituire a dreptului de proprietate nicidecum de o reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri și, drept consecință, procedura de urmat diferă, potrivit textelor de lege indicate în acțiune.
S. dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere s-a făcut prin reconstituirea dreptului de proprietate, în cazul în speță. În favoarea beneficiarilor legii de stabilire a dreptului de proprietate a terenurilor cu vegetație forestieră a fost reconstituit un drept de proprietate, scopul reglementării conținute de art. 36 din Legea 1/2000 fiind acela de finalizare a procesului de împroprietărire început sub Legea 187/2005.
Astfel, în mod corect C. Județeană N. își întemeiază hotărârea atacată de petentă pe dispozițiile art. 10, art. 69-75 și art. 77 din HG 890/2005.
Pe lângă aceasta, critica petentei vizează și dispozițiile art. I, alin. 2, teza a doua a Hotărârii nr. 9744/26.02.2013, prin care se face referire la faptul că: „ în cazul în care într-o localitate nu mai există terenuri disponibile, propunerile de amplasamente vor viza terenurile disponibile din localitățile învecinate” și a solicitat anularea acestora ca netemeinice și nelegale…”.
„…Se reține în această privință că, așa cum recunoaște și petenta, atât Legea 1/2000 cu modificările ulterioare, cât și HG 890/2005, nu stabilesc expres procedura de atribuire a terenurilor dobândite în temeiul art. 36 din Legea 1/2000, singura referire cuprinsă în regulament fiind cea de la art.77 „ în limitele disponibile”, iar limitele disponibile nu pot privi doar atribuirea de teren cu vegetație forestieră pe raza comunei de domiciliu a solicitanților, în condițiile în care nu mai există terenuri forestiere disponibile pe raza comunei acestuia, C. Județeană analizând în adoptarea acestei hotărâri evoluția cauzelor în justiție privind retrocedarea terenurilor ”.
Rezultă din cele de mai sus că prin sentința civilă nr. 1261/2 oct. 2013 a Judecătoriei Tg. N., instanța a statuat definitiv asupra legalității și temeiniciei Hotărârii nr. 9744/26.02.2013 emisă de C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în ce privește dispozițiile art. I, alin. 2, teza a doua, contestate și prin plângerea din prezenta.
Din cele de mai sus rezultă că între cele două cauze, deși există identitate de obiect și cauză în sensul că în ambele s-a solicitat pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, anularea parțială a aceleași hotărâri, respectiv Hotărârea nr. 9744/26.02. 2013 emisă de C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu privire la dispozițiile art.I, alin. 2, teza a doua, în ce privește părțile identitatea este doar parțială.
Astfel, deși petenta și intimata C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, sunt aceleași în ambele dosare, celelalte intimate, comisii locale, sunt diferite, acestea figurând în proces în raport de circumscripția judecătoriei unde își aveau sediu.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 431 Noul cod de procedură civilă, tribunalul constată că atât timp cât prin sentința civilă nr. 1261/2 oct. 2013 a Judecătoriei Tg. N. (definitivă prin decizia civilă nr. 82/AC/2014 a Tribunalului N.), pe baza analizei acelorași argumente și temeiuri de drept cu cele invocate în prezenta, a fost respinsă pe fond plângerea aceleași petente împotriva acelorași dispoziții cuprinse în aceeași hotărâre contestată și în prezenta, soluția pronunțată de instanța anterioară se impune cu putere de lucru judecat, ca o chestiune prejudicială deja dezlegată.
Cum puterea de lucru judecat presupune că hotărârea anterioară beneficiază de o prezumție irefragabilă, că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, soluția ce se impune a fi pronunțată în cauza de față trebuie în mod obligatoriu să fie aceeași.
Această soluție nu reprezintă rezultatul propriei analize a acelorași chestiuni litigioase ci doar o consecință a puterii de lucru judecat care obligă ca ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre să nu fie contrazisă.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480(2) Noul cod de procedură civilă, tribunalul urmează a admite excepția, a admite apelul și a schimba sentința pronunțată.
Soluția instanței de fond, deși este tot de respingere a plângerii urmează a fi schimbată în parte în sensul respingerii pentru existența puterii de lucru judecat în loc de respingerea ca nefondată.
Cum excepția puterii de lucru judecat este o excepție de fond, în raport de dispozițiile art. 248(1) și (2) Noul cod de procedură civilă, atât cealaltă excepție invocată din oficiu cât și motivele de apel invocate de apelantă nu mai pot face obiectul examinării tribunalului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de petenta R. Națională a P. – R.- Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. împotriva sentinței civile nr. 300 din data de 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect plângere fond funciar promovată de petenta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr. 27, județul N., C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., județul N., C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Farcașa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Tașca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru existența puterii de lucru judecat în loc de nefondată.
Menține din sentința apelată dispoziția privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. U. A. M. M. M.
Red. M.C. 30.10.2014
Tehnored. M.M.04.11.2014, ex. 14
Fond R. A.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
Secția I Civilă
., Piatra N.,_
Tel:_, Fax:_
E-mail:_
http://portal.just.ro/InstantaPrezentare.aspx?idInstitutie=103
Dosar nr._ /2014
Emisă la data de 6.11.2014
Către,
Judecătoria Tg. N.
Alăturat prezentei adrese vă restituim dosarul instanței dumneavoastră nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 1261/2.10.2013 privind petenta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect „ fond funciar, plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N.”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. M. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 596/2014. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 591/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
