Fond funciar. Decizia nr. 862/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 862/RC
Dosar nr._ - constatare nulitate absolută act juridic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 862/RC
Ședința publică din 18.10.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. M. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant P. M. P. N., din P. N., ., nr. 6-8, Județul N., împotriva sentinței civile nr. 6216 din 29.11.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., P. C. V., domiciliat în P. N., ., județul N., și C. L. P.-N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în P. N., ., nr. 8, județul N., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat P. A. pentru intimatul - pârât P. C. V. și avocat substituient Z. L. pentru recurentul - reclamant P. M. P. N., lipsind intimații - pârâți C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, P. C. V. și C. locală P. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este constatare nulitate absolută act juridic;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat substituient Z. L., pentru recurentul - reclamant P. M. P. N., precizează că s-a strecurat o eroare în cuprinsul împuternicirii avocațiale și depune la dosar împuternicirea avocațială ./_ emisă de Baroul N..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat substituient Z. L., pentru recurentul - reclamant P. M. P. N., solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, arătând că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză. Pârâtul P. C. V. nefiind o persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Fără cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Avocat P. A., pentru intimatul - pârât P. C. V., solicită respingerea recursul ca netemeinic și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, din registrele agricole din anii 1956, 1958, 1959 și 1963 rezultând că pârâtul deținea 3600 m.p. pe teritoriul altei localități decât cea de domiciliu. Apreciază că îndreptățirea petentului pentru 2249 m.p. a fost corect reținută de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6216 din 29.11.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6216 din 29.11.2011 Judecătoria P. N. a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic, formulată de reclamantul P. M. P. N. în contradictoriu cu pârâții C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. V. și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului P. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 7094 din 11.08.2008 și a H.C.L. P. N. nr. 142 din 17.01.2008 pe motivul că pârâtul P. V. nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,2249 ha teren, situată pe raza localității P. N..
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 16.09.2005 (fila 19 dosar fond) la Primăria M. P. N., pârâtul P. V. a solicitat retrocedarea suprafeței de 2.249 m.p. teren arabil, situată pe raza municipiului P. N. „ocupat în prezent de PECO P. N..
Prin sentința civilă nr. 4215 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, pârâta C. L. P. N. a fost obligată, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în sarcina Primarului, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, să soluționeze cererea de reconstituire formulată de pârâtul P. V..
În acest sens, în executarea hotărârii judecătorești anterior menționate, prin Hotărârea nr. 142 din 17.01.2008, pârâta C. L. P. N. a propus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului persoană fizică, pentru suprafața de 0,2249 ha teren arabil, pe raza localității P. N., fără indicarea în concret a amplasamentului propus spre reconstituire.
A mai reținut instanța de fond că, prin Hotărârea nr. 7094 din 11.08.2008, C. Județeană N. a validat propunerea Comisiei Locale P. N., în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului P. V. pentru suprafața de 0,2249 ha teren, stabilind totodată că „emiterea titlului de proprietate se va face pe amplasamente aflate la dispoziția comisiei municipale, motivat de faptul că vechiul amplasament a fost expropriat de la fostul C.A.P. și este emis certificat de atestare a dreptului de proprietate, . 3 nr. 1901 de către Ministerul Industriilor pentru „PECO” S.A., urmare a Decretului de expropriere a Consiliului de Stat a R.S.R. cu nr. 465/17.08.1973.”
Nemulțumit de modul în care pârâtele comisii de fond funciar au înțeles să soluționeze cererea sa de reconstituire, pârâtul P. V. a formulat plângere împotriva Hotărârii comisiei județene N. nr. 7094 din 11.08.2008, solicitând anularea parțială a acesteia în sensul de a-i fi oferite despăgubiri bănești în cuantum raportat la valoarea reală de piață a terenului pe care l-a avut în proprietate.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 352 din 27.01.2009 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea pârâtului P. V. și au fost obligate cele două comisii de fond funciar (cea județeană și cea municipală) la întocmirea și înaintarea către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor a documentației necesare acordării despăgubirilor în favoarea numitului P. V. „față de imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2249 m.p. teren situat pe raza municipiului P. N..”
Referitor la acest aspect, instanța de fond a reținut că îndreptățirea pârâtului P. V. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,2249 ha teren arabil, situată pe raza localității P. N., a fost confirmată prin hotărârea judecătorească anterior menționată, a cărei înțelegere și interpretare trebuie dată în contextul coroborării considerentelor cu dispozitivul acesteia. În acest sens, în condițiile în care reclamantul, în calitatea sa de președinte al Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, nu a înțeles să promoveze recurs împotriva sentinței civile nr.353 din 27.01.2009, asumându-și prin inacțiunea sa obligația intrinsecă de a respecta întocmai obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească anterior menționată, cu atât mai mult cererea pendinte nu-și găsește o justificare legală, și cu atât mai puțin rațională.
Instanța de fond a apreciat că motivația de fapt pe care se bazează reclamantul, dincolo de împrejurarea că reprezintă încălcarea flagrantă a dispozițiilor unor instanțe judecătorești, nu subzistă, fiind rezultatul unei interpretări superficiale ale înscrisurilor cărora legiuitorul le-a conferit calitatea de mijloace probatorii în materia restituirii proprietăților funciare.
Astfel, din conținutul rolurilor agricole ale pârâtului P. V. din perioada 1956-1958 și 1959-1963, reiese că acesta deținea și suprafața de 0,36 ha teren arabil pe teritoriul unei alte localități decât cea de domiciliu (respectiv .), respectiv în punctul denumit „Cut”. Or, această denumire toponimică corespunde părții din teritoriului administrativ al localității P. N., pe latura ce se învecinează cu .. N.. De altfel, în Registrul Agricol din perioada 1959-1963 este menționată suprafața de 0,36 ha teren la punctul „La Cut .>
Prima instanță a considerat că nu poate fi lipsit de relevanță împrejurarea că amplasamentul suprafeței de 0,36 ha teren la care este îndreptățit pârâtul P. V. a fost stabilit cu prilejul soluționării plângerii formulate de sus numitul în anul 1993, când în soluționarea cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._/1993 a fost administrată proba cu expertiză topografică în urma căreia s-a stabilit că terenul solicitat de 3.600 m.p. „se află în zona PECO P. N., din care unitatea menționată a cedat pentru amenajarea depozitului PECO suprafața de 2.249 m.p. teren, rămânând arabil 1.350 m.p. (solicitat), învecinat cu D. M., moștenitorii C. T., Depozitul PECO și șoseaua națională P. N.-Bacău.”
Prin urmare, în condițiile în care amplasamentul suprafeței de 0,36 ha teren arabil ce a aparținut pârâtului P. V. anterior colectivizării, a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, încă din anul 1993, ca fiind pe raza teritorială a municipiului P. N., instanța de fond a apreciat că, cererea reclamantului se dovedește a fi nefondată, cu atât mai mult cu cât pârâta C. L. P. N. a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă să întocmească și să înainteze către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor documentația necesară acordării către pârâtul P. V. de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea suprafeței de 2.249 m.p. teren arabil nerestituit în natură.
P. considerentele expuse, instanța de fond a reținut că prin probele administrate în cauză reclamantul nu a dovedit incidența dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, iar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului P. V. a avut în vedere suprafețele de teren deținute de respectivul, în calitate de proprietar, în perioada premergătoare colectivizării, motiv pentru care a respins cererea dedusă judecății ca nefondată.
În aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând că reclamantul este partea căzută în pretenții, instanța de fond l-a obligat să plătească pârâtului P. V. cheltuielile de judecată efectuate în cauză, constând în onorariu apărător calificat.
Reclamantul P. M. P. N. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare, reclamantul arată că instanța de fond a interpretat greșit probele sub aspectul ignorării faptului că soluția adoptată prin sentința civilă nr. 352/27.01.2009 de către Judecătoria P. N. a avut la bază o adresă a Comisiei locale Săvinești care conține date eronate cu privire la rolul agricol al pârâtului P. V..
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul P. V. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului deoarece din rolurile agricole pe anii 1956-1958 și 1959-1963 rezultă că deținea 0,36 ha teren pe raza altei localități, iar prin sentința civilă nr._/1993 s-a statuat că terenul se află în zona „Peco” P. N.. Mai mult, prin sentința civilă nr. 352/2009 a Judecătoriei P. N. pronunțată în contradictoriu cu reclamantul în calitate de președinte al Comisiei locale P. N., s-a confirmat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2249 m.p. ocupat de Peco.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Așa cum a constat și instanța de fond, asupra amplasamentului suprafeței de 2249 m.p. s-au făcut statuări cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5255/25.04.1994 și sentința civilă nr. 352/27.01.2009 ale Judecătoriei P. N., prin urmare nu mai poate fi repus în discuție acest aspect într-o nouă judecată. Adeverința nr. 1844/02.06.1993 a fost avută în vedere în primul proces, iar datele din această adeverință au fost coordonate cu alte probe și împreună au format convingerea instanței asupra amplasamentului.
Este adevărat că reclamantul recurent este terț față de hotărârile judecătorești anterior menționate, însă, chiar și așa, nu mai pot fi puse în discuție situațiile de fapt și de drept deja analizate, deoarece s-ar încălca principiul stabilității juridice. Prin excepție, terțul poate contesta reconstituirile consfințite prin hotărâri judecătorești în situația în care s-ar prevala de probe noi. Ori, în cauza de față, reclamantul recurent nu și-a sprijinit susținerile pe probe noi, care să nu fi fost avute în vedere în judecățile anterioare.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimatul pârât P. C. V..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. municipiului P. N., din P. N., ., nr. 6-8, Județul N., împotriva sentinței civile nr. 6216 din data de 29.11.2011, pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., P. C. V., domiciliat în P. N., ., județul N., și C. L. P.-N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în P. N., ., nr. 8, județul N..
Obligă recurentul - reclamant să plătească intimatului pârât P. C. V. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 18.10.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. M. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 16.11.2012
Tehnored. C.A. – 21.11.2012
2 ex.
Fond: A.-M. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 556/2013. Tribunalul NEAMŢ | Expropriere. Sentința nr. 1195/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
